Levokast 5mg/10mg comp.film.

LEVOKAST 5 mg / 10 mg comprimate filmate

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine:

Diclorhidrat de levocetirizină 5 mg

Montelukast sodic 10,4 mg (echivalent cu 10 mg montelukast).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

Comprimate filmate de culoare roz, rotunde, biconvexe.

DATE CLINICE

Indicaţii terapeutice

Este indicat în tratamentul simptomatic al rinitei alergice și astmului bronşic asociat cu rinită alergică.

Este indicat pentru tratamentul combinat al urticariei idiopatice cronice rezistente la antihistaminice la pacienții cu vârsta de 15 ani și peste și pacienți adulți.

Doze şi mod de administrare

Doza pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste este de 1 comprimat pe zi (5 mg diclorhidrat de levocetirizină 5 mg și montelukast 10 mg).

Efectul terapeutic al Levokast asupra parametrilor rinitei alergice și astmului alergic începe în decurs de o zi. Pacienții trebuie sfătuiți să continue să ia Levokast în timpul perioadei de contact alergic.

Rinita alergică intermitentă (simptome resimţite pentru mai puţin de patru zile pe săptămână sau pe o perioadă mai scurtă de patru săptămâni pe an) trebuie tratată cu Levokast în conformitate cu evoluţia bolii şi antecedentele sale; tratamentul poate fi întrerupt dacă simptomele dispar şi apoi reluat la reapariţia simptomelor.

În caz de rinită alergică persistentă (simptome resimţite pentru mai mult de patru zile/săptămână sau pentru mai mult de 4 săptămâni pe an), tratamentul continuu poate fi propus pacientului în timpul perioadei de expunere la alergeni.

Dozele pentru urticaria cronică idiopatică constituie un comprimat pe zi. Durata administrării poate fi individualizată în funcție de necesitatea pacientului.

Mod de administrare

Levokast trebuie administrat pe cale orală, înghiţit întreg, cu puțin lichid şi poate fi administrat înainte sau după mese.

Informații suplimentare pentru populații speciale:

Insuficiență renală/hepatică

Intervalul dintre doze trebuie ajustat individual, în raport cu funcţia renală.
Copii și adolescenţi

Siguranța și eficacitatea la adolescenți și copii cu vârsta sub 15 ani nu a fost studiată.

Vârstnici

La pacienţii vârstnici cu insuficienţă renală moderată până la severă, se recomandă ajustarea dozei zilnice (vezi “Insuficienţă renală/hepatică” ).

Tratamentul cu Levokast în combinație cu alte medicamente pentru astm bronșic

Glucocorticoizi administraţi pe cale inhalatorie:

Tratamentul cu Levokast poate fi utilizat ca terapie asociată la pacienţi care nu sunt controlaţi în mod corespunzător cu corticosteroizi administraţi pe cale inhalatorie şi administrarea „la nevoie” a β-agoniştilor cu acţiune de scurtă durată. Tratamentul cu Levokast nu trebuie să înlocuiască brusc tratamentul cu glucocorticoizi inhalatori.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la levocetirizină, la orice derivați de piperazină sau la oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1.

Pacienții cu insuficiență renală severă.

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale

Deoarece comprimatele filmate disponibile nu permit ajustarea dozei, utilizarea Levokast la copii cu vârsta sub 15 ani nu este recomandată.

Se recomandă precauţie la ingestia concomitentă de alcool (vezi pct. 4.5).

Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu factori predispozanţi pentru retenţia de urină (de exemplu leziuni ale măduvei spinării, hiperplazia de prostată) deoarece levocetirizina poate să crească riscul de retenţie de urină.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze niciodată montelukast pe cale orală în tratamentul crizelor de astm bronşic şi să aibă la îndemână medicaţia de urgenţă corespunzătoare. În cazul apariţiei unei crize de astm bronşic, trebuie administrat pe cale inhalatorie un beta-agonist cu acţiune de scurtă durată. În cazul în care sunt necesare mai multe administrări inhalatorii de beta-agonişti cu acţiune de scurtă durată decât de obicei, pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului cât mai repede posibil.

Tratamentul cu Levokast nu trebuie înlocuit brusc cu corticosteroizi administrați pe cale inhalatorie sau orală.

