OXITOCINĂ
soluţie injectabilă
DENUMIREA COMERCIALĂ
OXITOCINĂ
DCI-ul substanţei active
Oxytocinum
COMPOZIŢIA
1 ml soluţie conţine:
substanţă activă: oxitocină – 5 UI;
excipienți: clorobutanol hidrat, acid acetic, apă pentru injecţii.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Soluţie transparentă, incoloră, cu miros specific.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Ocitocic. H01B B02.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice.
Oxitocina este un hormon sintetic, similar cu peptida naturală a hipofizei posterioare.
Musculatura uterină conţine receptori G-proteinodependenţi, sensibili la oxitocină. Pe măsura progresării sarcinii cantitatea de astfel de receptori în uter şi sensibilitatea lor către oxitocină creşte, iar la finele sarcinii ating nivelul maxim.
Oxitocina stimulează contracţiile musculaturii netede a uterului datorită majorării concentraţiei de calciu intracelular. Odată cu majorarea amplitudinii şi duratei contracţiilor musculare are loc dilatarea şi ştergerea colului uterin. Oxitocina provoacă contracţii uterine, reducând temporar asigurarea uterului cu sânge.
În anumite cantităţi oxitocina poate intensifica capacitatea contractilă a uterului până la nivel caracteristic travaliului natural, inclusiv până la tetanie. Oxitocina provoacă contracţia celulelor mioepiteliale ale glandei mamare, contribuind la secreţia laptelui, intensificînd sinteza hormonului lactogen al hipofizei anterioare (prolactina). Provoacă vasodilatare prin acţiunea asupra musculaturii netede a vaselor sanguine, măreşte afluxul sanguin spre rinichi, vasele coronariene, creier.
Nu posedă acţiune semnificativă asupra tensiunii arteriale, însă la administrarea intravenoasă a dozelor mari de oxitocină concentrată tensiunea arterială poate scădea, cu apariţia tahicardiei reflexe şi debitului cardiac crescut. După
o hipotensiune arterială iniţială urmează o hipertensiune nesemnificativă, dar prelungită. Spre deosebire de vasopresină, oxitocina manifestă acţiune antidiuretică slabă.
Hiperhidratarea este posibilă la administrarea concomitentă a oxitocinei cu lichide neelectrolitice şi/sau la administrare rapidă.
Proprietăţi farmacocinetice
La administrarea intravenoasă acţiunea oxitocinei asupra uterului debutează imediat şi durează timp de 1 oră. La administrarea intramusculară acţiunea miotonică survine în primele 3-7 min de la administrare şi durează 2-3 ore.Ca şi vasopresina, oxitocina se distribuie în tot spaţiul extracelular. Cantităţi neînsemnate posibil nimeresc în circulaţia fetală.
Oxitocina se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire plasmatic al preparatului constituie 3-17 minute, este mai scurt în ultimul trimestru de sarcină şi în perioada de lactaţie. O parte considerabilă de
preparat se metabolizează în ficat şi rinichi.
În procesul hidrolizei enzimatice oxitocina se inactivează,în special sub influenţa oxitocinazei tisulare (prezentă şi în placentă şi în plasmă). Mai puţin de 1% din doza administrată se excretă sub formă nemodificată prin urină. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 l/kg, iar clearanceul hepatic, de aproximativ 20 ml/kg şi minut, inclusiv la femeia însărcinată.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă, hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42 săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine 5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei.
În perioada finală a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet 10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6 mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, pe aparate, sisteme şi organe.
Grupele de frecvenţă conform convenţiei MedDRA:
foarte frecvente(≥1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10),
mai puţin fecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100),
rare(≥1/10000 şi <1/1000 )
şi foarte rare (<1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puțin frecvente: accentuarea hemoragiei postpartum indusă de trombocitopenie.
Rare: afibrinogenemie şi hipoprotrombinemie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: reacţii alergice.
