MIXTARD® 30 HM
Suspensie injectabilă
DENUMIREA COMERCIALĂ
Mixtard® 30 HM
DCI-ul substanţei active
Insulinum humanum (ADNr)
COMPOZIŢIA
substanţa activă: insulină umană (ADNr);
1 ml suspensie injectabilă conţine 100 UI de insulină umană biosintetică (obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae);
1 flacon conţine 10 ml echivalent cu 1000 UI.
1 UI (Unitate Internaţională) corespunde cu 0,035 mg insulină umană anhidră;
excipienţi: clorură de zinc, glicerol, metacrezol, fenol, hidrogenofosfat de disodiu dihidrat, hidroxid de sodiu, acid clorhidric, sulfat de protamină, apă pentru preparate injectabile.
FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie injectabilă.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Suspensie apoasă de insulină umană, neutră, tulbure, de culoare albă.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Remediu antidiabetic. Combinaţii de insuline cu acţiune rapidă şi acţiune intermediară.
Cod ATC: A10A D01.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice.
Efectul insulinei de scădere a glicemiei se datorează de absorbţie. Acest proces este influenţat de mai mulţi factori (de exemplu doza de insulină, calea şi locul administrării, grosimea stratului adipos subcutanat, tipul diabetului zaharat). De aceea, efectul preparatelor de insulină prezintă variaţii considerabile intra- şi interindividuale.
Absorbţie. Profilul absorbţiei se datorează produsului, acesta fiind un amestec de preparate de insulină cu absorbţie rapidă, respectiv prelungită. Concentraţia plasmatică maximă a insulinei cu acţiune rapidă este atinsă în 1,5-2,5 ore de la
administrarea subcutanată.
Distribuţie. Nu s-a observat formarea de legături puternice cu proteinele plasmatice, cu excepţia anticorpilor insulinici circulanţi (dacă sunt prezenţi).
Metabolism. S-a raportat că insulina umană este degradată de insulin-protează sau enzime de degradare a insulinei şi posibil de izomeraza protein-disulfit. Pentru molecula de insulină umană se consideră că există un număr de locuri de clivaj (hidroliză); nici unul dintre metaboliţii formaţi în urma hidrolizei nu sunt activi.
Eliminare. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este determinat de viteza absorbţiei din ţesutul subcutanat. De aceea, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t ½) este mai degrabă o măsură a absorbţiei decât a eliminării (per se) a insulinei din plasmă (în sânge insulina are un t ½ de câteva minute).
Studiile au evidenţiat un t ½ de aproximativ 5-10 ore.
Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om (pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere) în urma administrării preparatului Mixtard® 30 HM.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul diabetului zaharat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mixtard® 30 HM este o insulină cu acţiune duală. Este o formulare bifazică şi conţine insulină cu acţiune rapidă şi insulină cu acţiune prelungită. De obicei, când se doreşte un efect iniţial rapid împreună cu un efect mult mai lung, preparatele de insulină premixate (fabricate în condiţii industrializate) se administrează o dată sau de două ori pe zi.
Dozaj
Dozajul este individual şi determinat în concordanţă cu necesităţile pacientului.
Necesarul individual zilnic de insulină este cuprins, de regulă, între 0,3 şi 1,0 UI/kg şi zi şi poate fi mai mare la pacienţii insulinorezistenţi (de exemplu în perioada pubertăţii sau datorită obezităţii) sau mai mic la pacienţii cu producţie de insulină endogenă reziduală.
O injecţie trebuie urmată în decurs de 30 minute de o masă sau de o gustare care conţine carbohidraţi.
Ajustarea dozei
De obicei, afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi stările febrile, cresc necesarul de insulină al pacienţilor. Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii îşi intensifică activitatea fizică sau îşi modifică dieta obişnuită. Ajustarea dozei poate fi necesară când un pacient este transferat de pe un preparat insulinic pe un altul.
Administrare
Mixtard® 30 HM este destinat doar pentru administrare subcutanată. Suspensiile de insulină nu se administrează niciodată intravenos.
Mixtard® 30 HM se administrează subcutanat în coapsă sau în peretele abdominal. De asemenea, se poate administra în regiunea fesieră sau deltoidiană.
Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din
alte locuri de injectare.
Injectarea într-un pliu cutanat reduce riscul injectării intramusculare accidentale.
Acul trebuie ţinut sub piele cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că întreaga doză este injectată.
Pentru a evita lipodistrofia, locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice.
Flacoanele de Mixtard® 30 HM sunt destinate utilizării împreună cu seringile de administrare a insulinei cu scală de unităţi corespunzătoare.