Nu există date care să demonstreze că dozele de corticosteroizi administraţi pe cale orală pot fi reduse în cazul administrării concomitente de montelukast.

Evenimente neuropsihice

Au fost raportate evenimente neuropsihice la adulți, adolescenți și copii care utilizează montelukast. Rapoartele de după punerea pe piață cu utilizarea preparatului includ agitație, comportament agresiv sau ostilitate, anxietate, depresie, anomalii ale viselor, halucinații, insomnie, iritabilitate, neliniște, somnambulism, gândire și comportament suicidar (inclusiv sinucid) și tremur. S-a stabilit o relație consecventă între detaliile clinice ale unor rapoarte de după punerea pe piață care implică montelukast și reacții adverse.

Pacienții și medicii trebuie să fie atenți la evenimentele neuropsihice. Pacienții trebuie instruiți să se adreseze medicului curant în cazul în care apar aceste modificări. Medicii prescriptori trebuie să evalueze cu atenție riscurile și beneficiile continuării tratamentului cu Levokast dacă apar astfel de evenimente (vezi pct. 4.8).

Eozinofilie

Pacienţii care utilizează medicamente antiastmatice, incluzând montelukast, pot prezenta în cazuri rare eozinofilie sistemică, uneori prezentând caracteristicile clinice ale vasculitei din sindromul Churg-Strauss, o afecţiune tratată frecvent cu corticosteroizi administraţi sistemic. Aceste cazuri au fost asociate de obicei, dar nu întotdeauna, cu reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului de corticosteroizi cu administrare orală. Posibilitatea ca antagoniştii receptorilor de leukotriene să se asocieze cu apariţia sindromului Churg-Strauss nu poate fi nici exclusă, nici stabilită. Medicii trebuie să fie atenţi la pacienţii care prezintă eozinofilie, vasculită cu erupţii cutanate tranzitorii, agravare a simptomatologiei pulmonare, complicaţii cardiace şi/sau neuropatie. Pacienţii care prezintă aceste simptome trebuie reevaluaţi, iar schemele lor de tratament trebuie analizate.

Tratamentul cu montelukast nu schimbă faptul că pacienţii cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic trebuie să evite administrarea acidului acetilsalicilic și a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, deci practic „nu conţine sodiu”.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacțiuni legate de levocetirizină

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu levocetirizină (inclusiv studii cu inductori ai CYP3A4); studiile cu forma racemică – cetirizină – au demonstrat că nu există interacţiuni, efecte adverse relevante din punct de vedere clinic (la administrarea concomitentă cu antipirină, azitromicină, cimetidină, diazepam, eritromicină, glipizidă, ketoconazol şi pseudoefedrină). Într-un studiu cu doze multiple efectuat cu teofilină (400 mg o dată pe zi) a fost observată o uşoară scădere a clearance-ului cetirizinei (16%) în timp ce valoarea concentraţiei teofilinei nu a fost afectată de administrarea concomitentă de cetirizină.

Într-un studiu cu doze multiple de ritonavir (600 mg de două ori pe zi) şi cetirizină (10 mg pe zi), a crescut gradul expunerii la cetirizină cu aproximativ 40% în timp ce distribuţia ritonavirului a fost modificată uşor în urma administrării concomitente cu cetirizina.

Gradul absorbţiei levocetirizinei nu este influenţat de alimente, deşi viteza absorbţiei este scăzută.

La pacienţii sensibili, administrarea concomitentă de cetirizină sau levocetirizină şi alcool etilic sau alte deprimante ale sistemului nervos central (SNC) poate determina reduceri suplimentare ale stării de alertă şi afectarea performanţei.

Interacțiuni legate de montelukast

Montelukast poate fi administrat concomitent cu alte medicamente utilizate în mod curent pentru profilaxia şi tratamentul cronic al astmului bronşic. În studiile privind interacţiunile medicamentoase, doza clinică recomandată de montelukast nu a determinat efecte clinice importante asupra farmacocineticii următoarelor medicamente: teofilină, prednison, contraceptive orale (etinilestradiol/noretindronă 35/1), terfenadină, digoxină şi warfarină.