Rare: reacții anafilactoide(dispneie sau șoc), în perioada perinatală: Scor Apgar redus (5 puncte), icterul nou-născuţilor, hemoragii retiniene la nou-născuţi.
Foarte rare: moartea fătului din cauza asfixiei sau contracţiilor uterine exagerate.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: datorită activităţii antidiuretice a oxitocinei la administrarea ei intravenoasă (de obicei 40-50 mU/min) concomitent cu o cantitate mare de lichid este posibilă o hiperhidratare severă. O stare gravă de hiperhidratare în asociere cu convulsii şi comă se poate dezvolta şi la administrarea lentă, timp de peste 24 ore, a oxitocinei. Este relatat un caz de exitus letal al parturientei din cauza hiperhidratării.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: fenomene reziduale ale leziunilor sistemului nervos central, hemoragie subarahnoidiană datorită hipertensiunei arteriale, convulsii,
Tulburări ale sistemului cardiovascular
Mai puțin frecvente: administrarea dozelor mari de oxitocină poate provoca aritmie, contracţii ventriculare precoce, hipertensiune arterială după o hipotonie arterial la mamă sau la făt.
Rare: bradicardie sinusală, tahicardie, contracţii ventriculare precoce.
Tulburări gastrointestinae:
Mai puțin frecvente: greaţă, vomă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Rare: erupții cutanate.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Mai puțin frecvente: dozele mari sau hipersensibilitatea la preparat pot provoca hipertonus, spasme uterine, tetanie şi ruperea uterului, hemoragie uterină postpartum.
Rare: este posibilă apariţia hematomului pelvian.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter.
SUPRADOZAJ
Simptome: depind de gradul de sensibilitate a uterului faţă de oxitocină.
Hiperstimularea uterului poate provoca contracţii puternice (hipertonice) şi de lungă durată (tetanie); naştere rapidă, cu nivel bazic caracteristic între contracţii de 15-20 mm. col. apă; ruptura uterului, a colului uterin sau a vaginului, hemoragii postpartum severe, hipoperfuzie utero-placentară, încetinirea frecvenţei contracţiilor cordului fetal,
hipoxie, hipercapnie şi moartea fătului.
Administrarea îndelungată a preparatului în doze mari (40-50 ml/min) poate fi urmată de reacţii adverse severe – hiperhidratare, determinată de acţiunea antidiuretică a oxitocinei. Tratament: sistarea imediată a administrării preparatului, limitarea aportului hidric, administrarea intravenoasă a soluţiei saline hipertonice, corecţia
echilibrului electrolitic, jugularea crizelor convulsive prin administrarea barbituricelor, asigurarea unei asistenţe adecvate parturientei în stare de comă.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se administrează numai în condiţii de staţionar!
Oxitocina este contraindicată în caz de prezenţă în antecedente a hipersensibilităţii la preparat.Cu excepţia cazurilor speciale, administrarea oxitocinei nu este recomandată în caz de naştere prematură; bazin îngust de grad avansat; intervenţie chirurgicală pe uter sau pe colul uterin în antecedente, inclusiv operaţie cezariană; hipertonus uterin; sarcină multiplă; stadiul invaziv al carcinomului uterin. Până la inclavarea capului sau a feselor în strâmtoarea superioară a bazinului mic administrarea oxitocinei pentru inducerea naşterii este contraindicată. Evaluarea aşa-numitelor cazuri speciale, determinate de asocierea a câţiva factori, este prerogativa medicului.
Înainte de a iniţia tratamentul cu oxitocină se vor evalua riguros efectele favorabile scontate ale terapiei şi riscul posibil de apariţie a hipertoniei sau tetaniei uterului.
Cu scop de inducere a travaliului şi simulare a activităţii contractile a uterului oxitocina se administrează exclusiv intravenos, în condiţii de staţionar şi cu condiţia unei supravegheri medicale riguroase. Fiecare pacientă, căreia i s-a administrat oxitocină prin perfuzie intravenoasă, trebuie să fie monitorizată de un medic, care cunoaşte
bine efectele preparatului şi reacţiile sale adverse.
