LANSOPROL®
capsule gastrorezistente cu micropelete
DENUMIREA COMERCIALĂ
Lansoprol®
DCI-ul substanţei active
Lansoprazolum
COMPOZIŢIA
1 capsulă conţine:
substanţă activă: lansoprazol 15 mg;
excipienti: sfere de zahăr, manitol, amidon glicolat de sodiu, carbonat de magneziu, povidonă, zaharoză, poloxamer407, hipromeloză, Eudragit L30 D55, talc, trietil citrat E1505, emulsie de simeticonă; coloranţi: oxid de fier roşu (E172), oxid de fier galben (E172), dioxid de titan (E171), albastru patent V (E131), gelatină.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente cu micropelete.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, nr. 1, de culoare portocaliu deschis (corp) şi verde închis (capac), opace, cu conţinut de micropelete sferice, albe sau aproape albe, fără gust şi fără miros.
Proprietăţi farmacodinamice
Lansoprazolul aparţine clasei de compuşi antisecretori, de benzimidazoli substituiţi, care suprimă secreţia de acid gastric prin inhibarea pompei de protoni (H'-K*-ATP-azei) a celulelor parietale ale mucoasei gastrice. Deoarece acest sistem enzimatic este privit ca pompa de acid (proton) a celulelor parietale, lansoprazolul a fost caracterizat ca un inhibitor al pompei de acid gastric, care blochează etapa finală a producerii acidului. Are loc reducerea de aciditate bazală şi stimulată a sucului gastric, indiferent de natura excitantului. Inhibă puternic secreţia gastrică acidă bazală şi stimulată. Secreţia gastrică este ridicată în timpul tratamentului cu lansoprazol şi se revine la valoarea normală după 1-2 săptămâni de la stoparea tratamentului. Lansoprazolul nu posedă acţiune anticolinergică şi nu blochează receptorii H2. La administrarea orală lansoprazolul micşorează semnificativ secreţia gastrică acidă bazală şi creşte semnificativ valorile pH-lui gastric (3; 4). Lansoprazolul are proprietăţi inhibitoare marcate faţă de secreţia gastrică, diminuând volumul secreţiei. Este inhibată şi secreţia stimulată prin alimente, pentagastrină, insulină.
Suprimarea acidului poate spori acţiunea remediilor antimicrobiene în eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori. Lansoprazolul nu modifică semnificativ irigarea sanguină în fundul stomacului. Datorită acţiunii fiziologice cauzate de inhibiţia secreţiei gastrice acide a fost determinată o micşorare nesemnificativă a fluxului sanguin la nivelul de antrum, pilor şi bulb duodenal. Lansoprazolul a demonstrat eficienţă împotriva Helicobacter pylori în condiţii in vitro şi în infecţiile cu manifestări clinice.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie. Absorbţia lansoprazolului are loc la nivelul intestinului după eliberarea granulelor din capsula enterosolubilă. Absorbţia este rapidă, cu realizarea concentraţiei plasmatice maxime după 1,7 ore de la administrarea orală. Biodisponibilitatea absolută este de peste 80%. Concentraţia plasmatică maximală (C"J şi aria de sub curbă (AUC) pentru lansoprazol sunt aproximativ proporţionale la administrarea dozelor de la 15 mg până la 60 mg într-o singură priză. Lansoprazolul nu se acumulează în organism şi parametrii farmacocinetici nu se modifică la administrarea diferitor doze. Timpul de înjumătăţim la voluntarii sănătoşi este de 1,5 (1,0) ore. Atât concentraţia plasmatică maximală (CmJ, cât şi AUC se micşorează cu aproximativ 50% la administrarea cu 30 min. după mese în comparaţie cu administrarea pe nemâncate. Nu au fost stabilite modificări semnificative dacă preparatul este administrat înaintea mesei. Lansoprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%. Legarea de proteinele plasmatice este stabilă la concentraţia plasmatică a preparatului în jur de 0,05-5,0 g/ml.
Biotransformare. Lansoprazol este metabolizat extensiv în ficat. Doi metaboliţi sunt identificaţi în cantităţi detectabile în plasmă (hidroxilat sulfinil şi sulfon de lansoprazol). Aceşti metaboliţi practic nu posedă activi tate antisecretorie. Posibil că lansoprazolul se transformă în două forme active, ce inhibă secreta gastrică prin intermediul pompei de protoni (H*-K'-ATP-azei), dar nu sunt detectaţi în circulaţia sistemică. Timpul de înjumătăţim prin eliminare plasmatică a lansoprazolului nu reflectă durata inhibiţiei secreţiei gastrice acide. Astfel, timpul de înjumătăţim este mai puţin de 2 ore, pe când efectul antisecretor durează mai mult de 24 ore.
