INDAP
capsule
DENUMIREA COMERCIALĂ
Indap
DCI-ul SUBSTANŢEI ACTIVE
Indapamidum
COMPOZIŢIA
1 capsulă conţine:
substanţa activă: indapamidă 2,5 mg;
excipienţi: celuloză microcristalină, monohidrat de lactoză, amidon de porumb, stearat de magneziu, oxid de siliciu coloidal anhidru, indigocarmin, oxid de gastrointestinal. Biodisponibilitatea constituie 93%. Consumul alimentelor conduce la încetinirea neînsemnată a absorbţiei, fără a influenţa volumul absorbţiei. După administrarea preparatului în doză de 2,5 mg concentraţiile plasmatice maxime se realizează peste 1-2 ore.
Se fixează de proteinele plasmatice în raport de circa 71-79%. Se fixează de elastina miocitelor la nivelul musculaturii netede vasculare. Volumul de distribuţie este înalt, traversează barierele histohematice (inclusiv bariera placentară), se excretă în laptele matern.
Este metabolizat în ficat.
Timpul de înjumătăţire, în medie, constituie 18 ore. Se elimină preponderent pe cale renală în proporţie de 70% (în majoritatea cazurilor - sub formă de metaboliţi, circa 7% - sub formă nemodificată), prin intestin – 20-23%.
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici ai preparatului nu se modifică.
Preparatul nu cumulează în organism.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează oral, dimineaţa, indiferent de mese. Capsulele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de apă.
Doza recomandată constituie 2,5 mg (o capsulă) pe zi.
Capsule Indap 2,5 mg pot fi administrate atât sub formă de monoterapie, cât şi în asociere cu alte preparate antihipertensive, cu excepția ceor diuretice. Dacă efectul terapeutic scontat nu este atins, nu se recomandă creşterea dozei preparatului (creşte riscul dezvoltării reacţiilor adverse fără intensificarea efectului antihipertensiv, crescînd efectul saluretic).
REACŢII ADVERSE
Reacțiile adverse se vor indica conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme și organe în funcție de frecvență
foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100,<1/10; ocazionale ≥1/1000, <1/100; rare ≥1/10000, <1/1000; foarte rare <1/10000, inclusiv cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Din partea sistemului hematopoietic: foarte rar – trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Din partea sistemului nervos central: rar – hipotensiune ortostatică,vertij, slabiciune generala,oboseală, cefalee, parestezie.
Din partea sistemului cardiovascular: foarte rar – aritmii, hipotensiune arterială.
Din partea sistemului respirator: rar – rinită.
Din partea tractului gastrointestinal: ocazional – vomă; rar – greaţă, senzatie de discomfort in regiunea epigastrica, constipaţii, xerostomie; foarte rar – pancreatită.
Din partea sistemului urinar: foarte rar – insuficienţă renală.
Din partea ficatului şi căilor biliare: foarte rar – afectarea funcţiei hepatice; cu frecvenţă necunoscută – în caz de insuficienţă hepatică se poate dezvolta encefalopatie hepatică.
Reacţii alergice: frecvent – erupţii maculopapuloase; prurit; ocazional – vasculită hemoragică; foarte rar – edem angioneurotic, urticarie, necroliză toxică epidermică, sindrom
Stevens-Johnson; cu frecvenţă necunoscută – exacerbarea lupusului eritematos sistemic (în forme acute).
Testele de laborator: hipokaliemie; foarte rar – hipercalciemie, hiponatriemie cu hipovolemie, care conduce la deshidratarea organismului şi hipotensiune ortostatică, pierderea concomitentă a ionilor de clor poate conduce la alcaloză metabolică secundară, deşi frecvenţa dezvoltării alcalozei şi severitatea ei este nesemnificativă; creşterea concentraţiei
plasmatice a acidului uric, hiperglicemie; diureticele tiazide se vor administra cu precauţie la bolnavii cu gută sau diabet zaharat.
La administrarea Indap-ului poate scădea excreţia acidului uric din organism şi acutizarea gutei latente.
CONTRAINDICAŢII
- A nu se utiliza în caz de hipersensibilitate la sulfonamide sau excipienții preparatului;
- În cazul formelor grave de insuficiență hepatică și encefalopatie hepatică;
- În sarcina şi perioada de alăptare;
- În cazul formelor grave de insuficiență renală;
- Hipokaliemie;
SUPRADOZARE
Indapamida chiar la administrarea în doze înalte (până la 40 mg, adică de 16 ori mai mari decât dozele terapeutice) nu manifestă acţiune toxică.
Simptomele intoxicaţiei acute cu indapamidă sunt determinate în primul rând de dereglările echilibrului hidro-electrolitic (hiponatriemie, hipokaliemie).
În caz de supradozaj pot fi înregistrate următoarele simptome clinice: slăbiciune generală, dureri abdominale, greaţă, vomă, hipotensiune arterială, convulsii, confuzie mintală, poliurie sau oligurie (este posibilă dezvoltarea anuriei, în urma hipovolemiei), dereglarea funcţiei respiratorii.
