PAROXETINĂ
comprimate
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţa activa: paroxetină (sub formă de clorhidrat de paroxetină hemihidrat) - 20 mg;
excipienţi: stearat de magneziu, Crospovidonă (Kollidon CL) Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară pla¬tă, muchii teşite, cu o linie de divizareşi incrustaţie„BP" pe o parte a comprimatului, suprafaţa laterală cu margini rotunjite.
ROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Paroxetină este un inhibitor selectiv al recaptării 5-hi- droxitriptaminei (5-HT, serotonină). Datorită capacităţii specifice de inhibare a recaptării 5-HT de către neuronii cerebrali, manifestă acţiune antidepresivă.
Paroxetină nu este înrudită chimic cu antidepresivele triciclice, tetraciclice sau alte antidepresive disponibile. Afinitatea paroxetinei către receptorii muscarinici este nesemnificativă. Manifestă efect anticolinergic slab.
Spre deosebire de antidepresivele triciclice, paroxetină, ca remediu selectiv, manifestă afinitate slabă faţă de a2 şi (S-adrenoreceptori, receptorii dopaminergici D2, seroto- ninergici 5-HT,, 5HT2 şi histaminergici H,. Similar altor inhibitori selectivi ai recaptării 5-HT, paroxetină determi¬nă simptome ale stimulării excesive a receptorilor de 5-HT, în cazul când s-au administrat anterior inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) sau triptofan. Administra¬rea paroxetinei dimineaţa nu afectează durata şi calita¬tea somnului, mai mult ca atât, are loc ameliorarea som¬nului sub acţiunea preparatului.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală paroxetină se absoarbe rapid şi este metabolizată la nivelul primului pasaj hepatic. Din cauza metabolizării primare şi clearance-ului plas- matic redus absorbţia poate fi incompletă, în special la administrarea repetată sau a dozelor mari. Astfel, con-centraţia plasmatică creşte neuniform, ce provoacă o in¬stabilitate a parametrilor farmacocinetici şi devieri de la liniaritatea cineticii. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru se atinge către ziua 7-14 de la iniţierea trata¬mentului, după care farmacocinetica preparatului este stabilă, chiar în cazul administrării îndelungate. Paroxetină este larg distribuită în ţesuturi şi doar 1 % din paroxetină din organism se regăseşte în plasmă. Se cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie de circa 95 %. Nu este stabilită o corelare între eficacitatea clini-că şi concentraţia plasmatică a paroxetinei. In cantităţi mici se determină în laptele matern şi în ţesuturile em-brionului.
Principalii metaboliţi ai paroxetinei sunt produşii polari şi conjugaţi ai oxidării şi metilării, care sunt rapid elimi¬naţi. Având în vedere lipsa relativă a activităţii lor far-macologice, este improbabil ca ei să contribuie la efec-tele terapeutice ale paroxetinei. Metabolizarea nu inter- feră cu acţiunea selectivă a paroxetinei de recaptare a 5-HT la nivel neuronal.
Aproximativ 2 % din doza administrată se elimină sub formă nemodificată pe cale renală, iar 64 % - sub formă de metaboliţi. Circa 36 % se elimină cu fecale, mai puţin de 1 % - sub formă nemodificată. Eliminarea paroxetinei poartă un caracter bifazic: se începe cu metabolizarea primară, după care urmează eliminarea sistemică. Timpul de înjumătăţire este variat, în medie constituie 24 ore.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi La pacienţii vârstnici, de asemenea la cei cu insuficienţă renală şi hepatică severă concentraţia plasmatică a paro¬xetinei se poate majora.
INDICAŢII TERAPEUTICE
- depresie;
- tulburări obsesiv-compulsive;
- atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
- tulburări de anxietate socială/fobie socială;
- tulburărilor de anxietate generalizată;
- sindromul de stres post-traumatic.
DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, prefera¬bil dimineaţa, în timpul mesei. Comprimatele se vor în¬ghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Amelio-rarea stării se determină de obicei peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4 săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la trata ment, poate fi necesară ajustarea dozei de preparat. Da¬că doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei nicte- merale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a se asi¬gura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20 mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recoman¬date. Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panica
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Tera¬pia se va iniţia cu doza de 10 mg/zi care, în funcţie de re¬acţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10 mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamen¬tul se iniţiază cu doze mici pentru a preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la de¬butul terapiei. în unele cazuri doza se poate majora gra¬dual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socialâ/fobie sociala
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săp¬tămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorea¬ză, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea efectului scontat. Doza nictemerală ma¬ximă este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tra-tament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizata
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nic- temerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelun-gate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării pre-paratului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza tre¬buie redusă treptat, câte 10 mg pe săptămână. Dacă du¬pă scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima doză prescrisă. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poa¬te majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii paci¬enţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetină nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile clinice controlate efec¬tuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţa renalâ/hepaticâ
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la li¬mita inferioară a intervalului de doze recomandate.
