MAC-Profen
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
MAC-Profen
DCI-ul substanţei active
Ibuprofenum
COMPOZIŢIA
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: ibuprofen – 200 mg sau 400 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă, celuloză microcristalină, dimeticonă, croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, hipromeloză, macrogol 6000, dioxid de titan, colorant azorubină 85 E 122, colorant roșu coșenilă 80 E 124.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate rotunde biconvexe, uniforme, lucioase de culoare purpurie.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi ai acidului propionic, M01AE01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Ibuprofen este un derivat al acidului propionic, cu acţiune analgezică, antiinflamatoare şi antipiretică. Efectele terapeutice ale ibuprofenului, în calitate de preparat antiinflamator nesteroidian, rezultă ca urmare a efectului inhibitor asupra enzimei
ciclooxigenaza, care determină reducerea marcată a sintezei prostaglandinelor.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul unei dozei reduse de acid acetilsalicilic asupra agregării trombocitare în contextul administrării concomitente.
În cadrul unui studiu, în urma administrării unei doze unice de ibuprofen de 400 mg cu 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după administrarea acidului acetilsalicilic (81 mg, eliberare imediată), a intervenit un efect scăzut al AAS asupra formării de tromboxan sau asupra agregării trombocitare. Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinea privitore la extrapolarea datelor ex vivo la situaţiile clinice, sugerează faptul că nu putem trage concluzii privind utilizarea regulată de ibuprofen şi nu se anticipează nici un efect relevant din punct de vedere clinic în cazul utilizării ocazionale de ibuprofen.
Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, realizând concentraţia plasmatică maximă după 1-2 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare constituie aproximativ 2 ore.
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic în doi metaboliţi inactivi, şi împreună cu ibuprofenul nemodificat se elimină prin rinichi fie ca atare sau sub formă de conjugați. Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele plasmatice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Datorită efectelor sale analgezic şi antiinflamator, ibuprofenul este indicat în tratamentul artritei reumatoide (poliartritei reumatoide juvenile sau a bolii Still), spondilitei anchilozante, osteoartritei şi a altor artropatii nereumatoide (seronegative).
Tratamentul afecţiunilor reumatice nearticulare, inclusiv a afecţiunilor periarticulare precum periartrita humero-scapulară (capsulita), bursita, tendinita, tendosinovita şi a durerilor de spate.
Ibuprofenul poate fi de asemenea indicat în leziuni ale țesuturilor moi pentru tratamentul luxaţiilor şi entorselor.
Datorită efectului analgezic ibuprofenul este indicat pentru atenuarea durerilor uşoare şi moderate, inclusiv ale durerilor produse de dismenoree, ale durerilor dentare sau postoperatorii şi pentru atenuarea simptomatică a cefaleei, inclusiv a migrenelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Adulţi
Doza recomandată de ibuprofen constituie 1200-1800 mg pe zi, divizată în mai multe prize. Unii pacienţi pot fi menţinuţi pe doza de 600-1200 mg pe zi. În cazuri acute sau severe, poate fi avantajoasă creșterea dozei până când faza acută este adusă sub control, cu condiția ca doza zilnică totală să nu depășească 2400 mg, în divizată în mai multe prize.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen constituie 20 mg/kg, divizată în mai multe prize.
La pacienţii cu poliartrită reumatoidă juvenilă poate fi administrată doza până la 40 mg/kg, divizată în mai multe prize.
Nu se recomandă de administrat la copii cu masa corporală sub 7 kg.
A se administra formele farmaceutice respective pentru copii.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară, trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de timp.
Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în legătură cu hemoragiile gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă funcţia renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Mod de administrare
Se administrează intern, preferabil în timpul sau după mese.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări gastrointestinale
Cele mai frecvente reacții adverse observate sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcere gastro-duodenale, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letală, în special la vârstnici. După administrarea de ibuprofen au fost raportate greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent. Rare – perforaţie gastrointestinală. Foarte rare – pancreatită.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate: reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, astm bronşic, agravarea astmului bronşic, bronhospasm sau dispnee, sau afecţiuni cutanate, inclusiv erupții cutanate de diverse tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem angioneurotic şi, mai rar, dermatoza exfoliativă și buloasă (inclusiv sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică și eritem polimorf).
Tulburări cardiace şi tulburări vasculare
Hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă.
Datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale, de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Alte reacţii adverse mai puțin frecvente și pentru care cauzalitatea nu a fost stabilită în mod necesar includ:
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări psihice
Insomnie, anxietate, depresie, confuzie mintală, halucinații.
Tulburări ale sistemului nervos
Nevrita optică, cefalee, parestezii, amețeli, somnolență.
Infecţii şi infestări
Rinita și meningita aseptică (în special la pacienții cu boli autoimune existente, cum ar fi lupusul eritematos sistemic și boala mixtă de țesut conjunctiv) cu simptome de rigiditate cervicală, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare.
