Lenzetto 1.53mg/doza spray transderm./sol. 8.1ml

Tratament secvențial de substituţie hormonală (TSH) pentru simptomele determinate de deficitul de estrogen la femeile aflate în postmenopauză (la femeile la care au trecut cel puțin 6 luni de la ultimele sângerări menstruale sau menopauza indusă chirurgical, cu sau fără păstrarea uterului).

Experiența în tratarea femeilor cu vârsta peste 65 de ani este limitată.

Lenzetto se administrează o dată pe zi, fie în monoterapie, fie ca tratament continuu secvențial (în asociere cu un progestativ).

Ca doză inițială se administrează o pulverizare dozată o dată pe zi la nivelul pielii uscate și sănătoase a antebrațului. Doza poate fi crescută la două pulverizări dozate pe zi la nivelul antebrațului, în funcție de răspunsul clinic. Creșterea dozei trebuie să fie bazată pe severitatea simptomelor din menopauză ale femeii și trebuie să aibă loc numai după cel puțin 4 săptămâni de tratament continuu cu Lenzetto. Doza zilnică maximă este de 3 pulverizări dozate (4,59 mg/zi) la nivelul antebrațului. Creșterea dozei

trebuie stabilită împreună cu medicul. La pacientele care întâmpină dificultăți în aplicarea dozei prescrise pe zone distincte, care nu se suprapun, ale aceluiași antebraț, Lenzetto poate fi aplicat și pe zone de pe celălalt antebraț sau pe zone de pe partea interioară a coapsei.

Pentru inițierea și continuarea tratamentului simptomelor din postmenopauză trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp (vezi și pct. 4.4).

Atunci când severitatea simptomelor din menopauză ale femeii nu este redusă după o creștere a dozei, doza pacientei trebuie redusă treptat la doza anterioară creșterii.

Pacientele trebuie re-evaluate periodic în funcție de starea clinică (de exemplu, la intervale cuprinse între 3 luni și 6 luni), pentru a stabili dacă tratamentul mai este necesar (vezi pct. 4.4).

Pentru a reduce riscul de cancer endometrial, atunci când la o femeie care are uter, aflată în postmenopauză, este prescris un estrogen, trebuie inițiat și tratamentul cu un progestativ aprobat pentru asocierea cu tratamentul estrogenic. Trebuie administrate numai progestative aprobate pentru asocierea cu tratamentul estrogenic.

La femeile care au uter

La femeile care au uterul intact medicamentul trebuie administrat în asociere cu un progestativ aprobat pentru asocierea cu tratamentul estrogenic, într-o schemă de tratament continuu-secvențial: estrogenul este dozat continuu. Progestativul este administrat secvențial pentru cel puțin 12-14 zile ale fiecărui ciclu de 28 de zile.

Pacientele care nu au mai utilizat tratament și pacientele care trec de la alte TSH (ciclic, secvențial sau continuu în asociere) trebuie instruite în privința inițierii tratamentului.

În perioada în care estrogenul este asociat cu progestativul poate apare o sângerare de întrerupere. Se va începe un nou ciclu de tratament cu durata de 28 de zile, fără pauză.

La femeile care nu au uter

Cu excepția cazurilor în care există un diagnostic anterior de endometrioza, nu se recomandă asocierea cu un progestativ la femeile care nu au uter.

Dacă este omisă o doză, pacienta trebuie să treacă peste doza uitată și să ia doza următoare la ora obișnuită. Omiterea unei doze poate crește probabilitatea de apariție a sângerării intermenstruale și a pătării.

Flaconul trebuie ținut drept și vertical pentru pulverizare. Înainte de utilizarea pentru prima dată a unui aplicator nou, pompa trebuie pregătită prin pulverizare de trei ori în capac.

Doza zilnică este de o pulverizare dozată pe fața interioară a antebrațului. Dacă sunt prescrise doze zilnice a câte două sau trei pulverizări, acestea trebuie aplicate pe zone adiacente de 20 cm2, care nu se suprapun (una lângă alta), de pe suprafața interioară a membrului superior, aflată între cot și încheietura mâinii, și se lasă să se usuce pentru aproximativ 2 minute. Dacă este posibil ca o altă persoană să vină în contact cu zona de piele după uscarea soluției, femeile trebuie să acopere cu îmbrăcăminte locul aplicării. Locul aplicării nu trebuie spălat timp de 60 de minute. Nu lăsaţi altă persoană să atingă locul aplicării timp de 60 de minute după aplicare.

Nu lăsați copiii să vină în contact cu zona antebrațului unde a fost pulverizat Lenzetto. Dacă un copil vine în contact cu zona antebrațului unde a fost pulverizat Lenzetto, spălați pielea copilului cu apă și săpun cât mai curând posibil.

