Digoxin 0.25mg comp.

DIGOXIN
comprimate

DENUMIREA COMERCIALA
Digoxin

DCI-ul substantei active
Digoxinum

COMPOZITIA
1 comprimat contine:
substanta activa: digoxina 0,25 mg;
excipienti: celuloza microcristalina, lactoza monohidrat, amidon de porumb, stearat de calciu.

FORMA FARMACEUTICA
Comprimate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alba.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA si codul ATC
Sistem cardiovascular. Glicozizi cardiaci. Glicozizi digitalici, C01AA05.

PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Proprietati farmacodinamice
Digoxina este un glicozid cardiac cu durata medie de actiune, obtinut din frunzele de
Digitalis lanata Ehrh. Manifesta actiune inotrop-pozitiva, creste volumul de ejectie sistolica si debitul cardiac, prelungeste durata perioadei refractare, încetineste conductibilitatea atrioventriculara si reduce frecventa contractiilor cardiace.

Administrarea digoxinei în caz de insuficienta cardiaca cronica conduce la cresterea eficacitatii contractiilor cardiace. Provoaca efect diuretic moderat.

Proprietati farmacocinetice
Se absoarbe rapid si practic complet din tractul gastrointestinal. Concentratia plasmatica terapeutica se realizeaza peste 1 ora, iar concentratia plasmatica maxima – peste 1,5 ore dupa administrare. Debutul actiunii survine peste 30 min. – 2 ore dupa administrare.

Administrarea concomitent cu produsele alimentare reduce viteza, dar nu afecteaza gradul de absorbtie a medicamentului.
În cantitati nesemnificative se metabolizeaza în ficat. În cantitati nesemnificative patrunde prin placenta si se excreta în laptele matern.
Timpul de înjumatatire constituie circa 58 ore si depinde de vârsta si starea sanatatii pacientului (la persoanele tinere – 36 ore, la vârstnici – 68 ore), se prelungeste semnificativ în caz de insuficienta renala. În caz de anurie timpul de înjumatatire se prelungeste pâna la câteva zile. 50 - 70% de preparat se elimina din organism sub forma nemodificata pe cale renala.

INDICATII TERAPEUTICE
Insuficienta cardiaca congestiva; fibrilatie si flutter atrial (pentru reglarea frecventei contractiilor cardiace); tahicardie paroxistica supraventriculara.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Intern. Comprimatele se vor înghiti întregi, fara a fi mestecate, cu o cantitate suficienta de lichid. Se recomanda de administrat între mese.

Dozele medicamentului sunt stabilite în mod individual de catre medic.
Adulti si copii cu vârsta peste 10 ani pentru digitalizare rapida se administreaza câte 0,5- 1 mg (2-4 comprimate) pe zi, apoi câte 0,25-0,75 mg la fiecare 6 ore timp de 2-3 zile.

Dupa atingerea efectului terapeutic se administreaza în doza de întretinere 0,125 -0,5 mg în 1-2 prize pe zi.
Pentru digitalizare lenta tratamentul se initiaza în doza de întretinere 0,125 - 0,5 mg în 1-2 prize pe zi. Saturarea survine dupa circa 1 saptamâna de la initierea tratamentului.

Doza maxima nictemerala pentru adulti constituie 1,5 mg (6 comprimate).
Copii cu vârsta peste 2 ani: pentru digitalizare rapida digoxina se administreaza în doza de 0,03–0,06 mg/kg masa corporala. Pentru digitalizare lenta se administreaza în doza, egala cu ¼ din doza pentru digitalizare rapida.
Doza maxima nictemerala pentru saturare constituie 0,75-1,5 mg, pentru întretinere – 0,125-0,5 mg.

La copii doza de saturare se va administra în câteva prize: aproximativ jumatate din doza totala se administreaza ca prima doza si apoi – parti ale dozei sumare cu interval de 4-8 ore, cu evaluarea raspunsului clinic înainte de fiecare doza urmatoare. Daca raspunsul clinic a pacientului necesita modificarea dozei calculate în prealabil, atunci doza de întretinere se calculeaza, pe baza dozei de încarcare reala.
La necesitatea administrarii digoxinei în doza de 0,125 mg medicamentul se va administra în forma de dozare respectiva.

La pacientii cu tulburarea functiei renale dozele de digoxina se vor reduce, deoarece calea principala de eliminare sunt rinichii.
La pacientii vârstnici, având în vedere reducerea functiei renale în functie de vârsta si masa musculara joasa, dozele trebuie ajustate minutios, pentru a preîntâmpina dezvoltarea reactiilor toxice si a supradozajului.