Eliminare. Conform testărilor clinice, după administrarea unei singure doze de lansoprazol, eliminarea sub formă neschimbată se face preponderent pe cale renală. într-un alt studiu după administrarea unersirigure doze'de C'-lărisoprazol s^a determinat că'1/3dirT'~ preparatul administrat a fost excretat prin urină şi 2/3 au fost determinate în masele fecale, fapt ce demonstrează rolul semnificativ al excreţiei biliare pentru metabolici lansoprazolului.
Vârstnici. Clearance-ul lansoprazolului este micşorat la vârstnici, iar timpul de înjumătăţim prin eliminare plasmatică este crescut cu aproximativ de ia 50% până la 100%. Deoarece valoarea timpului de înjumătăţim la vârstnici se menţine între 1,9-2,9 ore, administrarea unei doze pe zi nu provoacă cumularea lansoprazolului. La vârstnici concentraţia plasmatică maximală nu este mărită.
Copii. Farmacodnetica preparatului a fost studiată la copii cu GERD, cu vârsta de 1-11 ani şi 12-17 ani, în două studii dinice separate. La copi cu vîrsta între 1-11 ani, lansoprazolul a fost administrat dte 15mg zinic pentru subiecţii cu greutatea 30 kg. Valorile medii ale C__ şi AUC, observate în a 5-a zi de administrare, au fost similare între cele 2 grupuri şi nu au fost influenţate de greutate sau vîrstă sau de ajustarea dozelor. Adolescenţii cu vîrsta între 12-17 ani au fost randomizaţi pentru a primi lansoprazol de 15 mg sau 30 mg zilnic. Valorile şi AUC ale lansoprazolului nu au fost influenţate de greutate sau virstâTValorile C^, şi AUCalecelor două grupuri din studiu au crescut proporţional.
Farmacodnetica lansoprazolului la copii şi adolescenţi cu vîrsta între 1-17 ani a fost similară cu a adulţilor sănătoşi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Lansoprol® este indicat în:
- ulcer gastric,
- ulcer duodenal,
- tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive,
- stări hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison,
- eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori în combinaţie cu antibiotice,,
- la copiii cu vârsta de la 1-17 ani pentru tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei erozive.
DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE
Capsulele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate sau fărâmiţate, înainte de mese.
Ulcer duodenal: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni.
Ulcer gastric: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni. La necesitate tratamentul poate fi prelungit cu 2-4 săptămâni.
Terapia pe termen scurt a esofagitei erozive: doza recomandată pentru adulţi este de 30 mg o dată pe zi, timp de 4-8 săptămâni. în caz de necesitate cura de tratament poate fi repetată.
Terapia stărilor hipersecretorii patologice, inclusiv sindromul Zollinger-Ellison: dozarea Lansoprol®-ului şi durata curei de tratament în cazul dat se stabileşte în mod individual pentru fiecare pacient.
Doza recomandată pentru adulţi la iniţierea tratamentului este de 60 mg pe zi. Au fost administrate doze până la 120-180 mg pe zi. Doze nictemerale peste 90 mg se recomandă de a diviza în două prize.
Eradicarea infecţiei provocate de Helicobacter pylori: doza recomandată pentru adulţi constituie 30 mg lansoprazol administrate de 2 ori pe zi, timp de 7 sau 14 zile în asociere cu preparate antibacteriene. RentruJratamentuJ completai ulcerjuluLeste necesară^ supresia pH-ului gastric.
Copii cu vârsta de la 1-11 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei erozive: La pacienţii cu masa corporală >30 kg doza recomandată constituie 30 mg lansoprazol o dată pe zi timp de 12 săptămâni.
Copii cu vârsta de la 12-17 ani
Tratamentul de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian: Doza recomandată constituie 15 mg lansoprazol o dată pe zi timp de 8 săptămâni.
Tratamentul de scurtă durată al esofagitei erozive: Doza recomandată constituie 30 mg lansoprazol o dată pe zi timp de 8 săptămâni. Administrare alternativă
în caz de dificultăţi de deglutiţie, capsulele se deschid, iar granulele ce se conţin în interiorul capsulei se amestecă cu gem, puding, brânză de vaci, iaurt şi se ingerează imediat. Nu se admite mestecarea şi fărâmiţarea granulelor.
O altă metodă este administrarea granulelor cu o cantitate de suc de portocale sau tomate (60 ml), sucul se agită şi se bea imediat. Paharul se clăteşte cu o cantitate suficientă de suc, ce se. bea imediat pentru asigurarea primirii dozei stabilite.
Pentru pacienţii cu sonda nazo-gastrică, granulele se mestecă cu 40 ml suc de mere şi se introduce prin sondă în stomac. După administrarea preparatului, se va folosi o cantitate de suc pentru spălarea sondei şi asigurarea pătrunderii preparatului la locul destinaţiei în doza stabilită.