Nu lăsați animalele să lingă sau să atingă zona antebrațului unde a fost pulverizat Lenzetto. În special animalele mici pot fi sensibile la estrogenul din Lenzetto. Dacă animalul dumneavoastră de companie prezintă mărire a sânilor / mameloanelor și/sau umflare a vulvei sau orice alt semn de boală, adresați- vă unui veterinar.

Studiile sugerează că, comparativ cu aplicarea pe suprafața interioară a antebrațului, absorbția estradiolului este similară atunci când Lenzetto este aplicat pe pielea de la nivelul coapsei, dar este mai mică atunci când este aplicat pe pielea de la nivelul abdomenului.

Temperatură corporală crescută

A fost studiat efectul temperaturii ambientale crescute asupra Lenzetto și nu a fost observată o diferență relevantă clinic în privința gradului de absorbție a Lenzetto. Cu toate acestea, Lenzetto trebuie utilizat cu prudență în condiții extreme de temperatură, cum sunt expunerea la soare sau sauna.

Aplicarea de factori de protecție solară

Atunci când se aplică factori de protecție solară la aproximativ o oră după aplicarea Lenzetto, absorbția estradiolului poate fi redusă cu 10%. Dacă femeile utilizează factori de protecție solară la o oră după utilizarea Lenzetto, aceștia ar putea reduce cantitatea de Lenzetto absorbită de pielea lor.

Femei supraponderale și obeze

Sunt disponibile date limitate privind faptul că rata și gradul absorbției Lenzetto pot fi reduse la femeile supraponderale și obeze. Poate fi necesară ajustarea dozei de Lenzetto pe parcursul tratamentului. Modificarea dozei trebuie stabilită împreună cu medicul.

Copii și adolescenți

Nu există date relevante de utilizare a Lenzetto la copii și adolescenți.

• Cancer de sân diagnosticat, în antecedente sau suspectat;

• Tumori maligne dependente de estrogeni diagnosticate sau suspectate (de exemplu, cancer endometrial);

• Sângerare genitală cu etiologie neprecizată;

• Hiperplazie endometrială netratată;

• Tromboembolism venos în antecedente sau în prezent (tromboză venoasă profundă, embolism pulmonar);

• Tulburări trombofilice cunoscute (de exemplu, deficit de proteină C, proteină S sau antitrombină, vezi pct. 4.4);

• Afecțiune tromboembolică arterială activă sau recentă (de exemplu, angină pectorală, infarct miocardic);

• Afecțiune hepatică acută sau antecedente de afecțiune hepatică atât timp cât testele funcționale hepatice nu au revenit la normal;

• Porfirie;

• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Pentru tratamentul simptomelor din postmenopauză, tratamentul de substituţie hormonală (TSH) trebuie inițiat doar pentru simptomele care afectează în mod negativ calitatea vieții. În toate cazurile, trebuie evaluate cu atenție riscurile și beneficiile cel puțin o dată pe an, iar tratamentul cu TSH trebuie continuat numai atât timp cât beneficiul depășește riscul.

Dovezile privind riscurile asociate cu utilizarea TSH în tratamentul menopauzei precoce sunt limitate. Totuși, din cauza nivelului scăzut al riscului absolut la femeile mai tinere, balanța beneficiilor și riscurilor la aceste femei poate fi mai favorabilă comparativ cu femeile mai în vârstă.

Consult/monitorizare medicală

Înainte de inițierea sau reinstituirea TSH trebuie efectuată o anamneză completă privind antecedentele medicale personale și familiale. Examinarea fizică (inclusiv la nivelul pelvisului și sânului) trebuie ghidată în funcție de anamneză și de contraindicații și atenționări pentru utilizare. Se recomandă verificări periodice pe parcursul tratamentului, frecvența și natura lor fiind adaptate fiecărei femei.

Femeile trebuie informate ce modificări la nivelul sânilor trebuie raportate medicului sau asistentei medicale (vezi Cancer de sân, mai jos). Trebuie efectuate investigații, inclusiv investigații imagistice adecvate, de exemplu mamografie, conform tehnicilor de screening agreate în prezent, adaptate în funcție de necesitățile individuale ale femeilor.

Afecțiuni care necesită supraveghere medicală

Pacienta trebuie supravegheată cu atenție dacă oricare dintre următoarele afecțiuni sunt prezente, au apărut în trecut și/sau s-au agravat pe parcursul sarcinii sau al tratamentului hormonal anterior.

Trebuie luat în considerare faptul că aceste afecțiuni pot reapare sau se pot agrava pe parcursul tratamentului cu Lenzetto, în special:

• Leiomiom (fibroame uterine) sau endometrioză;

• Factori de risc pentru tulburări tromboembolice (vezi mai jos);

• Factori de risc pentru tumori dependente de estrogeni, de exemplu ereditatea de gradul I pentru cancerul de sân;

• Hipertensiune arterială;

• Tulburări hepatice (de exemplu adenom hepatic);

• Diabet zaharat, cu sau fără implicare vasculară;

• Colelitiază;

• Migrenă sau cefalee (severă);

• Lupus eritematos sistemic;

• Hiperplazie endometrială în antecedente (vezi mai jos);

• Epilepsie;

• Astm bronșic;

• Otoscleroză.