Simptome rebound ce apar după sistarea administră-rii preparatului
Frecvent: vertij, tulburări senzoriale, tulburări desomn, anxietate, cefalee.
Ocazional: agitaţie, greaţă, tremor, confuzie mintală, hi-perhidroză, labilitate emoţională, tulburări ale vederii, fi- brilaţii musculare, diaree, excitabilitate. Sistarea (în speci¬al sistarea bruscă) a administrării preparatului frecvent provoacă apariţia simptomelor de rebound: vertij, tulbu¬rări senzoriale (parestezii, senzaţie de şoc electric), tulbu¬rări ale somnului (vise intense), excitabilitate, anxietate, vomă,fibrilaţii musculare, confuzie mintală, hiperhidroză, cefalee, diaree, labilitate emoţională, tulburări de vedere. De obicei, simptomele se manifestă într-o formă uşoară sau moderată, conform aprecierii subiective ale pacien¬ţilor, însă în unele cazuri s-au semnalat simptome seve¬re, persistente. De aceea terapia cu paroxetină se va sista treptat, cu reducerea graduală a dozei.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii MAO. Trata-mentul cu paroxetină poate fi iniţiat la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24 de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepati¬că CYP450 2D6, paroxetină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate duce la prelungi¬rea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum es¬te torsada vârfurilor şi moarte subită.
SUPRADOZAJ
Simptome: greaţă, midriază, febră, modificări ale tensiu-nii arteriale, cefalee, contracţii musculare involuntare, excitabilitate, anxietate, tahicardie. De obicei pacienţii se însănătoşesc fără consecinţe grave chiar după admi-nistrarea a 2000 mg paroxetină. In cazuri rare se înregis¬trează stare comatoasă sau modificarea ECG. Sfârşitul le¬tal survine în cazuri extrem de rare, de obicei la adminis¬trarea concomitentă cu alte remedii cu acţiune psihotro¬pă cu/fără consum de alcool.
Tratament: antidot specific nu există. Se recomandă efectuarea tuturor măsurilor recomandate în caz de su- pradozare a antidepresivelor: lavaj gastric, inducerea vo- mei, administrarea cărbunelui activat (câte 20-30 g pes¬te fiecare 4-6 ore timp de 24 ore după supradozaj). Mo¬nitorizarea riguroasă a pacientului şi controlul funcţiilor vitale.
ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Administrarea paroxetinei se poate iniţia peste 2 săptă-mâni după suspendarea inhibitorilor MAO cu acţiune ireversibilă sau peste cel puţin 24 ore după suspendarea inhibitorilor MAO cu acţiune reversibilă. Intre suspenda¬
rea terapiei cu paroxetină şi iniţierea administrării inhibi¬torilor MAO trebuie respectat un interval de cel puţin 1 săptămână.Terapia cu paroxetină se va iniţia în doze mi¬ci, cu creşterea ulterioară a dozei până la atingerea efec¬tului optim.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani nu trebuie să administreze paroxetină, deoarece preparatul poate provoca sporirea riscului de comportament suicidal (tentative de suicid şi idei suicidale) şi agresivitate (com¬portament agresiv, negativism, furie). Nu este confirma¬tă eficacitatea preparatului la această categorie de paci¬enţi. Nu există date referitor la influenţa terapiei înde¬lungate asupra creşterii, maturizării, comportamentului şi dezvoltarea cognitivă a copiilor şi adolescenţilor.
Suicid/tentative de suicid
Depresia este deseori însoţită de ideaţii suicidale şi cu majorarea riscului de suicid, care durează până la insta-larea unei ameliorări substanţiale. Nu sunt de aşteptat ameliorări considerabile în primele săptămâni de trata-ment, de aceea pacienţii necesită monitorizare riguroa-să până la o ameliorare a stării. Antidepresivele măresc riscul suicidului la etapele iniţiale ale terapiei.