La pacienţii cu insuficienţă renală şi vârstnici ajustarea dozelor nu este necesară.
La pacienţii cu afecţiuni hepatice severe se recomandă ajustarea dozelor.
REACŢII ADVERSE
Preparatul este bine tolerat atât la administrarea în cure scurte, cât şi în tratamentul de durată.
Reacţiile adverse se vor indica conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: mai puţin frecvente - trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie; rare - anemie; foarte rare - agranulocitoză, pancitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: cu frecvenţă necunoscută - hipomagneziemie.
Tulburări psihice: mai puţin frecvente - depresie; rare - insomnie, halucinaţii, confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente - cefalee, ameţeli; rare - agitaţie, vertij, parestezii, somnolenţă, tremor.
Tulburări oculare: rare - tulburări de vedere.
Tulburări gastroinlestinale: frecvente - nausea, diaree, dureri de stomac, constipaţie, vomitare, fiatulenţă, xerostomie; rare - glosită, candidoză esofagiană, pancreatită, ageuzie; foarte rare - colite, stomatite.
Tulburări hepatobiliare: frecvente - creşterea nivelului enzimelor hepatice; rare - hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente - urticarie, prurit, erupţii cutanate; rare - petesii, purpura, alopecie, eritem poliform, fotosensibilitate; foarte rare - sindromul Steven-Johnson, necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletice. şi ale ţesutului subcutanat: mai puţin frecvente - artralgie, mialgie, fractură de şold, încheietura mâinii sau a coloanei vertebrale.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: rare - nefrită interstiţială.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului: rare - ginecomastie. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frecvente - oboseală; mai puţin frecvente - edem; rare - febră, hiperhidroză, angioedem, anorexie, impotenţă; foarte rare - şoc anafilactic. Investigaţii diagnostice: foarte rare - creşterea nivelului de colesterol şi trigliceride, hiponatremie.
Jerapia combinată cu amoxiciclină şi claritromicină în studiile clinice destinate evaluării terapiei combinate lansoprazol+amoxicilină (terapie dublă) şi lansoprazol+amoxicilină+claritromicină (terapie triplă) - reacţii adverse specifice acestor asocieri nu au fost semnalate. Reacţiile adverse semnalate se încadrează în manifestările nedorite descrise pentru aceste preparate.
Cele mai frecvente reacţii adverse înregistrate în terapia triplă timp de 14 zile au fost diareea (7%), cefalee (6%) şi dereglări ale gustului (5%). Modificări esenţiale în rata reacţiilor adverse raportate în funcţie de durata curei de tratament (10 sau 14 zile) şi tipul terapiei (dublă sau-triplă)rnu au fost înregistrate. Cele mai frecvente reacţii adverse înregistrate în terapia combinată lansoprazol + amoxicilină au fost diareea (8%) şi cefaleea (7%).
Probe de laborator
în cadrul reacţiilor adverse la tratamentul cu lansoprazol au fost raportate următoarele modificări ale testelor de laborator, modificarea probelor hepatice, creşterea AST şi ALT, creşterea creatininei şi a fosfatazei alcaline, creşterea globulinelor, creşterea valorilor GGTP, creşterea/diminuarea WBC, modificarea ratei AG şi al nivelului de RBC, bilirubinemiei; eozinofilie, hiperlipidemie, creşterea/micşorarea nivelului de electroliţi, creşterea/micşorarea colesterolului, creşterea glucocorticoizilor, LDH, creşterea/micşorarea nivelului de trombocite, creşterea secreţiei gastrice. S-a raportat şi albuminurie, glucozurie, hematurie.
în studiile clinice destinate evaluării terapiei combinate, modificări ale testelor de laborator specifice asocierilor lansoprazol+amoxicilină+claritromicină şi lansoprazol+amoxidiină, nu au fost semnalate.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la componentele preparatului
SUPRADOZAJ
în caz de supradozaj cu lansoprazol nu există antidot specific. Preparatul nu se elimină din organism prin dializă şi hemodializă. Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere. Eliminarea preparatului din organism poate fi accelerată prin inducerea vomei cât mai curând posibil. Cărbunele activat se va administra prin sondă, în vederea asigurării eliminării preparatului din organism. Se cunoaşte un caz de supradozare, când pacientul a administrat 600 mg lansoprazol fără reacţii adverse.
ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Tratamentul combinat cu claritromicină.
Claritromicina nu se va administra în perioada de sarcină cu excepţia cazurilor clinice, atunci când nu poate fi efectuat tratamentul alternativ. în cazul administrării claritromicinei în perioada de sarcină, pacienta trebuie informată despre influenţa negativă posibilă asupra fătului.