  Motive pentru întreruperea imediată a tratamentului

  Tratamentul trebuie întrerupt dacă se depistează o contraindicație și în următoarele situații:

• Icter sau afectare a funcției hepatice;

• Creștere semnificativă a tensiunii arteriale;

• Apariție pentru prima dată a cefaleei migrenoase;

• Sarcină.

Hiperplazie și carcinom endometrial

La femeile cu uterul intact riscul de apariție a hiperplaziei și carcinomului endometrial este crescut atunci când estrogenii sunt administrați în monoterapie pentru perioade de timp prelungite. Creșterea riscului de apariție a cancerului endometrial raportată la femeile care utilizează numai estrogeni variază, riscul fiind de 2 până la 12 ori mai mare comparativ cu femeile care nu utilizează hormoni, în funcție de durata tratamentului și doza de estrogeni (vezi pct. 4.8). După întreruperea tratamentului, riscul poate rămâne crescut pentru cel puțin 10 ani.

Asocierea cu un progestativ administrat ciclic pentru cel puțin 12 zile în fiecare lună / ciclu de 28 de zile sau tratament continuu cu asocierea estrogen-progestativ la femeile fără histerectomie previne riscul excesiv asociat cu TSH cu estrogeni în monoterapie.

În cazul Lenzetto, nu a fost demonstrată siguranța administrării progestativelor asociate asupra endometrului.

Pe parcursul primelor luni de tratament pot apare sângerări intermenstruale și pătare. Dacă sângerările intermenstruale sau pătarea apar după o perioadă de tratament sau continuă după întreruperea tratamentului trebuie efectuate investigații pentru a stabili cauza, care pot include biopsie endometrială pentru a exclude malignitatea endometrială.

Stimularea estrogenică necontracarată poate cauza modificări premaligne sau maligne în focarele reziduale de endometrioză. Ca urmare, la femeile la care s-a efectuat histerectomie din cauza endometriozei, dacă sunt diagnosticate cu endometrioză reziduală trebuie luată în considerare asocierea de progestative la tratamentul de substituție hormonală cu estrogeni.

Cancer de sân

Dovezile generale sugerează un risc crescut de apariție a cancerului de sân la femeile la care se administrează asocierea estrogeni-progestative și posibil, de asemenea, TSH numai cu estrogeni, care depinde de durata administrării TSH.

Tratament cu asocierea estrogeni-progestative

• Studiul randomizat, controlat cu placebo, desfășurat de Inițiativa pentru Sănătatea Femeilor (Women’s Health Initiative - WHI) și studiile epidemiologice sunt concordante în constatarea

  unui risc crescut de apariție a cancerului de sân la femeile la care se administrează asocierea estrogeni-progestative pentru TSH, care devine evident după aproximativ 3 ani (vezi pct. 4.8).

  Tratament numai cu estrogeni

• Studiul WHI nu a descoperit nicio creștere a riscului de apariție a cancerului de sân la femeile la care s-a efectuat histerectomie care utilizează TSH numai cu estrogeni. Studiile observaționale au raportat în principal o creștere mică a riscului de diagnosticare a cancerului de sân, care este substanțial mai mic comparativ cu riscul constatat la femeile la care se administrează asocieri estrogeni-progestative (vezi pct. 4.8).

Riscul suplimentar devine evident după câțiva ani de utilizare dar revine la valorile dinaintea inițierii tratamentului în decurs de câțiva ani (cel mult cinci) după întreruperea tratamentului.

TSH, în special tratamentul cu asocierea estrogeni-progestative, determină creșterea densității imaginilor observate la mamografie, putând astfel să afecteze în mod negativ depistarea radiologică a cancerului de sân.

Cancer ovarian

Incidența cancerului ovarian este mult mai mică decât cea a cancerului mamar.

Dovezile epidemiologice provenite de la o meta-analiză de amploare sugerează un risc ușor crescut la femeile care iau TSH cu estrogen în monoterapie sau în combinație estrogen-progestativ, risc care devine evident în decursul 5 ani de utilizare și scade în timp după încetarea tratamentului.

Alte studii, inclusiv studiul WHI, sugerează că utilizarea TSH combinate poate fi asociată cu un risc similar sau ușor mai mic (vezi pct. 4.8).

Tromboembolism venos

• TSH este asociat cu un risc de 1,3-3 ori mai mare de apariție a tromboembolismului venos (TEV), adică a trombozei venoase profunde sau a embolismului pulmonar. Probabilitatea ca un astfel de eveniment să apară este mai mare în primul an de administrare a TSH față de perioada ulterioară (vezi pct. 4.8).

• Pacientele cu statusuri trombofilice diagnosticate prezintă un risc crescut de apariție a TEV, iar TSH poate creşte suplimentar acest risc. Ca urmare, TSH este contraindicat la aceste paciente (vezi pct. 4.3).