REACTII ADVERSE
Tulburari hematologice si limfatice: eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza.
Tulburari ale sistemului imunitar: reactii de hipersensibilitate, inclusiv prurit, hiperemie, eruptii cutanate, inclusiv eritematoase, papuloase, maculopapuloase, veziculare; urticarie, edem Quincke.
Tulburari endocrine: digoxina poseda activitate estrogenica, de aceea este posibila dezvoltarea ginecomastiei la barbati la administrare îndelungata.
Tulburari psihice: dezorientare, confuzie mintala, amnezie, depresie, este posibila psihoza acuta, delir, halucinatii vizuale si auditive, în special la pacientii vârstnici, au fost raportate cazuri de convulsii.
Tulburari ale sistemului nervos: cefalee, nevralgie, fatigabilitate, slabiciune, vertij, somnolenta, cosmaruri, neliniste, nervozitate, excitatie, apatie.
Tulburari oculare: vedere încetosata, fotofobie, efect de halou, tulburari ale perceptiei vizuale (perceptia obiectelor înconjuratoare în culoare galbena, mai rar în verde, rosu, albastru, cafeniu sau alb).
Tulburari cardiace: dereglari ale ritmului si conductibilitatii cardiace (bradicardie sinusala, bloc sinoatrial, extrasistole monofocala sau multifocala (în special bigeminate sau trigeminate), prelungirea intervalului PR, subdenivelarea segmentului ST, bloc atrioventricular, tahicardie paroxistica atriala, fibrilatie ventriculara, aritmii ventriculare), dezvoltarea sau exacerbarea insuficientei cardiace. Aceste tulburari pot fi semne precoce de administrare a dozelor excesive de digoxina.
Tulburari gastrointestinale: anorexie, greata, voma, dureri abdominale, diaree, în special la vârstnici; au fost raportate tulburari ale circulatiei viscerale, ischemie si necroza intestinala.
Reactiile adverse ale digoxinei sunt dependente de doza si de regula se dezvolta în doze, care depasesc cele necesare pentru atingerea efectului terapeutic.
Dozele preparatului se ajusteaza minutios si se ajusteaza în functie de starea clinica a pacientului.

CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la digoxina, alti glicozizi cardiaci sau la alte componente ale medicamentului;
intoxicatie digitalica, cu medicamente administrate anterior;
aritmii, cauzate de intoxicatia cu glicozizi în anamneza;
bradicardie sinusala severa, bloc atrioventricular de grad II – III, sindromul Adams-Stokes-Morgagni;
sindromul sinusului carotidian;
cardiomiopatie obstructiva hipertrofica;
aritmii supraventriculare, asociate cu fascicule accesorii atrioventriculare, cum ar fi sindromul Wolff-Parkinson-White;
tahicardie paroxisitica ventriculara / fibrilatie ventriculara;
anevrismul aortei toracice;
stenoza subaortica hipertrofica;
stenoza mitrala izolata;
endocardita, miocardita, angina pectorala instabila, infarct miocardic acut, pericardita constrictiva, tamponada cardiaca;
hipercalcemie, hipokaliemie.

SUPRADOZAJ
Simptomele de supradozaj se dezvolta treptat, în decurs de cîteva ore.
Simptome
Din partea sistemului cardio-vascular: aritmii, inclusiv bradicardie, bloc atrioventricular, tahicardii ventriculare sau extrasistolii, fibrilatie ventriculara.
Din partea tractului gastrointestinal: anorexie, greata, voma, diaree.
Din partea sistemului nervos central si tulburari oculare: cefalee, fatigabilitate, vertij; rare – tulburari ale perceptiei vizuale, scaderea acuitatii vizuale, scotom, macro- si micropsie; foarte rare – confuzie mintala, sincopa.
Cele mai severe simptome ale supradozarii sunt tulburarile ritmului cardiac, din cauza unui posibil deces în urma dezvoltarii aritmiilor ventriculare sau a blocului cardiac cu asistolie.

Tratament: lavaj gastric, administrarea de carbune medicinal, colestipol sau colestiramina.
În caz de aritmie se administreaza intravenos în perfuzie 2-2,4 g clorura de potasiu cu 10U insulina în 500 ml solutie 5% glucoza (administrarea se va întrerupe la concentratia plasmatica de potasiu de 4-5,5 mmol/l). Remediile, care contin potasiu, sunt contraindicate în caz de tulburarea conductibilitatii atrio-ventriculare. Se recomanda efectuarea oxigenoterapiei. În calitate de antidot se administreaza de asemenea unitiol, etilendiamintetraacetat.