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) pentru montelukast a scăzut cu aproximativ 40% la subiecţii la care s-a administrat tratament concomitent cu fenobarbital. Deoarece montelukastul este metabolizat prin intermediul izoenzimei CYP3A4, 2C8 şi 2C9, se recomandă precauţie, în special la copii, în cazul administrării concomitente cu inductori ai CYP3A4, 2C8 şi 2C9 cum sunt fenitoină, fenobarbital şi rifampicină.

Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un inhibitor puternic al CYP2C8. Montelukast poate inhiba metabolismul medicamentelor metabolizate prin intermediul CYP 2C8 (de exemplu: paclitaxel, rosiglitazonă şi repaglinidă). Cu toate acestea, studiile de interacțiuni in vivo nu au fost făcute.

Studiile in vitro au evidenţiat că montelukast este un substrat al CYP2C8 şi în măsură mai mică al 2C9 şi 3A4. Într-un studiu clinic de interacţiune medicamentoasă în cadrul căruia s-au utilizat montelukast şi gemfibrozil (un inhibitor atât al CYP2C8 cât şi al 2C9), gemfibrozil a crescut expunerea sistemică a montelukastului de 4,4 ori. Ajustarea de rutină a dozei de montelukast nu este necesară după administrarea concomitentă cu gemfibrozil sau alţi inhibitori puternici ai CYP2C8, însă medicul trebuie să fie avertizat asupra potenţialului de creştere a incidenţei reacţiilor adverse.

Pe baza datelor obţinute in vitro, nu sunt anticipate interacţiuni medicamentoase cu inhibitori mai puţin puternici ai CYP2C8 (de exemplu, trimetoprim) importante din punct de vedere clinic. Administrarea concomitentă a montelukastului cu itraconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, nu a determinat creșterea semnificativă a expunerii sistemice a montelukastului.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Nu sunt disponibile date adecvate din utilizarea de Levokast la femeile gravide. Studiile efectuate la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii sau a dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru om.

Date limitate disponibile din bazele de date referitoare la gravidele expuse, nu indică o relaţie cauzală între administrarea montelukast şi apariţia malformaţiilor (de exemplu defecte ale membrelor) care au fost raportate rar pe plan mondial în experienţa de după punerea pe piaţă.

Levokast nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care se consideră că este absolut necesar.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă montelukast este excretat în laptele uman. S-a demonstrat că cetirizina, racematul levocetirizinei, se excretă în laptele uman. Prin urmare este probabilă excreţia levocetirizinei în laptele uman.

Levokast nu trebuie utilizat în perioada alăptării.

Capacitatea reproductivă / Fertilitatea

În studiile privind fertilitatea la șobolani femele, montelukast a produs reduceri ale indicilor de fertilitate și fecunditate la o doză orală de 200 mg / kg (expunerea estimată a fost de aproximativ 70 de ori ASC pentru adulți la doza orală maximă zilnică recomandată). Nu s-au observat efecte asupra fertilității sau fecundității feminine la o doză orală de 100 mg / kg (expunerea estimată a fost de aproximativ 20 de ori ASC pentru adulți la doza orală maximă zilnică recomandată). Montelukast nu a avut efecte asupra fertilității la șobolanii masculi la doze orale de până la 800 mg / kg (expunerea estimată a fost de aproximativ 160 de ori ASC pentru adulți la doza orală maximă zilnică recomandată).

În studiile efectuate pe animale, s-a demonstrat că, pentru levocetirizină, nu sunt disponibile date clinice.

Nu există date adecvate privind influența Levokast asupra capacității reproductive la om.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Montelukast nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii au raportat somnolenţă sau ameţeli.

Studiile clinice comparative nu au dovedit că levocetirizina, în dozele recomandate, afectează vigilenţa, reactivitatea sau capacitatea de a conduce vehicule. Totuşi, unii pacienţi pot prezenta somnolenţă, fatigabilitate şi astenie în urma tratamentului cu levocetirizină. Din această cauză, pacienţii care intenţionează să conducă vehicule, să desfăşoare activităţi potenţial periculoase sau să folosească utilaje, trebuie să ia în considerare răspunsul lor la tratamentul medicamentos.