Permanent trebuie să fie disponibil un specialist, capabil să acorde asistenţă medicală de urgenţă, dacă va fi nevoie.
Pentru evitarea complicaţiilor se vor monitoriza permanent contracţiile uterine, activitatea cardiacă a parturienei şi a fătului, tensiunea arterială a parturienei. La apariţia primelor semne de hiperactivitate uterină se va sista imediat administrarea preparatului, ulterior contracţiile uterine exagerate treptat îşi reduc din intensitate.
La o administrare adecvată oxitocină provoacă contracţii uterine, similare unui travaliu fiziologic. Hiperstimularea uterină, indusă de preparat este periculoasă atât pentru mamă, cât şi pentru făt. Se va lua în consideraţie faptul, că şi la o administrare adecvată oxitocină poate provoca contracţii uterine exagerate în prezenţa unei hipersensibilităţi a uterului la preparat. Se va ţine cont de faptul intensificării posibile de către preparat a hemoragiilor şi dezvoltarea afibrinogenemiei.
Sunt relatate cazuri de moarte a parturientei în rezultatul reacţiilor de hipersensibilitate, hemoragiilor subarahnoidiene, ruperii uterului; de asemenea moartea fătului din diverse cauze în timpul administrării parenterale a oxitocinei cu
scop de inducere şi stimulare a travaliului.
Acţiunea antidiuretică a preparatului contribuie la reţinerea apei în organism. Se va ţine cont de acest fapt în cazul administrării preparatului prin perfuzie permanentă şi consum de lichid per os.
Preparatul trebuie administrat sau numai intravenos, sau numai intramuscular.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
În trimestrul I de sarcină oxitocina se administrează numai în caz de avort spontan sau indus. În conformitate cu datele farmacologice şi clinice, posibilitatea provocării de către oxitocina a malformaţiilor la făt este mică. În cantităţi mici pătrunde în laptele matern. În cazul administrării preparatului cu scop de oprire a hemoragiilor uterine, alăptarea la sân se va întrerupe şi se va relua numai după sistarea curei de tratament cu oxitocină. Preparatul poate di dizolvat cu soluţie clorură de sodiu şi glucoză. Infuzia proaspăt pregătită este valabilă timp de 8 ore.
Influențe asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În legătură cu apariția posibilă a unor reacții adverse se recomandă de manifestat precauţii la conducerea automobilului sau la efectuarea activităţilor care necesită atenţie sporită.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Prostaglandinele şi oxitocina îşi pot potenţa efectele, de aceea administrarea lor concomitentă trebuie făcută cu prudenţă.
Anumite anestezice generale inhalatorii, cum sunt ciclopropanul sau halotanul, pot agrava efectul hipotensiv al oxitocinei şi pot reduce acţiunea sa de stimulare a motilităţii uterine, de asemenea, în cazul administrării concomitente s-au raportat tulburări de ritm.
Simpatomimeticele beta-adrenergice reduc efectul uterotonic al oxitocinei.
În timpul şi după o anestezie peridurală, oxitocina poate potenţa efectul vasoconstrictor al simpatomimeticelor.
Reactivitatea uterină la oxitocină este crescută de estrogen şi scăzută de progesteron.
PREZENTARE, AMBALAJ
Soluţie injectabilă 5UI/ml. Câte 1 ml în fiole. Câte 5, 10 fiole împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie individuală de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la frigider (2-8 °C). A nu se congela.
A se păstra în ambalaj original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Octombrie 2014.
DEȚINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
SC Balkan Pharmaceuticals SRL, Republica Moldova
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL
str. N. Grădescu, 4 mun. Chişinău,
Republica Moldova
La apariţia oricărei reacţii adverse, informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022- 88-43-38)
