INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul infecţiilor produse de tulpinile sensibile ale bacteriilor gram pozitive sau gram negative:
- infecţii ORL, inclusiv tonzilite, faringite, otite medii, sinuzite, mastoidite, scarlatină şi ca tratament adjuvant in difterie;
- infecţii ale căilor respiratorii, inclusiv bronşită acută sau cronică, pneumonii;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv paniculită, furunculoză, abcese, impetigo, acnee, infecţii ale plăgilor, erizipel, limfadenită, panariciu, mastită, gangrena pielii ;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor, inclusiv osteomielită şi artrita septică;
- septicemie şi endocardita;
- dizenterie bacteriană. Deşi bacteriile din specia Shigella sunt rezistente in vitro la linomicină (CIM este de circa 200-400 mcg/ml), lincomicina este eficientă în această maladie deoarece la nivelul intestinului se ating concentraţii înalte de lincomicină (circa 3000-7000 mcg/g mase fecale).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Înainte de administrarea preparatului se face proba intradermică pentru sensibilitate la lincomicină.
Adulţi.
Administrare intramusculară
Doza uzuală este de 600 mg fiecare 24 ore. În infecţii grave-câte 600 mg fiecare 12 ore (sau mai frecvent, se determină în raport cu gravitatea infecţiei).
Administrare intravenoasă
De la 600 mg până la 1 g fiecare 8-12 ore. În infecţii grave aceste doze pot fi crescute. În stări ameninţătoare de viaţă doza nictemirală, administrată intravenos, poate fi crescută până la 8g.
Copii cu vârsta mai mare de 1 lună.
Administrare intramusculară
10 mg/kg/zi. În infecţii grave-10 mg/kg fiecare 12 ore.
Administrare intravenoasă
10-20 mg/kg/zi; în raport de gravitatea infecţiei pot fi administrate în câteva doze, în conformitate cu regulile generale de diluţie şi perfuzare.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală creşte timpul de înjumătăţire a lincomicinei, aceasta impune micşorarea frecvenţei administrării lincomicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Dacă tratamentul cu lincomicină este necesară la pacienţii cu micşorarea considerabilă a funcţiei hepatice, doza recomandată este de 25-30% din doza administrată pacienţilor cu funcţia renală păstrată.
Durata tratamentului se stabileşte individual. Infecţii produse de streptococul beta-hemolitic. Durata tratamentului trebuie să fie mai mare de 10 zile.
Mod de adminitrare
Doza volumul solventului Durata perfuziei
600 mg 100 ml 1 oră
1 g 100 ml 1 oră
2 g 200 ml 2 ore
3 g 300 ml 3 ore
4 g 400 ml 4 ore
Dozele indicate pot fi administrate repetat, frecvenţa administrărilor se determină după necesitate, iar doza nictemirală nu trebuie să fie mai mare de 8 g.
Notă! Se pot dezvolta reacţii adverse severe din partea sistemului cardiovascular şi respirator dacă preparatul e administrează în concentraţii mai mari decât cele recomandate sau cu o frecvenţă mai mare.
Administrarea la copii
Lincomicină-Darniţa se administrează la copii cu vârsta mai mare de 1 lună conform dozelor recomandate.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Lincomicina nu este indicată pentru administrare la gravide în afară de cazurile periculoase pentru viaţă. La administrarea lincomicei mamelor care alăptează la sân trebuie întreruptă.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu lincomicină nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu penicilinele, cefalosporinele, cloramfenicolul sau eritromicina este posibilă antagonizarea acţiunii antibacteriene. La administrarea concomitentă cu aminoglicozidele potenţează acţiunea lor. La administrarea concomitentă cu anestezicele inhalatorii şi miorelaxantele cu acţiune periferică şi analgezicele opioide - creşterea blocului neuromuscular până la apnee. Administrarea medicamentelor pentru tratamentul diareii micşorează acţiunea lincomicinei. Este farmacologic incompatibil cu canamicina, ampicilina, barbituricele, teofilina, gluconatul de calciu, heparina şi sulfatul de magneziu.
Incompatibilităţi
Lincomicina este incompatibilă în aceeași seringă cu canamicina, novobiocina, fenitoina.
