Humalog 100ui/ml cartus susp.inj. 3ml (Quick Pen)

Humalog®
soluţie injectabilă în cartuş

DENUMIREA COMERCIA
Humalog®

DCI-ul substanţei active
Insulinum lispro

COMPOZIŢIA
1 ml soluţie injectabilă conţine:
substanţe active: 100 UI (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E. coli);
excipienţi: metacrezol, glicerol, difosfat de sodium heptahidrat, oxid de zinc, apă purificată, acid clorhidric şi hidroxid de sodium pentru ajustarea pH-ului.

FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă în cartuş.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Humalog este o soluţie apoasă sterilă, limpede, incoloră.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul АТС
Analogi de insulină umană cu acţiune rapidă. A10AB04.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Acţiunea principală a insulinei lispro este reglarea metabolismului glucozei.
În plus, insulinele au câteva acţiuni anabolice şi anti-catabolice asupra diferitor ţesuturi. În ţesutul muscular, acestea includ creşterea sintezei glicogenului, acizilor graşi, glicerolului şi proteinelor şi a captării de aminoacizi, cu scăderea glicogenolizei, gluconeogenezei, cetogenezei, lipolizei, catabolismului proteic şi a pierderii de aminoacizi.

Insulina lispro are un debut al acţiunii rapid (aproximativ de 15 minute), astfel fiind posibilă, administrarea cât mai aproape de momentul mesei (se administrează cu 0- 15 minute înainte de masă), în comparaţie cu insulina solubilă (se administrează cu 30-45 minute înainte de masă). Insulina lispro are un debut mai rapid şi o durată mai scurtă de acţiune (de la 2 până la 5 ore), comparativ cu insulina solubilă.

Studiile clinice efectuate la pacienţi cu diabet tip 1 şi tip 2 au demonstrat reducerea hiperglicemiei postprandiale de către insulina lispro, comparativ cu insulina umană solubilă.

Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica insulinei lispro reflectă un compus care se absoarbe rapid şi care realizează concentraţii plasmatice maxime după 30-70 minute după injectarea subcutanată. La pacienţii cu insuficienţă renală, insulina lispro se absoarbe mai rapid, comparativ cu insulina umană solubilă. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, diferenţele farmacocinetice dintre insulina lispro şi insulina umană solubilă s-au menţinut, în general, şi s-a demonstrat că sunt independente de funcţia renală. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, insulina lispro îşi menţine absorbţia şi eliminarea mai rapidă în comparaţei cu insulina umană solubilă.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Pentru tratamentul adulţilor şi copiilor cu diabet zaharat insulinodependent, pentru menţinerea homeostazei normale a glucozei. De as
Dozajul trebuie stabilit de către medic, în conformitate cu necesitatea pacientului.
Humalog se poate administra cu puţin timp înainte de mese.La necesitate, Humalog se poate administra imediat după mese. Produsele Humalog se vor administra prin injectare subcutanată sau prin pompă continuă de perfuzie subcutanată şi chiar dacă nu este recomandat, se pot administra şi prin injectare intramusculară. De asemenea, la necesitatea se administrează ș intravenos, de exemplu pentru controlul glicemiei în timpul cetoacidozei, maladiilor acute sau în perioadele intra- şi postoperatorie.

Administrarea subcutanată se va efectua la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului. Utilizarea locurilor de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât să nu se injecteze în acelaşi loc mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună.
Cu precauție se va administra subcutanat, trebuie avută grijă ca la injectarea Humalog să nu se perforeze un vas de sânge. După administrare, locul injectării nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să utilizeze tehnicile corespunzătoare de injectare.

Administrat subcutanat efectul se instalează rapid şi are o durată mai mică de acţiune (2 până la 5 ore), comparativ cu insulina solubilă. La fel ca toate preparatele de insulină, durata acţiunii Humalog este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi activitatea fizică.
Humalog se poate folosi în asociere cu insulină umană cu acţiune prelungită sau cu antidiabetice orale derivați de sulfoniluree, conform recomandării medicului.

Utilizarea Humalog într-o pompă de perfuzie pentru insulină:
Pentru perfuzarea insulinei lispro se pot folosi numai anumite pompe de perfuzie pentru insulină marcate cu “CE”. Înaintea administrării de insulină lispro, se va stabili dacă pompa este sau nu corespunzătoare. Se vor citi şi urma instrucţiunile care însoţesc pompa de perfuzie. Utilizaţi rezervorul şi cateterul adecvat pentru pompa respectivă. Schimbaţi setul de perfuzie după fiecare 48 ore. Utilizaţi tehnici aseptice la inserarea setului pentru perfuzie. În cazul apariţiei unui episod hipoglicemic, perfuzia trebuie întreruptă până la rezolvarea episodului. Dacă apar valori scăzute repetate sau severe ale glicemiei, pacientul trebuie să anunţe personalul medical care îl îngrijeşte şi să ia în considerare necesitatea de a reduce sau de a întrerupe perfuzia cu insulină. O defecţiune a pompei sau ostrucţia setului de perfuzie pot determina creşterea rapidă a glicemiei. Dacă se suspectează o întrerupere a fluxului de insulină, pacientul va urma instrucţiunile din prospectul produsului şi, dacă este necesar, va anunţa personalul medical care îl îngrijeşte.
Atunci când se administrează cu o pompă de perfuzie de insulină, Humalog nu

trebuie amestecat cu nici o altă insulină.