• Factorii de risc pentru apariția TEV recunoscuți în general includ: utilizare de estrogeni, vârstă mai înaintată, intervenții chirurgicale majore, imobilizare prelungită, obezitate

(IMC > 30 kg/m2), sarcină/perioada postpartum, Lupus eritematos sistemic (LES) și cancer. Nu

există un consens privind rolul posibil al varicelor venoase în apariția TEV.

Similar tuturor pacienților aflați în perioada post-operatorie, trebuie luate în considerare măsuri profilactice pentru a preveni apariția TEV după intervenții chirurgicale. Dacă după intervenții chirurgicale programate este necesară imobilizare prelungită se recomandă întreruperea temporară a TSH cu 4 până la 6 săptămâni înaintea intervenției. Tratamentul nu trebuie reluat până când femeia este complet mobilizată.

• La femeile care nu au antecedente personale de TEV dar au o rudă de gradul I cu antecedente de tromboză la o vârstă tânără poate fi efectuat screening după consiliere atentă privind limitările lui (prin screening sunt identificate numai o parte din defectele trombofilice).

  Dacă este identificat un defect trombofilic, care nu este însoțit de tromboză la membrii familiei sau dacă defectul este „sever” (de exemplu, deficit de antitrombină, proteină S sau proteină C sau o asociere a defectelor) TSH este contraindicat.

• Femeile care urmează deja tratament cronic cu anticoagulante necesită considerarea cu atenție a raportului risc-beneficiu al utilizării TSH.

• Dacă TEV apare după inițierea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea medicamentului. Pacientele trebuie informate să își contacteze imediat medicul atunci când constată apariția unui posibil simptom de tromboembolism (de exemplu, umflare dureroasă a unui picior, durere în piept instalată brusc, dispnee).

Boală coronariană (BC)

Nu există dovezi provenind din studii clinice controlate, randomizate, privind protecția împotriva infarctului miocardic la femei cu sau fără BC existentă la care s-a administrat TSH cu asocierea estrogeni-progestative sau numai cu estrogeni.

Tratament cu asocierea estrogeni-progestative

Riscul relativ de apariție a BC în timpul utilizării TSH cu asocierea estrogeni-progestative este ușor crescut. Deoarece riscul absolut de apariție a BC înaintea inițierii tratamentului depinde în mare măsură de vârstă, numărul de cazuri suplimentare de BC cauzate de utilizarea asocierii estrogeni-progestative este foarte mic la femeile sănătoase la care se apropie menopauza, dar va crește cu înaintarea în vârstă.

Monoterapia cu estrogeni

Datele provenind din studii controlate randomizate nu au găsit un risc crescut de apariție a BC la femeile cu histerectomie la care se administrează tratament numai cu estrogeni.

Accident vascular cerebral ischemic

Tratamentul cu asocierea estrogeni-progestative și numai cu estrogeni se asociază cu o creștere a riscului de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic de până la 1,5 ori. Riscul relativ nu se modifică cu vârsta sau timpul de la debutul menopauzei. Cu toate acestea, deoarece riscul inițial de apariție a accidentului vascular cerebral este dependent în mare măsură de vârstă, riscul global de apariție a accidentului vascular cerebral la femeile care utilizează TSH va crește cu vârsta (vezi

pct. 4.8).

Anomalii vizuale

La femeile la care se administrează estrogeni a fost raportată tromboza vasculară retiniană. Dacă apare pierderea bruscă, parțială sau totală, a vederii, sau instalarea bruscă a proptozei, diplopiei sau migrenei tratamentul trebuie întrerupt imediat, până la efectuarea consultului medical. Dacă la examinare se constată edem papilar sau leziuni vasculare retiniene, tratamentul cu estrogeni trebuie întrerupt permanent.

Alte afecțiuni

Estrogenii pot cauza retenție lichidiană și, ca urmare, pacientele cu disfuncție cardiacă sau renală trebuie monitorizate cu atenție.

Femeile cu hipertrigliceridemie pre-existentă trebuie monitorizate cu atenție în timpul tratamentului de substituție cu estrogeni sau substituție hormonală deoarece au fost raportate cazuri rare de creșteri mari ale concentrației plasmatice a trigliceridelor care determină pancreatită în timpul tratamentului cu estrogeni în prezența acestei afecțiuni.