Mixtard® 30 HM este însoţit de instrucţiunea pentru administrare, care este în cutie şi cuprinde informaţii detaliate pentru folosire, care trebuie urmate.
Instrucţiuni pentru pacienţi privind utilizarea preparatului Mixtard® 30 HM
Nu utilizaţi Mixtard® 30 HM:
▶În pompele de insulină;
▶ Dacă sunteţi alergic (aveţi hipersensibilitate) la insulina umană sau la oricare dintre componente preparatului;
▶ Dacă simţiţi că veţi avea o reacţie hipoglicemică (concentraţie mică a zahărului din sânge);
▶ În cazul în care capacul protector este deteriorat sau lipseşte.
Fiecare flacon are un capac protector din plastic, prevăzut pentru a putea verifica dacă flaconul a fost deschis.
Dacă flaconul nu se află în perfectă stare atunci când îl achiziţionaţi, vă rugăm să îl returnaţi la farmacie.
▶ Dacă nu a fost păstrat corespunzător sau a fost congelat;
▶ Dacă suspensia nu este uniform albă şi tulbure după omogenizare.
Înainte de a utiliza Mixtard® 30 HM:
▶ Verificaţi eticheta pentru a vă asigura că aveţi tipul corect de insulină;
▶ Îndepărtaţi capacul protector din plastic.
Cum se utilizează această insulină
Mixtard® 30 HM se foloseşte pentru injectare sub piele (subcutanată). Nu injectaţi niciodată insulina direct în muşchi sau în venă. Schimbaţi mereu locul injectării pentru a evita formarea de noduli. Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt: peretele abdominal, fesele, faţa anterioară a coapselor sau regiunea superioară a braţului.
Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal.
Cum se administrează această insulină
▶ Asiguraţi-vă utilizaţi seringi cu scală corespunzătoare.
▶ Trageţi în seringă un volum de aer egal cu doza de insulină care trebuie injectată.
▶ Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.
▶ Imediat înainte de injectare, rulaţi între palme flaconul Mixtard® 30 HM până când lichidul devine alb şi uniform tulbure. Omogenizarea este mai uşoară dacă insulina a ajuns la temperatura camerei.
▶ Injectaţi insulina sub piele. Utilizaţi tehnica de injectare recomandată de medicul dumneavoastră sau de asistenta medicală.
▶ Menţineţi acul sub piele timp de cel puţin 6 secunde pentru a fi siguri că aţi administrat întreaga doză.
Copii.
Preparatele de insulină umană biosintetică sunt eficiente şi sigure în tratamentul diabetului zaharat la diferite grupe de copii şi adolescenţi. Doza zilnică la copii şi adolescenţi depinde de stadiul bolii, masă corporală, vârstă, dietă, efort fizic, insulinorezistenţă şi dinamica glicemiei.
REACŢII ADVERSE
Cea mai frecventă reacţie adversă în insulinoterapie este hipoglicemia. Conform rezultatelor studiilor clinice efectuate, cât şi conform datelor înregistrate după
lansarea preparatului pe piaţă, frecvenţa apariţiei hipoglicemiei variază la diferite grupe de pacienţi, cât şi în dependenţă de regimul de dozare (vezi informaţia de mai jos).
La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie, edeme şi reacţii la locul injectării (durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, edem şi prurit la nivelul locului de injectare). De regulă, aceste reacţii sunt de natură tranzitorie.
Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care de regulă, este reversibilă.
Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.
Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi
<1/100); rare >1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar
Urticarie, prurit - mai puţin frecvente.
Reacţii anafilactice* - foarte rare.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hipoglicemie* - foarte frecvente
Tulburări ale sistemului nervos
Neuropatie periferică (neuropatie dureroasă) – rare.
Tulburări oculare
Tulburări de refracţie - mai puţin frecvente.
Retinopatie diabetică - mai puţin frecvente.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Lipodistrofie* - mai puţin frecvente.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Reacţii la nivelul locului de administrare - mai puţin frecvente.
Hipoglicemia
Hipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces.
Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.
Lipodistrofia
Lipodistrofia a fost raportată mai puţin frecvent. Lipodistrofia poate să apară la nivelul locului de injectare.
CONTRAINDICAŢII
Hipoglicemie. Hipersensibilitate la insulina umană sau la oricare dintre componentele preparatului.
SUPRADOZAJ
Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape secvenţiale, dacă sunt administrate doze mult prea mari faţă de necesarul pacientului.
Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.
Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5-1,0 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personalul medical. Dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10-15 minute,
trebuie administrată glucoză intravenos.