Terapie simptomatica.
În hipokaliemie, în lipsa blocului cardiac complet, se vor administra preparate de potasiu.
În caz de bloc cardiac complet se recomanda de efectuat electrostimularea cardiaca. În caz de aritmii se administreaza lidocaina, procainamida, propranolol.
În caz de supradozare cu pericol pentru viata se recomanda de a administra prin filtre membranare fragmente de anticorpi de ovine, care conjuga digoxina (Digoxin immune Fab, Digitalis-Antidote BM); 40 mg de antidot conjuga circa 0,6 mg digoxina.
În caz de supradozare a digoxinei dializa si exsangvinotransfuzia sunt ineficiente.

ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
În tratamentul cu digoxina pacientul trebuie sa se afle sub supravegherea medicului. În tratament îndelungat doza individuala optima a preparatului de regula se ajusteaza timp de 7-10 zile.
În cazul când pacientul în 2 saptamâni precedente a administrat alte glicozide cardiace, tratamentul se recomanda de initiat cu digoxina în doze mici. În cazul necesitatii administrarii strofantinei, ultimul se va administra nu mai devreme decât peste 24 ore dupa sistarea digoxinei.

Medicamentul se va administra cu precautie deosebita:
- la pacientii vârstnici – tendinta pentru reducerea functiei renale si masei musculare joase la vârstnici influenteaza farmacocinetica digoxinei: nivele serice mai mari de digoxina, prelungirea timpului de înjumatatire, de aceea exista risc
crescut de dezvoltare a reactiilor adverse, efect cumulativ si probabilitatea supradozajului;
- la pacientii astenizati, pacientii cu tulburare a functiei renale, pacientilor cu pacemaker, deoarece la ei efectele toxice pot sa se manifeste la administrarea dozelor, care de regula sunt tolerate bine de alti pacienti;
- în caz de fibrilatie atriala si insuficienta cardiaca asociata;
- la pacientii cu afectiuni ale glandei tiroide – în caz de reducerea functiei glandei tiroide doza initiala si de întretinere a digoxinei trebuie reduse; în hipertiroidism exista rezistenta relativa la digoxina, ca rezultat dozele de preparat pot fi
crescute. La efectuarea tratamentului tireotoxicozei dozele de digoxina trebuie reduse la trecere tireotoxicozei la stare de control. Modificarea functiei glandei tiroide poate influenta sensibilitatea la digoxina indiferent de concentratia ei plasmatica;
- sindromul de intestin scurt sau sindromul de malabsorbtie – în rezultatul tulburarii absorbtiei digoxinei pot fi necesare doze mai mari de preparat;
- la pacientii cu afectiuni respiratorii severe – este posibila hipersensibilitate a miocardului la glicozide cardiace;
- la pacientii cu afectarea sistemului cardio-vascular în boala beri-beri – este posibila reactia inadecvata la digoxina, daca nu se va trata concomitent deficitul de baza a tiaminei;
- în hipokaliemie, hipomagneziemie, hipercalcemie, hipernatriemie, hipotiroidism, hipoxie, cord pulmonar – creste riscul de dezvoltare a intoxicatiei digitalice, aritmii. În caz de dezechilibru electrolitic este necesara corijarea lui. La astfel de
bolnavi trebuie evitata administrarea la o priza a dozelor mari de digoxina.

Daca este posibil, tratamentul cu digoxina trebuie întrerupt cu 24-48 ore înaintea realizarii electroconversiei. Daca electroconversia este obligatorie, si digoxina este deja administrata, se foloseste cea mai joasa treapta de energie eficace.
În timpul tratamentului cu digoxina se va monitoriza sistematic ECG, functia renala (concentratia creatininei serice), concentratia serica de electroliti (potasiu, calciu, magneziu).
Deoarece digoxina încetineste conductibilitatea sinoatriala si atrioventriculara, administrarea dozelor terapeutice de digoxina poate cauza prelungirea intervalului PR, subdenivelarea segmentului ST pe electrocardiograma.

Digoxina poate produce supradenivelari fals pozitive ST-T pe electrocardiograma în timpul testului de efort. Aceste efecte electrofiziologice reflecta efectul anticipat a preparatului si nu denota toxicitatea lui.
În timpul tratamentului se va limita consumul de alimente greu digerabile si a produselor, care contin pectina.