Estrogenii determină creșterea globulinei care leagă hormonii tiroidieni (thyroid binding globulin - TBG), care determină creşterea hormonului tiroidian total circulant, măsurat prin iodul legat de proteine (protein-bound iodine - PBI), nivelele T4 (prin analiza cu coloane sau radio-imunologică) sau nivelele T3 (prin analiza radio-imunologică). Absorbția T3 pe rezine este scăzută, reflectând nivelul crescut al TBG. Concentrațiile T4 liber și T3 liber nu se modifică. Pot fi crescute valorile serice ale altor proteine de legare precum globulina care leagă hormonii corticoizi (corticoid binding globulin - CBG), globulina care leagă hormonii sexuali (sex-hormone-binding globulin - SHBG), determinând creșterea corticosteroizilor și, respectiv, a steroizilor sexuali circulanți. Concentrațiile hormonilor activi biologic sau liberi nu se schimbă. Pot fi crescute concentrațiile altor proteine plasmatice (substratul angiotensinogen/reninei, alfa-I-antitripsina, ceruloplasmina).

Utilizarea TSH nu îmbunătățește funcția cognitivă. Există unele dovezi privind riscul crescut de demență probabilă la femeile care încep utilizarea TSH continuu combinat sau numai cu estrogeni după vârsta de 65 de ani.

Produsele care conțin alcool sunt inflamabile

A se evita focul, flacăra sau fumatul până când spray-ul s-a uscat.

Aplicarea de factori de protecție solară

Atunci când se aplică factori de protecție solară la aproximativ o oră după aplicarea Lenzetto, absorbția estradiolului poate fi redusă cu 10%. Nu a fost observat niciun efect asupra absorbției atunci când au fost aplicați factori de protecție solară cu aproximativ o oră înaintea aplicării Lenzetto (vezi pct. 5.2).

Temperatură corporală crescută

A fost studiat efectul temperaturii ambientale crescute și a fost observată o diferență de aproximativ 10% în privința gradului de absorbție a Lenzetto. Nu este de așteptat ca acest efect să fie relevant clinic pentru administrarea zilnică a Lenzetto (vezi pct. 5.2). Cu toate acestea, Lenzetto trebuie utilizat cu prudență în condiții extreme de temperatură, cum sunt expunerea la soare sau sauna.

După punerea pe piață au fost raportate înmugurire a sânilor și apariția de mase la nivelul sânilor la fete în perioada pre-pubertară, pubertate precoce și ginecomastie și apariția de mase la nivelul sânilor la băieți în perioada pre-pubertară după expunerea neintenționată la Lenzetto. În majoritatea cazurilor afecțiunea s-a remis prin întreruperea expunerii la Lenzetto.

Medicul trebuie atenționat cu privire la posibilitatea expunerii secundare neintenționate la Lenzetto. Medicul trebuie să identifice cauza dezvoltării sexuale anormale la copil. Dacă se stabilește că dezvoltarea sau modificarea neașteptată a sânilor sunt rezultatul expunerii neintenționate la Lenzetto, medicul trebuie să informeze femeia privind utilizarea și manevrarea adecvată a Lenzetto în preajma unui copil. Femeile trebuie să acopere cu îmbrăcăminte locul aplicării Lenzetto dacă este posibil ca o altă persoană (în special un copil) să vină în contact cu locul aplicării. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării Lenzetto dacă nu pot fi îndeplinite condițiile pentru utilizarea în siguranță.

Metabolismul estrogenilor poate fi crescut prin utilizarea concomitentă de substanțe despre care se cunoaște că induc enzimele care metabolizează medicamentele, mai specific enzimele citocromului P450, cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu: fenobarbital, fenitoină, carbamezapină) și antiinfecțioasele (de exemplu: rifampicină, rifabutină, nevirapină, efavirenz).

Deși sunt cunoscuți ca inhibitori puternici, ritonavirul și nelfinavirul, prin contrast, prezintă proprietăți inductoare atunci când sunt utilizate concomitent cu hormoni steroizi. Medicamentele pe bază de plante (tradiționale) care conțin sunătoare (Hypericum Perforatum) pot induce metabolismul estrogenilor (și al progestativelor).

În cazul administrării transdermice efectul de prim pasaj hepatic este evitat și, astfel, TSH cu estrogeni (și progestative) administrați transdermic poate fi mai puțin afectat de inductorii enzimatici decât hormonii administrați pe cale orală.

Din punct de vedere clinic, o metabolizare crescută a estrogenilor și progestativelor poate determina un efect redus și modificări ale tiparului sângerării uterine.

Nu au fost efectuate studii de interacțiune cu Lenzetto.

Nu se recomandă utilizarea Lenzetto în timpul sarcinii. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului cu Lenzetto tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Rezultatele majorității studiilor epidemiologice efectuate până în prezent relevante în privința expunerii fetale accidentale la estrogeni nu indică niciun efect teratogen sau fetotoxic.

Nu se recomandă utilizarea Lenzetto în timpul alăptării.

Nu au fost efectuate studii cu Lenyetto privind capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Într-un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, cu administrarea Lenzetto, efectuat la 454 femei, 80-90% dintre femeile care au fost repartizate la întâmplare pentru a li se administra substanța activă au primit tratament pentru cel puțin 70 de zile și 75-85% dintre femeile care au fost repartizate la întâmplare pentru a li se administra placebo au primit tratament pentru cel puțin 70 de zile.

