Simalgel 405mg/100 mg/125 mg/5 susp.orala 250ml

Simalgel 

Compoziție (pentru 5 ml suspensie)

• Hidroxid de aluminiu – 405 mg
• Hidroxid de magneziu – 100 mg
• Simeticon – 125 mg

Indicații:

Tratamentul simptomatic al:

• Dispepsiei (indigestie, disconfort gastric)
• Arsurilor gastrice (pirozis)
• Balonării și flatulenței (meteorism)

Mod de administrare și doze:

• Adulți și copii peste 5 ani: 5–10 ml la 20–60 minute după mese și înainte de culcare sau la nevoie.
• Copii sub 5 ani: până la 5 ml de 3 ori pe zi.
• Pacienți vârstnici: se administrează doza uzuală pentru adulți.

Proprietăți farmacologice:

Farmacodinamică:
Simalgel conține o combinație de doi agenți antiacizi – hidroxid de aluminiu (acțiune lentă) și hidroxid de magneziu (acțiune rapidă) – împreună cu simeticon, un agent antiflatulent (antispumant).
Această combinație oferă efect rapid și de durată. Hidroxidul de aluminiu are efect ușor astringent, reducând motilitatea intestinală, efect compensat de acțiunea laxativă a hidroxidului de magneziu.
Simeticonul reduce formarea gazelor intestinale și favorizează eliminarea acestora prin peristaltism.

Farmacocinetică:
Substanțele active nu se absorb semnificativ și nu afectează echilibrul electroliților.

Contraindicații

• Hipersensibilitate la componente;
• Insuficiență renală;
• Copii sub 10 ani.

Reacții adverse:

Posibile reacții: prurit, urticarie, edem angioneurotic, reacții anafilactice, constipație sau diaree, hipermagneziemie, hiperaluminemie, hipofosfatemie.

Interacțiuni medicamentoase:

Simalgel poate reduce absorbția altor medicamente. Se recomandă un interval de cel puțin 1 oră între administrări.
Asocierea hidroxidului de aluminiu cu citrați poate crește nivelul de aluminiu în sânge, mai ales la pacienții cu insuficiență renală.

Atenționări speciale:

• Hidroxidul de aluminiu poate provoca constipație.
• Supradozajul de săruri de magneziu poate determina hipokinezie intestinală.
• La pacienții cu insuficiență renală sau vârstnici, dozele mari pot duce la ocluzie intestinală.
• Absorbția sistemică a hidroxidului de aluminiu este minimă, astfel încât efectele sistemice sunt rare la persoanele cu funcție renală normală.