Proprietati farmacologice
Lincomicina este un antibiotic din grupul lincosamidelor, produs al metabolismului Streptomyces lincolniensis. Inhibă sinteza proteinelor prin legarea reversibilă cu subunitatea ribosomală 50S, dereglează formarea legăturile peptidice. În dependenţă de sensibilitatea microorganismelor şi concentraţia de antibiotic, lincomicina exercită acţiune bacteriostatică sau bactricidă.
Indicatii terapeutice
Tratamentul infecţiilor produse de tulpinile sensibile ale bacteriilor gram pozitive sau gram negative:
- infecţii ORL, inclusiv tonzilite, faringite, otite medii, sinuzite, mastoidite, scarlatină şi ca tratament adjuvant in difterie;
- infecţii ale căilor respiratorii, inclusiv bronşită acută sau cronică, pneumonii;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv paniculită, furunculoză, abcese, impetigo, acnee, infecţii ale plăgilor, erizipel, limfadenită, panariciu, mastită, gangrena pielii;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor, inclusiv osteomielită şi artrita septică;
- septicemie şi endocardita;
- dizenterie bacteriană.
Doze si mod de administrare
Înainte de administrarea preparatului se face proba intradermică pentru sensibilitate la lincomicină.
Adulţi
Administrare intramusculară
Doza uzuală este de 600 mg fiecare 24 ore. În infecţii grave – câte 600 mg fiecare 12 ore (sau mai frecvent, se determină în raport cu gravitatea infecţiei).
Administrare intravenoasă
De la 600 mg până la 1 g fiecare 8-12 ore. În infecţii grave aceste doze pot fi crescute. În stări ameninţătoare de viaţă doza nictemirală, administrată intravenos, poate fi crescută până la 8g.
Copii cu vârsta mai mare de 1 lună.
Administrare intramusculară 10 mg/kg/zi. În infecţii grave – 10 mg/kg fiecare 12 ore.
Administrare intravenoasă 10-20 mg/kg/zi; în raport de gravitatea infecţiei pot fi administrate în câteva doze, în conformitate cu regulile generale de diluţie şi perfuzare.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală creşte timpul de înjumătăţire a lincomicinei, aceasta impune micşorarea frecvenţei administrării lincomicinei la cu insuficienţă hepatică sau renală. Dacă tratamentul cu lincomicină este necesară la pacienţii cu micşorarea considerabilă a funcţiei hepatice, doza recomandată este de 25-30% din doza administrată pacienţilor cu funcţia renală păstrată.
Infecţii produse de streptococul beta-hemolitic. Durata tratamentului trebuie să fie mai mare de 10 zile.
Durata tratamentului se stabileşte individual.