După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului (în special în cazul diabetului zaharat de tip 1) poate cauza hiperglicemie. De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele include sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc eventual la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.
Hipoglicemia poate apărea în cazul, în care doza de insulină este prea mare faţă de necesar.
Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens poate cauza hipoglicemie.
Pacienţii la care controlul glicemiei este îmbunătăţit substanţial, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot constata o schimbare a simptomelor obişnuite de avertizare a hipoglicemiei şi ca urmare trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară.
Trecerea unui pacient pe o altă marcă sau alt tip de insulină trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.
Schimbarea concentraţiei, mărcii (producătorului), tipului, originii (insulină umană sau analog de insulină umană) şi/sau metodei de fabricaţie pot impune modificări ale dozei.
La pacienţii la care s-a înlocuit un alt tip de insulină cu Mixtard® 30 HM poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulina utilizată în mod obişnuit.
Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.
Similar oricărui tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ: durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit.
Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice poate ajuta la reducerea riscului de apariţie al acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Mixtard® 30 HM. Înainte de a călători în zonele cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului, deoarece aceasta presupune administrarea insulinei şi a meselor la alte ore.
Suspensiile de insulină nu se utilizează în pompele de perfuzie a insulinei.
Asocierea preparatelor de insulină cu tiazolidinedionele
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când tiazolidinediona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare
asocierea tiazolidinedionei cu insulina. Dacă se utilizează această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi de către medic pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu tiazolidinedionă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Nu există nici o restricţie legată de tratamentul cu insulină al diabetului zaharat în timpul sarcinii, deoarece insulina nu traversează bariera placentară.
Se recomandă intensificarea controlului glicemiei şi monitorizarea a pacientelor cu diabet zaharat atât în timpul sarcinii, precum şi la suspectarea gravidităţii, deoarece atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia care apar în condiţii de control inadecvat al terapiei diabetului zaharat cresc riscurile de malformaţii congenitale şi deces intrauterin.
Necesarul de insulină scade de obicei în primul trimestru de sarcină şi creşte considerabil în trimestrul II şi III.
După naştere, necesarul de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.
Nu există restricţii în tratamentul diabetului cu insulină nici în perioada de alăptare, deoarece tratamentul mamei care alăptează nu prezintă riscuri pentru sugar. Totuşi, pentru mamă poate fi necesară o ajustare a dozei şi/sau dietei.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.
Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi au o importanţă specială (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).
Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia, înainte de a se aşeza la volan. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei absente sau de intensitate mică sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor
sau folosirea utilajelor trebuie reconsiderată.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE,ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Se cunoaşte faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.
Următoarele substanţe pot reduce necesarul de insulină al pacientului:
Medicamente antidiabetice orale (AO), inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), blocante beta-adrenergice neselective, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.
Următoarele substanţe pot creşte necesarul de insulină al pacientului:
Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni şi simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.
Blocantele beta-adrenergice pot masca simptomele hipoglicemiei şi încetini revenirea la normă din starea de hipoglicemie.
Octreotidul/lanreotidul poate atât reduce, cât şi creşte necesarul de insulină.
Alcoolul poate intensifica sau poate reduce efectul hipoglicemiant al insulinei.
Incompatibilităţi
Suspensiile de insulină nu trebuie adăugate în soluţiile perfuzabile.
PREZENTARE, AMBALAJ
Flacon din sticlă cu volum de 10 ml, închis cu un dop din cauciuc şi cu un capac protector din plastic.
PĂSTRARE
Înainte de deschidere: a se păstra la frigider la temperaturi între 2°C - 8°C (nu prea aproape de congelator). A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
A nu expune preparatul la acţiunea căldurii sau razelor solare directe.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Fiecare flacon de insulină este prevăzut cu un capac de protecţie din plastic, codificat după culoare. Dacă acest capac nu este închis etanş sau lipseşte, returnaţi flaconul la farmacie.
În timpul utilizării: a nu se păstra la frigider. După prima deschidere, flaconul Mixtard® 30 HM poate fi utilizat 6 săptămâni când este păstrat la temperatura camerei (sub 25°C) sau 5 săptămâni când este păstrat la temperatura de 30°C.
Este interzisă administrarea preparatelor de insulină, care au fost congelate.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
Nu utilizaţi Mixtard® 30 HM dacă lichidul din flacon nu devine alb şi uniform tulbure după omogenizare.
TERMEN DE VALABILITATE:
30 luni.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Martie 2015
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Novo Nordisk S.A, Danemarca
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Novo Nordisk S.A.
Novo Alle, DK-2880 Bagsvaerd, Danemarca