Administrarea intravenoasă a insulinei
Injectarea intravenoasă a insulinei lispro trebuie efectuată urmând regulile uzuale ale injectării intravenoase, de exemplu în bolus intravenos sau printr-un sistem de perfuzie. Este necesară monitorizarea frecventă a glicemiei.
Sistemele de perfuzie cu concentraţii de la 0,1 U/ml până la 1,0 U/ml insulină lispro în clorură de sodiu 0,9% sau în dextroză 5% sunt stabile la temperatura camerei timp de 48 ore. Se recomandă ca sistemul să fie armat înainte de începerea perfuziei.

REACŢII ADVERSE
Cea mai frecventă reacţie adversă în timpul tratamentului cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate să ducă la pierderea conştienţei şi, în cazuri foarte grave, la deces. Nu sunt prezentate frecvenţe specifice ale hipoglicemiei pentru că hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină cât şi al altor factori, de exemplu, dieta şi exerciţiile pacientului.

La pacienţi alergia locală este frecventă (de la 1/100 la <1/10). La locul injectării insulinei pot să apară eritem, tumefiere şi prurit. De obicei, această reacţie se remite în câteva zile până la câteva săptămâni. În unele cazuri, această reacţie adversă poate s fi legată de alţi factori decât insulina, cum sunt iritanţii din dezinfectantele cutanate sau tehnica deficitară a injectării. Alergia sistemică, rară (de la 1/10000 la 1/1000) dar potenţial mai gravă, este o alergie generalizată la insulină. Ea poate cauza erupţii cutanate generalizate, dificultăţi de respiraţie, wheezing, scăderea tensiunii arteriale, puls mărit, transpiraţii. Cazurile severe de alergie generalizată pot pune viaţa în pericol.

Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă (1/1000 la <1/100).
Au fost raportate cazuri de edem în timpul tratamentului cu insulină, în special în cazul în care un control metabolic anterior este precedat de un tratament intensiv cu insulină.

CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulina lispro sau la oricare dintre componentele medicamentului.
Hipoglicemie.

SUPRADOZAJ
Nu există definiţii specifice ale supradozajului cu insulină, deoarece valoarea glicemiei este rezultatul unor interacţiuni complexe între concentraţia insulinei, disponibilitatea glucozei şi alte procese metabolice. Hipoglicemia poate să apară ca
rezultat al unui exces al activităţii insulinice în raport cu aportul alimentar şi cu consumul de energie.
Hipoglicemia poate fi asociată cu nelinişte, confuzie, palpitaţii, cefalee, transpiraţii şi vomă.
Episoadele hipoglicemice uşoare răspund la administrarea orală de glucoză sau alte produse din zahăr sau care îl conţin.

Corectarea hipoglicemiei de severitate moderată se poate realiza prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon, urmată de administrarea orală de hidrocarbonaţi atunci când starea clinică a pacientului s-a ameliorat suficient.
Pacienţilor care nu răspund la glucagon trebuie să li se administreze soluţie de glucoză intravenos.

Dacă pacientul este comatos, glucagonul trebuie administrat intramuscular sau subcutanat. Totuşi, dacă glucagonul nu este disponibil sau dacă pacientul nu răspunde la glucagon, se va administra intravenos soluţie de glucoză. Pacientul
trebuie să ia masa de îndată ce îşi recapătă conştiinţa.
Poate fi necesar aportul susţinut de hidrocarbonaţi şi supravegherea, deoarece hipoglicemia poate să reapară după o aparentă recuperare clinică.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Trecerea unui pacient de la un anumit tip sau o producător de insulină la altul/alta trebuie să se facă sub supraveghere medicală strictă. Modificările concentraţiei, producătorului, tipului (insulină obişnuită, NPH, lentă etc.), speciei (animală, umană, analog de insulină umană) şi/sau metodei de fabricaţie (ADN recombinant faţă de insulină de origine animală) pot duce la necesitatea modificării dozajului. În cazul insulinelor cu acţiune rapidă, orice pacient care este tratat, de asemenea, cu o insulină bazală trebuie să îşi optimizeze dozajul ambelor insuline pentru a obţine îmbunătăţirea controlului glicemiei pe parcursul întregii zile, în mod special controlul glicemiilor nocturne şi în stare de repaus alimentar.

Condiţiile care pot face ca simptomele prevestitoare ale hipoglicemiei să fie diferite sau mai puţin pronunţate, includ durata îndelungată a diabetului zaharat, insulinoterapia intensificată, neuropatia diabetică sau medicamente, cum sunt betablocantele.