La administrarea preparatelor antibacteriene, inclusiv claritromicina şi amoxicilina, a fost înregistrată colita pseudomembranoasă de forme uşoare până la severe. Este'important de a efectua diagnosticul corect la pacienţii, care prezintă diaree la administrarea preparatelor antibacteriene.
&Înainte de a iniţia tratamentul cu orice preparat din grupul penicilinelor, este necesară precauţie în caz de reacţii de hipersensibilitate
&Înregistrate anterior la administrarea penicilinelor, cefalosporinelor şi altor alergeni.
Reacţii anafilactice severe necesită tratament de urgenţă imediat cu epinefrină, oxigen, administrarea intravenoasă a steroizilor, respiraţie asistată, inclusiv intubarea.
Lansoprazolul nu va fi utilizat în afecţiunile gastrice maligne.
Insuficienţa renală. La pacienţii cu insuficienţă renală proporţia legării preparatului de proteinele plasmatice scade cu 1,0-1,5%.
Insuficienţa hepatică. La pacienţii cu diverse grade de afecţiuni hepatice timpul de înjumătăţim a preparatului se prelungeşte de la 1,5 ore la 3,2-7,2 ore. Valoarea AUC creşte până la 500 % în comparaţie cu persoanele sănătoase. Se recomandă ajustarea dozelor.
Utilizarea în pediatrie. Inofensivitatea şi eficienţa preparatului a fost determinată la copii cu vârsta 1-17 ani în tratamentul simptomatic de scurtă durată al bolii de reflux gastroesofagian şi esofagitei erozive.
Utilizarea în geriatrie. Rata vindecării ulcerului la pacienţii vârstnici este similară cu pacienţii tineri. Incidenţa reacţiilor adverse şi modificarea testelor de laborator sunt, de asemenea, similare cu grupa pacienţilor tineri. La vârstnici nu se recomandă modificarea dozei şi a regimului de administrare a lansoprazolului.
Conţine zaharoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoza-galactoza sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazeinu trebuie să administreze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Categoria B. Până în prezent nu sunt studii clinice controlate referitor la administrarea preparatului în sarcină. Deoarece rezultatele studiilor preclinice pe animale nu pot fi totalmente transpuse la om, administrarea preparatului în sarcină se va efectua numai în caz de strictă necesitate.
Nu sunt date referitor la excreţia lansoprazolului şi a metaboliţilor lui în laptele matern. Deoarece majoritatea medicamentelor se excretă în laptele matern, se recomandă sistarea alimentaţiei la sân pe perioada tratamentului, dacă administrarea lansoprazolului este strict necesară.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse ca ameţeli, vertij, tulburări de vedere şi somnolenţă, astfel, capacitatea de a reacţiona poate scade.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Lansoprazolul este metabolizat în ficat prin intermediul citocromului P450, în special izoenzimele CYP3A şi CYP2C19. Studiile clinice pe voluntari sănătoşi au demonstrat că lansoprazolul nu are interacţiuni clinic relevante cu medicamentele metabolizate pe aceeaşi cale (citocromul P450, în special izoenzimele CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6 şi CYP3A) - warfarina, antipirina, indometacina, ibuprofenul, fenitoina, propranololul, prednisolonul, diazepamul, claritromicina şi terfenadina.
Lansoprazolul administrat concomitent cu teofilina (CYP1A, CYP3A) creşte clearance-ul teofilinei cel puţin cu 10 %. Această interacţiune medicamentoasă trebuie luată în consideraţie: se recomandă ajustarea dozelor pentru teofilină în administrarea asociată cu lansoprazolul, atât la iniţierea terapiei, cât şi la sistarea administrării preparatului.
Nu au fost observate interacţiuni medicamentoase clinic relevante ale [ansoprazolului cu amoxicilina.
într-un studiu clinic încrucişat, în doză unică lansoprazol 30 mg şi omeprazol 20 mg administrate de sine stătător şi în asociaţie cu sucralfat 1 g s-a determinat că absorbţia inhibitorilor pompei de protoni a fost încetinită şi biodisponibilitatea redusă cu 17% şi 16% corespunzător în cazul administrării asociate cu sucralfat. Reieşind din aceste date se recomandă administrarea inhibitorilor pompei de protoni cu cel puţin 30 min. înaintea utilizării sucralfatului.
In studiile clinice în care lansoprazol capsule a fost administrat concomitent cu antiacide nu s-au semnalat interacţiuni.
Inhibiţia profundă şi îndelungată a secreţiei gastrice acide produsă de lansoprazol, teoretic, poate influenţa absorbţia unor medicamente (de exemplu: ketoconazolul, ampicilina, sărurile fierului, digoxina) biodisponibilitatea cărora este în funcţie de pH-ul gastric.