Medicamentul contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Administrarea la copii
Medicamentul în aceasta forma farmaceutica se va administra la copii cu vârsta peste 2 ani.

Administrarea în sarcina si perioada de alaptare
Lipsesc informatii despre un posibil efect teratogen al digoxinei. Se va lua în consideratie faptul, ca medicamentul penetreaza bariera placentara si clearance-ul lui creste în timpul sarcinii. În timpul sarcinii se admite administrarea medicamentului sub control medical  riguros si numai doar în cazul când beneficiul scontat pentru mama depaseste orice risc potential pentru fat.

Digoxina se excreta în laptele matern în cantitati, care nu influenteaza negativ asupra sugarului (concentratia preparatului în laptele matern constituie 0,6-0,9% din concentratia plasmatica a mamei). În cazul administrarii medicamentului de catre femeile care alapteaza se recomanda controlul frecventei contractiilor cardiace la copil.

Influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pâna la determinarea reactiei individuale la medicament se recomanda evitarea conducerii vehiculelor sau folosirea utilajelor din cauza posibilitatii dezvoltarii a reactiilor adverse din partea sistemului nervos central si din partea organelor de vedere.

INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACTIUNI
Digoxina este un substrat al glicoproteinei P. Astfel, inductorii sau inhibitorii glicoproteinei P pot influenta farmacocinetica digoxinei (asupra gradului de absorbtie în tractul digestiv, clearance-ul renal), modificând concentratia lui plasmatica.

Interactiuni farmacocinetice
Medicamente, care cresc concentratia plasmatica a digoxinei cu >50%
Amiodarona, dronedarona, flecainida, disopiramida, propafenona, chinidina, chinina, captopril, prazosin, nitrendipina, ranolazina, ritonavir, verapamil, felodipina, tiapamil – doza digoxinei trebuie redusa la administrarea lor concomitenta cu 30-50%, cu monitorizarea continua a concentratiei plasmatice a digoxinei.

Preparate, care maresc concentratia plasmatica a digoxinei cu <50%
Carvedilol, diltiazem, nifedipina, nicardipina, lercanidipina, rabeprazol, telmisartan – se recomanda determinarea concentratiilor serice de digoxina înainte de administrarea tratamentului concomitent. Se va reduce doza de digoxina aproximativ cu 15-30% si se va continua monitorizarea.

Preparate, care cresc concentratia plasmatica a digoxinei (valoarea este incerta)
Alprazolam, diazepam, atorvastatin, azitromicina, claritromicina, eritromicina, telitromicina, gentamicina, clorochina, hidroxiclorochina, trimetoprim, ciclosporina, diclofenac, indometacin, aspirina (acid acetilsalicilic), ibuprofen, difenoxilat,
epoprostenol, esomeprazol, itraconazol, ketoconazol, lansoprazol, metformin, omeprazol, propantelina, nefazodona, trazodon, topiramat, spironolactona, tetraciclina – se recomanda determinarea concentratiilor serice de digoxina înainte de administrarea tratamentului concomitent. La necesitate se recomanda reducerea dozei de digoxina si se va prelungi monitorizarea.

Medicamente, care scad concentratia plasmatica a digoxinei
Acarboza, adrenalina (epinefrina), carbune activat, antiacide, unele citostatice, colestiramina, colestipol, exenatida, caolin-pectina, unele laxative, nitroprusid, hidralazina, metoclopramid, miglitol, neomicina, penicilamina, carbimazole, rifampicina, salbutamol, sucralfat, sulfasalazina, fenitoina, barbiturice, fenilbutazona, alimente bogate în tarâte, preparate de Hypericum perforatum – se recomanda determinarea concentratiilor serice de digoxina înainte de administrarea tratamentului concomitent. La necesitate se recomanda cresterea dozei de digoxina cu 20-40% si se va prelungi
monitorizarea.

Interactiuni farmacodinamice
Amfotericina, litiu, acetazolamida, diuretice de ansa si tiazidice: hipokaliemia, cauzata de aceste preparate, poate creste cardiotoxicitatea digoxinei si riscul dezvoltarii aritmiilor.
La necesitate se vor administra medicamente de potasiu, se va corija echilibrul electrolitic. La administrarea concomitenta de diuretice cu glicozide cardiace se recomanda respectarea dozarii optime. Se recomanda administrarea periodica a
diureticelor economisitoare de potasiu (spironolactona, triamteren), care înlatura hipokaliemia si aritmia. Însa în acest caz poate sa se dezvolte hiponatremia.