Tratament: lavaj gastric, administrarea cărbunelui activat, corijarea echilibrului hidroelectrolitic în condiţii de staţionar. Antidot specific nu există.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Preparatul se va administra cu precauţie în caz de diabet zaharat în faza de decompensare, hiperuricemie (în special însoţită cu gută şi nefrolitiază urică), tulburarea echilibrului hidroelectrolitic, insuficienţă hepatică şi/sau renală moderată, ascită, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă cronică, prelungirea intervalului QT, hiperparatiroidism.
Indapamida manifestă eficienţă în tratamentul bolnavilor cu hipertensiune arterială din grupul de risc, adică cu patologie asociată: diabet zaharat de grad uşor şi moderat, insuficienţă renală şi cardiacă cronică, cu hiperlipidemie, de asemenea la persoanele, care se află la regim hiposodat (dietă fără sare).
La administrare îndelungată de indapamidă pot să se dezvolte tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic (hiponatriemie, hipokaliemie, hipercalciemie şi alcaloză hipocloremică). Controlul minuţios al indicilor electrolitici este necesar în special la pacienţii cu ciroză hepatică (în special cu edeme şi ascită – riscul de dezvoltare a alcalozei metabolice, care intensifică
manifestarea encefalopatiei hepatice), cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă cronică, de asemenea la vârstnici.
În plus, la grupul de risc crescut se atribuie pacienţii cu interval QT prelungit, indiferent dacă această maladie este congenitală sau este determinată de procesul patologic. În toate cazurile menţionate mai sus se recomandă controlul sistematic al nivelului plasmatic de potasiu. Prima determinare a concentraţiei ionilor de potasiu se recomandă de efectuat în prima săptămână de la iniţierea tratamentului. La dezvoltarea hipokaliemiei se recomandă efectuarea tratamentului corespunzător.
În caz de hipokaliemie, determinată de indapamidă, poate creşte toxicitatea glicozidelor cardiace.
La pacienţii trataţi cu glicozide cardiace, remediile, care stimulează motilitatea intestinală, pe fondal de hiperaldosteronism, precum şi la pacienţii vârstnici, este necesară monitorizarea sistematică a concentraţiei plasmatice a potasiului şi creatininei.
În caz de hipokaliemie la pacienţii cu diabet zaharat este extrem de necesară monitorizarea nivelului glucozei în sânge.
Necătând la aceea, că indapamida practic nu influenţează metabolismul glucidic, la pacienţii cu diabet zaharat insulinodependent este posibilă creşterea dozei necesare de insulină, în diabet zaharat latent se recomandă controlul nivelului plasmatic de glucoză.
Trebuie de avut în vedere, că indapamida reduce eliminarea ionilor de calciu cu urină, conducând la creşterea nesemnificativă şi tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu.
Hipercalciemia severă poate fi rezultatul al hiperparatiroidismului nediagnosticat la timp.
Înainte de investigarea funcţiei glandei paratiroide se recomandă sistarea administrării preparatului.
Indapamida creşte eliminarea magneziului cu urină, ceea ce poate conduce la hipomagneziemie. La administrarea indapamidei se recomandă controlul sistematic al nivelului plasmatic de acid uric şi azot rezidual, deoarece poate creşte frecvenţa acceselor de gută.
Dezvoltarea hipotensiunii ortostatice pe fondalul administrării indapamidei poate fi provocată de consumul alcoolului, administrării barbituricelor, preparatelor opioide, de asemenea altor remedii antihipertensive.
Eficienţa completă a indapamidei se manifestă numai la bolnavii cu funcţia renală intactă sau afectarea uşoară a funcţiei renale (nivelul creatininei plamsatice la adulţi sub 25 mg/l sau 220 µmol/l).
Trebuie de avut în vedere, că la începutul tratamentului la pacienţi poate să se înregistreze scăderea filtraţiei glomerulare, determinată de hipovolemie, în rezultatul pierderii de lichide şi sodiu, provocată de administrarea indapamidei. Ca rezultat poate să se înregistreze o creştere a concentraţiilor plasmatic de uree şi creatinină. Dacă funcţia renală este intactă,
această insuficienţă renală tranzitorie funcţională, de regulă, nu are consecinţe, dar în caz de prezenţa insuficienţei renale starea pacientului poate să se agraveze.
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi hiponatriemie (ca urmare a administrării indapamidei) este necesară oprirea medicaţiei diuretice cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie (la necesitate terapia cu diuretice poate fi reluată mai târziu), sau iniţial se vor indica doze mici de inhibitori ai enzimei de conversie.
Supraveghere medicală strictă necesită pacienţii cu ciroză hepatică (în special cu edeme sau ascită, din cauza riscului de dezvoltare a alcalozei metabolice, care intensifică simptomele encefalopatiei hepatice).
La administrarea indapamidei în caz de dereglarea funcţiei hepatice preparatul poate provoca dezvoltarea encefalopatiei hepatice. În acest caz, trebuie sistarea administrării preparatului.
Indapamida poate provoca exacerbarea lupusului eritematos sistemic.
Indapamida poate determina rezultat pozitiv la controlul doping.