Pentru alte maladii psihice, care pot fi însoţite de depresie severă şi care se tratează de asemenea cu paroxetină, este caracteristică predispoziţia către suicid. Este necesară precauţie nu numai în cazul pacienţilor cu forme severe de depresie, dar şi cu alte maladii psihice. La pacienţii cu predispoziţie la suicid sau ideaţie suicidală în anteceden¬te, sau dacă ideaţiile suicidale au fost exprimate la debu¬tul terapiei, tratamentul poate agrava ideaţiile sau tenta¬tiva de suicid, fapt care necesită o precauţie deosebită. Un risc sporit de comportament suicidal prezintă paci¬enţii tineri de 18-29 ani. De aceea această categorie de pacienţi necesită o supraveghere deosebită pe tot par¬cursul tratamentului.
De asemenea pacienţii care efectuează terapie cu paro¬xetină pentru prima dată necesită o supraveghere deo¬sebită pe tot parcursul tratamentului, în lipsa informaţii¬lor despre riscul comportamentului suicidal la această categorie de pacienţi.
Pacienţii şi persoanele care îi îngrijesc trebuie să fie pre¬veniţi despre necesitatea controlul determinat de peri¬colul de dezvoltare a ideaţiei şi a comportamentului sui¬cidal, de asemenea şi a tentativelor de automutilare. In asemenea cazuri este necesară consultarea imediată a unui medic.
Acatizie
La administrarea paroxetinei poate să se dezvolte acati-zie, însoţită de nelinişte interioară şi excitaţie psihomo- torie. Pacientul este practic incapabil de a şedea sau de a sta liniştit. Aceste simptome sunt agravate de o stare de stres subiectiv şi se determină pe parcursul primelor săptămâni de tratament. La asemenea pacienţi nu este recomandată majorarea dozei.
Sindrom serotoninic/sindrom neuroieptic maiian în cazuri rare pe parcursul terapiei se poate dezvolta sin¬dromul serotoninic sau sindromul neuroieptic malign, în special dacă paroxetină se administrează concomitent cu alte remedii serotoninergice sau neuroleptice. Aceste stări sunt însoţite de apariţia simptomelor cu pericol pentru viaţă. Se recomandă sistarea administrării paro¬xetinei la apariţia următoarelor simptome hipertermie, rigiditate musculară, mioclonus, instabilitate vegetativă, variaţii rapide ale parametrilor hemodinamici şi respira¬torii, confuzie mintală, excitabilitate extremă, delir şi co¬mă. Tratamentul este simptomatic şi suportiv. Paroxeti- na nu se va administra concomitent cu predecesorii sin-tezei serotoninei (L-triptofan, oxitriptan).
Stări maniacale
Ca şi în cazul altor antidepresive, paroxetină se va admi¬nistra cu precauţie pacienţilor cu stări maniacale în ante¬cedente. La apariţia semnelor maniacale se va sista ad¬ministrarea preparatului.
Insuficienta renalâ/hepaticâ
Se recomandă administrarea cu precauţie a preparatului pacienţilor cu insuficienţă renală/hepatică gravă.
Diabetzaharat
în timpul tratamentului cu antidepresive de tip SSRI la pacienţii cu diabet zaharat se poate deregla controlul glicemiei, ce poate determina ajustarea dozei de insuli- nă sau antidiabetice perorale.
Epilepsie
Ca şi în cazul altor antidepresive, paroxetină se va admi¬nistra cu precauţie pacienţilor cu epilepsie în antece¬dente.
Convulsii
Conform observărilor clinice, paroxetină provoacă acce-se de convulsii la 0,1 % din bolnavi. In cazul apariţiei unor asemenea fenomene la pacienţi cura de tratament cu paroxetină trebuie sistată imediat.
Terapia electroconvulsivâ (TEC)
Lipseşte experienţa suficientă de utilizare concomitentă a TEC şi paroxetinei.
Glaucom
Ca şi alţi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), paroxetină provoacă rareori midriază, de aceea seva uti¬liza cu precauţie în caz de glaucom cu unghi închis în an¬tecedente.
Maladii ale sistemului cardiovascular
La pacienţii cu maladii ale sistemului cardiovascular ad ministrarea paroxetinei se va efectua cu precauţie obiş-nuită.
Hiponatremie
Hiponatremia se determină în cazuri rare, în special la pacienţii vârstnici. Administrarea preparatului se va efectua cu precauţie în prezenţa riscului potenţial de hi- ponatriemie (administrarea concomitentă cu alte reme-dii, ciroză hepatică). După sistarea paroxetinei nivelul sodiului din sânge se normalizează.