Reacțiile adverse cele mai frecvente au fost tensiune la nivelul sânilor și mastodinie, care au fost raportate de 26 (5,7%) subiecți și cefalee, care a fost raportată de 11 (2,4%) subiecți la care s-a administrat Lenzetto. Metroragia și greața, cunoscute și ele ca reacții adverse asociate cu tratamentul cu estrogeni, au fost raportate de 8 (1,8%) și,respectiv, 5 (1,1%) subiecți. Incidența acestor reacții adverse nu a arătat o relație clară doză-efect.

Reacțiile adverse raportate cu o frecvență sub 10% în cadrul acestui studiu sunt prezentate în Tabelul 1.

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme și organe și în funcţie de frecvenţă, conform clasificării MedDRA: frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000).

În plus, din supravegherea după punerea pe piață au fost raportate următoarele reacții adverse: Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

• Alopecie

• Cloasmă

• Tulburări de pigmentare la nivelul pielii

  Riscul de apariție a cancerului de sân

• La femeile la care se administrează tratament cu asocierea estrogeni-progestative pentru mai mult de 5 ani este raportat un risc de până la 2 ori mai mare de a avea cancer de sân diagnosticat.

• Orice risc crescut la femeile la care se administrează tratament numai cu estrogeni este semnificativ mai mic comparativ cu riscul observat la femeile care utilizează asocierea estrogeni-progestative.

• Nivelul riscului depinde de durata utilizării (vezi pct. 4.4).

• Sunt prezentate rezultatele celui mai mare studiu randomizat, controlat cu placebo (studiul WHI) și ale celui mai mare studiu epidemiologic (Million Women study - MWS).

suplimentare de cancer de sân se va schimba, de asemenea, proporțional.

Riscul de apariție a cancerului endometrial este de aproximativ 5 cazuri la fiecare 1000 femei care au uter și nu utilizează TSH.

La femeile care au uter nu este recomandată utilizarea TSH numai cu estrogeni deoarece crește riscul de apariție a cancerului endometrial (vezi pct. 4.4).

Creșterea riscului de apariție a cancerului endometrial a variat în studiile epidemiologice în funcție de durata utilizării numai de estrogeni și de doza de estrogeni, între 5 și 55 cazuri suplimentare diagnosticate la fiecare 1000 femei cu vârsta cuprinsă între 50 și 65 de ani.

Adăugarea unui progestativ la tratamentul numai cu estrogeni pentru cel puțin 12 zile la fiecare ciclu poate preveni acest risc crescut. În studiul Million Women utilizarea TSH combinat (secvențial sau continuu) timp de 5 ani nu a determinat creșterea riscului de apariție a cancerului endometrial (RR de 1,0 (0,8-1,2)).

Utilizarea TSH cu estrogeni în monoterapie sau în combinația estrogeni-progestative a fost asociată cu o ușoară creștere a riscului de diagnostic de cancer ovarian (vezi pct. 4.4).

O meta-analiză realizată pe baza a 52 de studii epidemiologice a demonstrat un risc crescut de cancer ovarian la femeile care utilizează în prezent TSH, comparativ cu femeile care nu au folosit niciodată TSH (RR 1,43; IÎ 95%1,31-1,56). În cazul femeilor cu vârsta cuprinsă între 50 și 54 de ani care iau TSH timp de cinci ani, rezultă circa 1 caz suplimentar la 2 000 de utilizatoare. Dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 54 de ani care nu iau TSH, vor fi diagnosticate cu cancer ovarian circa 2 femei din 2 000 într-o perioadă de 5 ani.

TSH este asociat cu un risc relativ de 1,3-3 ori mai mare de apariție a tromboembolismului venos (TEV), adică a trombozei venoase profunde sau a embolismului pulmonar. Probabilitatea ca un astfel de eveniment să apară este mai mare în primul an de administrare a TSH (vezi pct. 4.4). Sunt prezentate rezultatele studiului WHI:

3 Studiu efectuat la femei fără uter

• Riscul de apariție a bolii coronariene este ușor crescut la utilizatoarele TSH cu asocierea estrogeni-progestative după vârsta de 60 de ani (vezi pct. 4.4).

  Riscul de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic

• Utilizarea tratamentului numai cu estrogeni și cu asocierea estrogeni-progestative este asociată cu un risc relativ de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic crescut de până la 1,5 ori. Riscul de apariție a accidentului vascular cerebral hemoragic nu este crescut în timpul utilizării TSH.

• Riscul relativ nu depinde de vârstă sau de durata utilizării dar, deoarece riscul inițial este dependent în mare măsură de vârstă, riscul global de apariție a accidentului vascular cerebral la femeile care utilizează TSH va crește cu vârsta, vezi pct. 4.4.