Tulburări oculare: tulburări vizuale, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări hepatobiliare: tulburarea funcţiei hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (foarte rare), reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: tulburarea funcției renale și nefropatia toxică în diferite forme, inclusiv nefrita interstiţială, sindrom nefrotic și insuficiență renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
- antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, urticarie, edem angioneurotic sau rinită) după administrarea de ibuprofen, acid acetilsalicilic sau alte AINS;
- antecedente de hemoragii sau perforaţii gastrointestinale legate de terapia anterioară cu AINS;
- ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastroduodenal recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite);
- afecţiuni care implică o tendinţă crescută de hemoragie;
- insuficienţă cardiacă severă;
- insuficienţă hepatică şi renală severă;
- copii cu masa corporală sub 7 kg.
- ultimul trimestru de sarcină.
SUPRADOZAJ
Toxicitate
Semnele şi simptomele toxicităţii în general nu sunt înregistrate la doze sub 100 mg/kg la copii şi adulţi. Totuşi, în asemenea cazuri sunt necesare măsuri suportive. La copii au fost înregistrate semnele şi simptomele toxicităţii la ingestia preparatului în doză de 400 mg/kg sau mai mult.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative de ibuprofen vor manifesta simptome în decurs de la 4 până la 6 ore.
Simptomele de supradozaj cel mai frecvent raportate includ greață, vărsături, dureri abdominale, letargie și somnolență. Efectele din partea sistemului nervos central includ cefalee, tinitus, amețeli, convulsii și pierderea conștienței. În cazuri foarte rare au fost raportate nistagmus, acidoză metabolică, hipotermie, efecte renale, hemoragii gastrointestinale, comă, apnee, diaree și depresie a sistemului nervos central și sistemul respirator.
De asemenea au fost raportate dezorientare, excitație, lipotimie și toxicitate cardiovasculară, inclusiv hipotensiune arterială, bradicardie și tahicardie. În caz de supradozaj sever sunt posibile insuficienţă renală şi afectarea funcţiei hepatice.
Supradoze mari sunt în general bine tolerate, atunci când alte medicamente nu sunt administrate concomitent.
Tratament
Tratament simptomatic. Lavajul gastric sau administrarea orală de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia preparatului.
Trebuie instituită diureza adecvată. Trebuie monitorizate minuţios funcţia renală şi hepatică. Pacienții trebuie supravegheați timp de cel puțin patru ore după ingestia unor cantități potențial toxice. Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam. În funcţie de starea clinică a pacientului pot fi indicate alte măsuri terapeutice.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizându-se cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor.
Similar altor AINS, ibuprofen poate masca semnele unei infecţii.
Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2- ciclooxigenază, trebuie evitată.
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la antiinflamatoarele nesteroidiene, în special hemoragii gastrointestinale şi perforaţii care pot fi letale.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastrointestinală
Hemoragia, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate AINS şi în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare odată cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastrointestinale, trebuie luată în considerare terapia asociată cu remedii gastroprotectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitorii pompei de protoni).
Pacienţii cu antecedente de maladii gastrointestinale, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastrointestinală), mai ales în stadiile iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele antiagregante antiplachetare, precum este acidul acetilsalicilic.
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastrointestinală la pacienţii aflaţi în tratament cu ibuprofen, tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastrointestinale (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni.
Tulburări respiratorii
Ibuprofen se va administra cu precauţie la pacienţii cu astm bronşic sau la cei cu antecedente de astm bronşic, deoarece a fost raportat că AINS pot precipita apariţia bronhospasmului la aceşti pacienţi.
Tulburări cardio-vasculare, renale şi hepatice
Administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor şi poate precipita insuficienţă renală. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi vârstnicii. La aceşti pacienţi trebuie monitorizată
funcţia renală.
Ibuprofenul se va administra cu precauţie la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu ibuprofen se asociază cu edem.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale, de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat).
Efecte renale
Se recomandă prudenţă la iniţierea tratamentului la pacienţii cu deshidratare considerabilă.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroză papilară şi la alte modificări patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renală a fost de asemenea observată la pacienţii la care prostaglandinele renale au rol compensator în menţinerea perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi administrarea de AINS poate
provoca o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi secundar, la nivelul fluxul sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienţă renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, vârstnicii şi pacienţii care se află în tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cel mai expuşi acestui risc. În mod normal, simptomele sunt reversibile în urma întreruperii tratamentului cu AINS.
Lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv
Pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv, prezintă un risc crescut de dezvoltare a meningitei aseptice.
Efecte dermatologice
S-au raportat foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinţe letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică, în legătură cu utilizarea AINS. Riscul de apariţie a unor astfel de reacţii este cel mai mare la iniţierea tratamentului, majoritatea reacţiilor producânduse în timpul primei luni. Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată tranzitorie, leziuni ale mucoaselor sau alte semne de hipersensibilitate.
Efecte hematologice
Ibuprofen, precum şi alte AINS poate interfera agregarea trombocitelor, determinând un timp de sângerare mai mare la subiecţii sănătoşi.