Hemoragii
în timpul tratamentului cu antidepresive de tip SSRI se poate manifesta tendinţa de hemoragii subcutanate (în special echimoze şi purpură). S-au înregistrat şi alte ti-puri de hemoragii (de ex. gastrointestinale), în special la pacienţii vârstnici. Deoarece SSRI afectează funcţia pla- chetară, asocierea lor cu anticoagulante perorale şi alte remedii care măresc riscul de hemoragii (antipsihotice atipice - clozapina;fenotiazine, majoritatea antidepresi- velor triciclice, acid acetilsalicilic, A1NS, inhibitori COX-2) trebuie efectuată cu precauţie deosebită. De asemenea este necesară precauţie la administrarea preparatului pacienţilor cu coagulopatii sau alte stări însoţite de risc sporit de hemoragii.
Simptome rebound ce apar după sistarea administră-rii preparatului
Aceste simptome se dezvoltă destul de frecvent după sis¬tarea (îndeosebi bruscă) administrării preparatului. Apari¬ţia lor este determinată de mai mulţi factori: durata tera¬piei, doza de preparat, viteza de sistare a preparatului. S-au semnalat următoarele simptome: vertij, tulburări senzoriale (parestezii sau senzaţie de şoc electric), tulbu¬rări ale somnului (vise intense), excitabilitate, anxietate, greaţă, tremor, confuzie mintală, hiperhidroză, cefalee, diaree, fibrilaţii musculare, labilitate emoţională, iritabi- litate, tulburări de vedere. De obicei, simptomele se ma¬nifestă într-o formă uşoară sau moderată, însă în unele cazuri s-au semnalat forme grave. Simptomele se dez¬voltă peste câteva zile după suspendarea preparatului sau, în cazuri rare, după administrarea în doze nejustifi¬cate. Aceste simptome sunt limitate şi dispar timp de 2 săptămâni. Sunt, însă, descrise cazuri, când nu au dispă¬rut timp de 2-3 luni şi mai mult. De aceea terapia cu pa¬roxetină se va sista treptat, cu reducerea graduală a do¬zei timp de câteva de la săptămâni până la 1 lună; fiecare caz va fi individualizat. In timpul tratamentului se va evi¬ta consumul de alcool.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni eredita-re rare de intoleranţă la lactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Există date limitate referitor la administrarea paroxetinei în timpul sarcinii. Unele studii epidemiologice au suge¬rat o uşoară creştere a riscului de malformaţii cardiovas¬culare (sub 2 % cazuri), cum ar fi defectul septal ventri¬cular şi atrial, asociat cu administrarea paroxetinei în de¬cursul primului trimestru de sarcină. Datele curente nu sugerează o creştere a ratei celorlalte malformaţii con¬genitale. Paroxetină poate fi utilizată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesară, sub monitorizare me¬dicală riguroasă.
Femeile care planifică sarcina sau devin însărcinate pe parcursul terapiei cu paroxetină necesită consultarea medicului.
Nu se recomandă sistarea bruscă a administrării prepa-ratului în timpul sarcinii. Dacă paroxetină a fost adminis¬trată sistematic în termenii tardivi de sarcină (în special în trimestrul III) este necesar un control medical minuţi¬os al nou- născuţilor.
La nou-născuţii, mamele cărora au administrat paroxeti¬nă în termeni tardivi de sarcină pot apărea: detresă res¬piratorie, cianoză, apnee, convulsii, variaţii ale tempera¬turii corporale, tulburări nutriţionale, vomă, hipoglice- mie, hipo- sau hipertonus, hiperreflexie, fibrilaţii muscu¬lare, nelinişte, iritabilitate, letargie, plâns continuu, som¬nolenţă, dereglări de somn. Aceste efecte sunt determi¬nate sau de efectele serotoninei, sau de sistarea preparatului. In majoritatea cazurilor complicaţiile se dezvoltă în primele 24 ore sau imediat după naştere.
Nu a fost stabilită influenţa nefavorabilă directă a paro-xetinei asupra dezvoltării embrionului/fătului sau a evo-luţiei naşterii şi a perioadei postpartum.