Preparate de potasiu.
Sub influenta medicamentelor de potasiu reactiile adverse ale glicozidelor cardiace se reduc.
Corticosteroide, preparate de corticotropina, carbenoxolon cauzeaza pierderea de potasiu, retentia de sodiu si lichid în organism. Ca rezultat creste toxicitatea digoxinei, riscul dezvoltarii aritmiilor si insuficientei cardiace. Starea pacientilor, care administreaza timp îndelungat corticosteroizi, trebuie monitorizata minutios.

Preparate de calciu, în special la administrarea rapida, pot conduce la aritmii severe la pacientii digitalizati.
Vitamina D si analogii ei (de exemplu ergocalciferol), teriparamid pot creste toxicitatea digoxinei, din cauza cresterii concentratiei plasmatice de potasiu.
Dofetilid: creste riscul aritmiilor de tip torsades de pointes.
Moracizina: sunt posibile efecte suplimentare asupra conductibilitatii cardiace, prelungirea semnificativa a intervalului QT, ceea ce poate conduce la bloc AV.
Remediile adrenomimetice: adrenalina (epinefrina), noradrenalina, dopamina, agonisti selectivi a receptorilor β2, inclusiv salbutamol, pot creste riscul dezvoltarii aritmiilor.
Miorelaxantele (edrofoniu, suxametoniu, pancuroniu, tizanidina): este posibila intensificarea hipotensiunii arteriale, bradicardie severa si bloc atrioventricular din cauza eliminarii rapide de potasiu din celulele miocardului. Se va evita administrarea concomitenta.

Beta-adrenoblocante, inclusiv sotalol si blocantele canalelor de calciu: creste riscul manifestarilor proaritmice, actiune aditiva asupra conductibilitatii nodului AV poate conduce la bradicardie si bloc cardiac complet.
Fenitoina: fenitoina nu se va administra în tratamentul aritmiilor induse de digoxina, din cauza riscului de stop cardiac.
Colhicina: risc crescut de dezvoltare a miopatiei.
Meflochina: risc crescut de dezvoltare a bradicardiei.
Deriati xantinici: preparate de cafeina sau teofilina în unele cazuri contribuie la dezvoltarea aritmiilor.

Aminazina si alti derivati de fenotiazina: actiunea glicozidelor cardiace se reduce.
Medicamente anticolinesterazice: exacerbarea bradicardiei. La necesitate ea poate fi înlaturata sau diminuata prin administrarea de sulfat de atropina.
Adenozintrifosfat de sodiu: nu se recomanda administrarea concomitenta cu glicozide cardiace în doze mari, deoarece creste riscul de reactii adverse din partea sistemului cardio-vascular.
Etoricoxib, ketoprofen, meloxicam, piroxicam ?i rofecoxib nu cresc concentratia plasmatica a digoxinei.

Acid etilendiaminotetraacetic, sare disodica: se înregistreaza reducerea eficientei si toxicitatii glicozidelor cardiace.
Analgezice opioide: asocierea de fentanil si glicozide cardiace poate cauza hipotensiune arteriala.
Naproxen: în calitate de reprezentat al clasei AINS, poate creste concentratia plasmatica a glicozidelor cardiace, de asemenea este posibila acutizarea insuficientei cardiace si reducerea functiei renale.
Paracetamol: relevanta clinica a acestei interactiuni nu este studiata complet, dar exista date privind reducerea eliminarii glicozidelor cardiace prin rinichi sub influenta paracetamolului.

PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 0,25 mg. Câte 20 comprimate în blister. Câte 2 blistere împreuna cu instructiunea pentru administrare se plaseaza în cutie de carton.

PASTRARE
A se pastra la temperatura sub 25 oC, în ambalajul original.
A nu se lasa la îndemâna si vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE
5 ani.
A nu se utiliza dupa data de expirare indicata pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescriptie medicala.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Septembrie 2013

DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Centrul Stiintific de Producere "Uzina Chimico-Farmaceutica Borsceagov" SAP 03134, Ucraina, or. Kiev, str. Mira, 17.

NUMELE SI ADRESA PRODUCATORULUI
Centrul Stiintific de Producere "Uzina Chimico-Farmaceutica Borsceagov" SAP 03134, Ucraina, or. Kiev, str. Mira, 17.

La aparitia oricarei reactii adverse informati sectia de farmacovigilenta a Agentiei Medicamentului si Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)