Un număr mic de pacienţi, care au prezentat reacţii hipoglicemice după transferul de la insulina de origine animală la insulina umană, au raportat faptul că simptomele prevestitoare ale hipoglicemiei au fost mai puţin pronunţate sau diferite de cele prezentate la insulina anterioară. Reacţiile hipoglicemice sau hiperglicemice necorectate pot să provoace pierderea conştiinţei, comă sau deces.
Utilizarea unor dozaje inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special la diabeticii insulino-dependenţi, pot duce la hiperglicemie şi la cetoacidoză diabetică, acestea fiind condiţii potenţial letale.
Necesarul de insulină poate fi mai mic în prezenţa insuficienţei renale, insuficienţei hepatice. , datorită capacităţii reduse a gluconeogenezei şi metabolizării reduse a insulinei; totuşi, la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică creşterea rezistenţei la insulină poate duce la creşterea necesarului de insulină.

Necesarul de insulină poate crește în cazul maladiilor sau tulburărilor emoţionale.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii depun activitate fizică crescută sau îşi modifică dieta obişnuită. Exerciţiile fizice făcute imediat după masă pot crește riscul de hipoglicemie. O Hipoglicemia poate apărea mai precoce după injectarea analogilor de insulină cu acțiune rapidă decât în cazul insulinei umane solubile.

Dacă în mod normal se prescriu flacoane de 40 U/ml, nu se va administra insulină dintr-un cartuş de 100 U/ml folosind o seringă de 40 U/ml.

La copii, Humalog trebuie folosit în locul unei insuline solubile numai atunci când acţiunea rapidă a insulinei ar putea fi benefică, de exemplu, în stabilirea momentului injecţiilor în relaţie cu mesele.

Administrarea Humalog în asociere cu pioglitazonă:
Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost administrată în asociere cu insulină în special în cazul pacienţilor care prezintă un risc de apariţie a insuficienţei cardiace. Acest fapt trebuie avut în vedere atunci când se intenţionează asocierea pioglitazonei cu Humalog. Dacă asocierea este utilizată, pacienţii trebuie monitorizați pentru apariţia semnelor şi simptomelor de insuficienţă cardiacă, creştere în greutate şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie întrerupt dacă apar orice modificări ale simptomelor cardiace.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Datele de la un număr mare de sarcini expuse nu evidenţiază nici o reacţie adversă a insulinei lispro asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.
Este importantă monitorizarea pacientei tratate cu insulină (diabet insulinodependent sau de sarcină) pe toată durata sarcinii. De obicei, necesarul de insulină scade în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în timpul trimestrelor doi şi
trei. Pacientele cu diabet zaharat trebuie atenţionate să informeze medicul dacă sunt însărcinate sau intenţionează să rămână însărcinate. La pacientele însărcinate care au diabet zaharat este esenţială monitorizarea atentă a glicemiei, precum şi a stării generale de sănătate.

Pacientele cu diabet zaharat care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină și/sau a dietei.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Capacitatea pacientului de a se concentra şi de a reacţiona poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei. Pacienţii trebuie atenţionaţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Necesarul de insulină poate fi crescut la administrarea concomitentă a substanţelor cu acţiune hiperglicemiantă, cum ar fi: contraceptivele orale, corticosteroizii sau  terapia tiroidiană de substituţie, danazolul, stimulantele beta-2 adrenergice (cum sunt ritodrina, salbutamolul, terbutalina).
Necesarul de insulină poate fi micşorat în prezenţa substanţelor cu acţiune hipoglicemiantă, cum ar fi: antidiabeticele orale, salicilaţii (de exemplu, acidul acetilsalicilic), antibioticele sulfanilamide, unele antidepresante (inhibitorii
monoaminooxidazei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei), unii inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor de angiotensină II, beta-blocantele, octreotidul sau alcoolul etilic.

Incompatibilităţi
Produsele Humalog nu trebuie combinate cu insulinele produse de alţi producători sau cu insulinele de origine animală.

PREZENTARE, AMBALAJ
Câte 3 ml soluţie injectabilă în cartuşe Humalog pentru stilou injector (pen). Câte 5 cartuşe în blister. Câte 1 sau 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.

PĂSTRARE
Cartuşul neutilizat:
A se păstra la frigider la temperatura 2°C - 8°C.
A nu se congela.
A nu se expune la căldură excesivă sau la lumina directă a soarelui.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

După introducerea cartuşului într-un stilou injector (pen):
A se păstra la temperatura camerei 15-25°C.
A nu se congela.
Stiloul injector (pen-ul) cu cartuşul introdus nu trebuie păstrat cu acul ataşat.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor

TERMEN DE VALABILITATE
Cartuş neutilizat: 3 ani.
După introducerea cartuşului într-un stilou injector (pen): 28 zile.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Ianuarie 2013

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Lilly France S.A.S.
str. Colonel Lilly 2, 67640 Feghersheim, Franţa

La apariţia oricărei reacţii adverse, informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022- 88-43-38)