Preparatul conține lactoza ca excipient. Pacienților, care suferă de boli ereditare rare, ca intoleranța la galactoză, deficit de lactază Lappa sau sindromul malabsorbției glucozei și galactozei, nu le este recomandată administrarea acestui preparat.
Administrarea în sarcină şi perioada de lactaţie
Preparatul este contraindicat în sarcină şi perioada de lactaţie.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Preparatul nu influenţează asupra funcţiilor psihomotorii. Deşi, în unele cazuri, în special la începutul tratamentului sau la administrarea concomitentă a câtorva preparate antihipertensive ca răspuns la scăderea tensiunii arteriale este posibilă dezvoltarea diferitor reacţii individuale, ceea ce trebuie de avut în vedere la conducerea de autovehicule şi manevrarea utilajelor.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI
Combinaţiile nerecomandate
Litiu: la administrarea concomitentă cu preparatele de litiu este posibilă creşterea nivelului de litiu în sânge (în urma scăderii eliminării lui) şi apariţia simptomelor de supradozare. În cazul necesităţii acestei combinaţii trebuie de efectuat controlul sistematic al nivelului plasmatic de litiu şi ajustarea dozei.
Combinaţii care necesită atenţie.
Administrarea concomitentă a indapamidei cu preparatele antiaritmice clasa IA (chinidina, disopiramida), preparatele antiaritmice clasa III (amiodarona, bretilium, sotalol, dofetilid, ibutilid); cu preparatele, care nu se atribuie la remedii antiaritmice – unele medicamente neuroleptice: fenotiazine (clorpromazina, ciamemazina, levomepromazina, tioridazina,
trifluoperazina) benzamide (amisulprida, sulpirida, sultoprida, tiaprida); butirofenone (droperidol, haloperidol), de asemenea alte preparatele – bepridil, cisaprida, difemanil, eritromicina pentru administrare intravenoasă, halofantrin, mizolastin, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, astemizol, vincamină pentru administrare intravenoasă poate
conduce la dezvoltarea aritmiilor ventriculare de tipul „torsade de pointes” pe contul acţiunii sinergice (prelungire) asupra duratei intervalului QT. Hipokaliemia este un factor de risc.
Preparatele antiinflamatoare nesteroidiene sistemice, tetracozactid, de asemenea doze înalte de salicilaţi, adrenomimeticele, preparatele corticosteroide reduc efectul antihipertensiv al indapamidei. Baclofenul potenţează efectul antihipertensiv al indapamidei.
Antidepresivele triciclice, antipsihoticele potenţează efectul antihipertensiv al indapamidei şi măresc riscului dezvoltării hipotensiunii arteriale ortostatice (efect aditiv).
Amfotericina B (administrată intravenos), glucocorticosteroizii şi mineralocorticosteroizii sistemici, tetracozactid, preparatele cu acţiune de stimulare a peristaltismului intestinal, salureticele (de ansă şi tiazide) măresc riscul hipokaliemiei (efect aditiv).
La administrarea concomitentă cu glicozide cardiace există riscul creşterii dezvoltării intoxicaţiei cu glicozide.
La administrarea concomitentă cu metformină se poate dezvolta acidoza lactică. Metformina nu se administrează, când nivelul plasmatic al creatininei este peste 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.
Asocierea cu diureticele economisitoare de potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren) poate fi eficientă la unii pacienţi, deşi aceasta nu exclude complet riscul dezvoltării hipokaliemiei sau hiperkaliemiei, în special la pacienţii cu diabet zaharat, insuficienţă renală.
Inhibitorii enzimei de conversie reduc concentraţia plasmatică de sodiu, pot determina hipotensiune arterială bruscă şi/sau insuficienţă renală acută (în special la pacienţii cu stenoză de arteră renală). În insuficienţa cardiacă cronică tratamentul trebuie început cu doze mici de inhibitori ai ECA, pe fondul reducerii în prealabil a dozelor de indapamidă.
În cazul deshidratării, provocate de administrarea unui diuretic, creste riscul dezvoltării insuficienţei renale acute, în special la administrarea unor doze mari de substanţe de contrast cu iod.
La administrarea concomitentă cu preparatele de calciu este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a ionilor de calciu în rezultatul scăderii eliminării de calciu cu urină.
La administrarea concomitentă a indapamidei cu ciclosporină este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei.
Indapamida reduce efectul anticoagulantelor indirecte (derivaţilor cumarinici sau indandionici) ca rezultat al creşterii concentraţiei factorilor de coagulare în urma scăderii volumului sângelui circulant şi creşterii sintezei hepatice a factorilor de coagulare (poate fi necesară ajustarea dozei).
Potenţează blocul neuromuscular provocat de miorelaxantele antidepolarizante.
PREZENTARE, AMBALAJ
Capsule 2,5 mg. Câte 10 capsule în blister. Câte 3 blistere, împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperaturi sub 25oC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
5 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI
Noiembrie 2014
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
PRO.MED.CS Praha a.s., Republica Cehă
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
PRO.MED.CS Praha a.s., Republica Cehă
Telčská 1, 140 00 Praga 4,
La apariţia oricărei reacţii adverse, informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel. 022- 88-43-38)