Preparatul se elimină în cantităţi mici în laptele matern, în perioada de lactaţie se va administra numai dacă be-neficiul scontat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru sugar.
influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a manevra utilaje
Paroxetină nu influenţează negativ asupra funcţiilor psi- homotorii sau cognitive. Ca şi în cazul terapiei cu alte re¬medii cu acţiune psihotropă, pacienţii trebuie să-şi eva¬lueze atent capacitatea de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor potenţial periculoase.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Remedii serotoninergice
Ca şi în cazul altor inhibitori ai recaptării serotoninei, s-au înregistrat interacţiuni nedorite între paroxetină şi alte preparate serotoninergice (inhibitorii MAO, L-triptofan, triptane, tramadol, linezolid, SSRI, litiu şi preparate din sunătoare (Hypericum perforatum)), ce duc la dezvoltarea sindromului serotoninergic.
Se recomandă precauţie deosebită şi monitorizare clini-că riguroasă a pacienţilor la administrarea concomitentă a paroxetinei cu remediile enumerate.
Enzime care metabolizeazâ medicamentele.
Preparatele care intensifică sau inhibă activitatea siste-melor enzimatice hepatice pot modifica metabolismul şi farmacocinetica paroxetinei. La administrarea concomi-tentă cu inhibitorii enzimelor hepatice trebuie utilizată doza minimă efectivă a paroxetinei. Administrarea con-comitentă cu inductorii enzimelor hepatice (carbamaze- pină, rifampicină, fenobarbital, fenitoină) nu necesită modificarea dozei iniţiale a paroxetinei; modificarea ul-terioară a dozelor depinde de efectul clinic (eficacitate şi toleranţă).
ProcicSidina
Paroxetină administrată zilnic măreşte în mod substanţi-al concentraţia prociclidinei în plasma sanguină, de ace-ea la apariţia efectelor adverse anticolinergice doza pro-ciclidinei trebuie redusă.
Anticonvulsivante
Administrarea concomitentă a paroxetinei cu carbama- zepină, fenitoină, valproat nu a condus la interacţiuni farmacocinetice şi farmacodinamice la pacienţii cu epi-lepsie.
Preparate metabolizate cu participarea izoenzimei CYP 2D6
Ca şi alte antidepresive, inclusiv SSRI, paroxetină inhibă activitatea izoenzimei CYP2D6 a citocromului P450.
La administrarea concomitentă cu preparatele, metabo-lismul cărora are loc cu participarea acestei izoenzime - unele antidepresive triciclice (de ex. nortriptilina, ami- triptilina, imipramina, desimipramina),fenotiazine (tiori- dazina, ferfenazina), risperidona, preparatele antiaritmi- cedin clasa 1C (propafenona, flecainida), metoprolol are loc majorarea concentraţiei lor plasmatice.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a paroxe¬tinei cu metoprolol la pacienţii cu insuficienţă cardiacă din cauza indicelui terapeutic mic al metoprololului pentru această indicaţie terapeutică. Este contraindicată administrarea concomitentă a paroxetinei cu tioridazi¬nă, deoarece paroxetină, ca şi alţi inhibitori ai sistemului enzimatic hepatic CYP450 2D6, poate majora concentra¬ţia plasmatică a tioridazinei. Administrarea tioridazinei în monoterapie poate provoca alungirea intervalului QT, aritmii ventriculare severe, de ex. „torsades de pointes" sau moarte subită.
Alcool etilic
Ca şi în cazul altor remedii psihotrope, consumul băutu-rilor alcoolice în timpul tratamentului cu paroxetină tre-buie evitat.
Anticoagulante orale
între paroxetină şi anticoagulantele orale există o interac¬ţiune de ordin farmacodinamic.în rezultat are loc majora¬rea activităţii ultimelor şi se măreşte riscul de hemoragii. Paroxetină trebuie administrată cu precauţie deosebită bolnavilor care administrează anticoagulante orale.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Acid acetilsalicilic si alte antiaareaante plachetare între paroxetină şi AINS există o interacţiune de ordin farmacodinamic,în rezultatul căreia se măreşte riscul de hemoragii.
Asocierea paroxetinei cu anticoagulante orale, remedii cu acţiune asupra funcţiei plachetare şi remedii care mă¬resc riscul de hemoragii (antipsihotice atipice, de ex., clozapină, fenotiazine, majoritatea antidepresivelor triciclice, acidul acetilsalicilic, AINS, inhibitorii COX-2) trebuie efectuată cu precauţie deosebită.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate 20 mg. Câte 20 comprimate în blister, câte 1,2 sau 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru ad-ministrare în cutie din carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 25 °C. A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj. STATUTUL LEGAL Cu prescripţie medicală.