4 Nu s-a făcut nicio diferențiere între accidentul vascular cerebral ischemic și cel hemoragic.

De asemenea, au fost raportate următoarele reacții adverse suplimentare în cazul administrării tratamentului cu estrogeni și/sau progestative: angioedem, reacții anafilactoide/anafilactice, intoleranță la glucoză, depresie, tulburări ale stării de dispoziție, iritabilitate, exacerbare a coreei, exacerbare a epilepsiei, demență (vezi pct. 4.4), exacerbare a astmului bronșic, icter colestatic, incidență crescută a afecțiunilor vezicii biliare, pancreatită, creștere în volum a hemangioamelor hepatice, cloasmă sau melasmă, care pot persista după întreruperea administrării medicamentului; eritem polimorf, erupție hemoragică, pierdere a părului de la nivelul scalpului, artralgii, galactoree, modificări fibrochistice la nivelul sânului, creștere a volumului leiomiomului uterin, modificare a cantității secreției de la nivelul colului uterin, modificări ale ectropionului de la nivelul colului uterin, candidoză vaginală, hipocalcemie (afecțiune preexistentă).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

După ingestia acută de doze mari de medicamente care conțin estrogeni nu au fost raportate efecte. Supradozajul cu estrogeni poate cauza greață și vărsături, tensiune la nivelul sânilor, amețeli, durere abdominală, moleșeală/fatigabilitate, iar la femei poate apare sângerare de întrerupere. Tratamentul

supradozajului constă în întreruperea administrării Lenzetto și instituirea tratamentului corespunzător al simptomelor.

Grupa farmacoterapeutică: hormonii sexuali şi modulatorii sistemului genital, estrogeni, estrogeni naturali şi de semisinteză, estradiol codul ATC: G03CA03.

Lenzetto furnizează tratament de substituție estrogenică sistemică prin eliberarea de estradiol, principalul hormon estrogenic secretat de ovare. Componentul activ, 17β-estradiolul sintetic, este identic din punct de vedere chimic și biologic cu estradiolul secretat la om. Înlocuiește pierderea producției de estrogeni la femeile aflate în menopauză și ameliorează simptomele din menopauză.

Atunci când a fost aplicat Lenzetto la nivelul pielii, timpul mediu de uscare a fost de 90 secunde (mediană = 67 secunde).

În cadrul unui studiu cu administrarea de doze multiple, femei aflate în postmenopauză au fost tratate timp de 14 zile cu una, două sau trei pulverizări a 90 µl Lenzetto pe fața internă a antebrațului.

Concentrațiile serice de estradiol au atins valoarea în platou după 7-8 zile de aplicare a Lenzetto. După administrarea dimineața, concentrațiile sangvine au rămas relativ stabile și în intervalul terapeutic pe parcursul perioadei de 24 de ore după administrare, cu valori de vârf între orele 2 AM și 6 AM.

În cadrul unui studiu clinic, femei aflate în postmenopauză au fost tratate timp de 12 săptămâni cu una, două sau trei pulverizări a 90 µl Lenzetto pe fața internă a antebrațului și au fost măsurate concentrațiile sangvine de estradiol în săptămâna 4, 8 și 12. Expunerea la estradiol a crescut cu creșterea dozei (una, două, respectiv trei pulverizări), dar creșterea a fost ușor mai puțin decât proporțională cu doza.

Parametrii farmacocinetici ai estradiolului și estronei în cazul administrării de una, două sau trei pulverizări a 90 µl Lenzetto au fost examinați ulterior în cadrul unui studiu clinic și sunt descriși în Tabelul 2.

1 Toate valorile sunt exprimate ca medii geometrice.

Un al doilea studiu farmacocinetic a evaluat concentrațiile serice de estradiol la 20 de femei aflate în postmenopauză, tratate timp de 18 zile cu trei pulverizări a 90 µl Lenzetto pe fața internă a antebrațului. În cadrul acestui studiu, aplicarea de factori de protecție solară cu o oră înaintea aplicării Lenzetto nu a cauzat nicio diferență semnificativă în absorbția estradiolului. Atunci când s-au aplicat

factori de protecție solară la o oră după aplicarea Lenzetto, a fost o reducere a absorbției estradiolului cu aproximativ 10% (vezi pct. 4.4).

Studiile sugerează că, comparativ cu aplicarea pe suprafața interioară a antebrațului, absorbția estradiolului este similară atunci când Lenzetto este aplicat pe pielea de la nivelul coapsei, dar este mai mică atunci când este aplicat pe pielea de la nivelul abdomenului.

Transferul estradiolului în timpul administrării Lenzetto

20 de femei aflate în postmenopauză, care au fost tratate cu trei pulverizări a 90 µl estradiol spray transdermic (1,53 mg/doză) pe fața internă a antebrațului, o dată pe zi, au fost evaluate în cadrul unui studiu clinic în privința riscului de transfer, prin aplicarea antebrațului lor pe fața internă a antebrațului unui bărbat timp de 5 minute, la o oră după tratament. În cadrul studiului clinic, nu a fost observat un transfer semnificativ al estradiolului. Datele privind transferul în decurs de o oră de la aplicare nu sunt disponibile (vezi pct. 4.4).