Meningita aseptică
Meningita aseptică a fost observată rar la pacienţii cărora li se administrează ibuprofen. Cu toate că, este mult mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi cu boli ale ţesutului conjunctiv, aceasta a fost raportată şi la
pacienţii care nu au o boală cronică existentă.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt supuse unor investigaţii pentru infertilitate.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Preparatul conţine coloranţi azorubină 85 E 122, roșu coșenilă 80 E 124. Pot provoca reacţii alergice.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele provenite din studii epidemiologice sugerează că există un risc crescut pentru avort spontan şi pentru malformaţii cardiace şi gastroschizis în urma administrării de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii.
Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi postimplantare şi letalitate embrio-fetală. În plus, s-a observat o incidenţă crescută a diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li se administrează inhibitorul sintezei de prostaglandine în perioada
de organogeneză.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, ibuprofen nu trebuie administrat decât în cazul în care este absolut necesar. Dacă ibuprofen este utilizat de femei care încearcă să rămână gravide sau pe parcursul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă.
Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi cu hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală care conduce la oligohidramnios.
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la:
- prelungirea timpului de sângerare;
- inhibarea contracţiilor uterine, care poate provoca întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, administrarea ibuprofenului este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
În studiile limitate disponibile până în prezent, s-a demonstrat că AINS se excretă în laptele matern în concentraţii foarte joase. Dacă este posibil în perioada de alăptare se va evita administrarea de AINS.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
După administrarea de AINS pot să se dezvolte următoarele reacţii adverse amețeli, somnolență, oboseală și tulburări de vedere. Dacă la pacienţi se dezvoltă aceste reacţii, ei nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Ibuprofen se va administra cu prudenţă în asociere cu următoarele preparate
Antihipertensive, beta-blocante şi diuretice: AINS pot reduce efectul preparatelor antihipertensive, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA); betablocantele şi diureticele.
Diureticele de asemenea pot creşte riscul nefrotoxicităţii a AINS.
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.
Colestiramină: tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen poate conduce la reducerea absorbţiei ibuprofenului din tractul gastrointestinal. Totuşi, relevanţa clinică nu se cunoaşte.
Litiu: reduce eliminarea litiului.
Metotrexat: AINS pot inhiba secreţia tubulară a metotrexatului şi reduce clearance-ul metotrexatului.
Ciclosporina: creşte riscul de nefrotoxicitate.
Mifepristona: teoretic, poate apărea o scădere a eficienţei medicamentului datorită proprietăţilor antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Dovezile limitate sugerează faptul că administrarea concomitentă a AINS în ziua administrării prostaglandinelor nu influenţează în mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele ale prostaglandinei asupra maturizării cervicale sau asupra contractibilităţii uterine şi că nu reduce eficienţa clinică a avortului medical.
Alte analgezice şi inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2
Se va evita administrarea concomitentă a două sau mai multe AINS, inclusiv inhibitorii COX-2, deoarece poate creşte riscul de reacţii adverse.
Acidul acetilsalicilic
Similar altor AINS, administrarea concomitentă a ibuprofenului cu acidul acetilsalicilic în general nu se recomandă datorită riscului crescut de reacţii adverse.
Datele experimentale indică faptul că, în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba efectul dozei scăzute de acid acetilsalicilic asupra agregării trombocitare.
Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinea extrapolării datelor obţinute ex vivo la situaţiile clinice sugerează că nu se pot trage concluzii solide privind utilizarea în mod regulat a ibuprofenului şi nu se anticipează niciun efect relevant din punct de vedere clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Corticosteroizi: tratamentul concomitent cu AINS determină creşterea riscului de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală.
Anticoagulante: AINS pot potenţa efectul anticoagulantelor, precum warfarina.
Antibiotice chinolone: pacienţii care administrează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut de a dezvolta convulsii.
Sulfoniluree: AINS pot potenţa efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. Există raportări rare de hipoglicemie la pacienţii care administrează ibuprofen şi care se află în tratament cu sulfoniluree.
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): la administrarea concomitentă cu AINS poate creşte riscul de hemoragii gastrointestinale.
Tacrolimus: se consideră că administrarea concomitentă de AINS şi tacrolimus are potenţial de a creşte riscul de nefrotoxicitate.
Zidovudină: la administrarea concomitentă a AINS și zidovudinei, creşte riscul de toxicitate hematologică. Există dovezi că tratamentul concomitent cu zidovudină şi ibuprofen în cazul pacienţilor HIV(+) cu hemofilie prezintă un risc crescut de
hemartroze şi hematoame.
Aminoglicozide: AINS pot reduce excreţia aminoglicozidelor.
Extracte din plante: Ginkgo biloba poate potenţa riscul hemoragiilor la administrarea
concomitentă cu AINS.
Inhibitori ai CYP2C9
Administrarea concomitentă de ibuprofen şi inhibitori CYP2C9 poate creşte riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescută la ibuprofen S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de ibuprofen în cazul administrării concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, în mod special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen în asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 200 mg şi 400 mg. Câte 10 comprimate în blister. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
4 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Fără prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Mai 2014.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
REPLEK FARM Ltd., Macedonia
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
REPLEK FARM Ltd.,
188 Kozle str., 1000 Skopje, Macedonia
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022 88-43-38)