Temperatură corporală crescută

Un studiu privind biodisponibilitatea a evaluat efectul temperaturii ambientale crescute la 24 de femei sănătoase aflate în postmenopauză prin aplicarea a 2 pulverizări la nivelul antebrațului. În cadrul acestui studiu, temperatura ambientală crescută de 35 °C timp de 4 ore a determinat o rată și un grad al absorbției similare, cu diferențe de aproximativ 10% comparativ cu datele obținute la temperatura camerei.

Femei supraponderale și obeze

Pentru a evalua influența obezității asupra absorbției a fost efectuat un studiu comparativ, cu o singură doză, privind biodisponibilitatea. Studiul a fost efectuat pentru a compara rata și gradul absorbției Estradiol 1,53 mg/doză (90 μl) la femei obeze și cu greutate corporală normală în condiții normale de temperatură după aplicarea a două pulverizări la nivelul antebrațului. Pe baza estimărilor punctuale ale valorilor corectate față de valoarea inițială a estradiolului neconjugat și estronei neconjugate, gradul și rata absorbției sunt cu aproximativ 33-38% și 15-17% mai mici, în timp ce valoarea mediană de vârf a absorbției este observată cu 12 până la 14 ore mai devreme. Pentru valoarea totală a estronei corectată față de valoarea inițială, gradul și rata absorbției sunt cu aproximativ 7% mai mici și, respectiv, cu aproximativ 22% mai mari la femeile obeze aflate în postmenopauză. Pentru această probă de analizat, Tmax este întârziat cu aproximativ 6 ore la femeile obeze aflate în postmenopauză.

Estrogenii circulă în sânge legați în proporție mare de globulina care leagă hormonii sexuali (sex-hormone-binding globulin - SHBG) și albumină.

Estradiolul este convertit reversibil în estronă și ambele pot fi convertite în estriol, care este principalul metabolit prezent în urină. De asemenea, estrogenii sunt supuși recirculării entero-hepatice prin conjugare cu sulfat și glucuronid la nivelul ficatului, secreția biliară în intestin a produșilor de conjugare și hidroliza în intestin urmată de reabsorbție. La femeile aflate în postmenopauză un procent semnificativ din estrogenii circulanți există sub formă de conjugați cu sulfat, în special sulfat de estronă, care servește ca rezervor circulant pentru formarea de estrogeni mai activi.

Estradiolul, estrona și estriolul sunt excretați în urină împreună cu conjugații glucuronid și sulfat. Concentrațiile serice de estradiol, estronă și sulfat de estronă au revenit la valorile dinaintea inițierii tratamentului după mai mult de o săptămână de la întreruperea tratamentului după ce au fost obținute concentrații în platou.

Datele provenite din studiile convenționale privind toxicitatea generală nu au evidențiat niciun risc suplimentar față de datele prezentate deja în Rezumatul caracteristicilor produsului. Administrarea continuă de lungă durată de estrogeni naturali și sintetici la anumite specii de animale a cauzat

creșterea frecvenței de apariție a carcinoamelor la nivelul sânului, uterului, colului uterin, vaginului, testiculelor și ficatului (vezi pct. 4.4).

Studiile efectuate la animale cu estradiol sau valerat de estradiol au arătat efecte embrioletale chiar și la doze relativ mici, malformații ale aparatului urogenital și feminizare la fetușii de sex masculin.

Octisalatul este inclus în compoziție ca excipient pentru a intensifica traversarea pielii. Octisalatul este folosit de mulți ani pe scară largă în compoziția produselor comerciale cu aplicare la nivelul pielii.

Deși nu există multe studii formale privind toxicitatea, este puțin probabil ca octisalatul să prezinte vreun risc special la om deoarece atât toxicitatea acută a octisalatului administrat pe cale orală cât și toxicitatea sub-cronică, ca urmare a administrării cutanate sau orale sunt mici. Testele privind fototoxicitatea și alergia de fotocontact efectuate la bărbați au fost negative. Mai mult, testele privind mutagenitatea, clastogenitatea, foto-mutagenitatea și foto-clastogenitatea, care au utilizat sisteme de testare cu culturi bacteriene și tisulare au fost negative.

Sunt puțin probabile efecte ale octisalatului asupra reproducerii la om sau acțiuni carcinogenice, pe baza studiilor privind activitatea hormonală și genotoxicitatea efectuate și ținând cont de penetrarea dermică limitată a octisalatului, doza relativ mică de octisalat din compoziția acestui medicament (8,5%) și absența oricăror efecte raportate de la vasta utilizare la om în compoziția factorilor de protecție solară și a cosmeticelor.

Studiile privind evaluarea riscului asupra mediului au arătat că substanța activă estradiol hemihidrat poate prezenta un risc pentru mediul acvatic, în special pentru pești.