Amiodaron 200mg comp.

AMIODARONĂ

comprimate

Denumirea comercială

Amiodaronă

DCI-ul substanţei active

Amiodaronum

Compoziţia preparatului

1 comprimat conţine:

substanţa activă: clorhidrat de amiodaronă 200 mg;

excipienţi: siliciu coloidal anhidru, polividonă, stearat de magneziu, amidon de porumb, lactoză monohidrat.

Forma farmaceutică

Comprimate.

Descrierea preparatului

Comprimate rotunde de culoare albă, biconvexe, cu aspect uniform, structura compactă şi omogenă, cu incrustaţie „BP” pe una din feţe.

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC

Cardiovasculare, antianginoase antiaritmice clasa III.

Codul ATC: C01BD01

Proprietăţi farmacologice

Proprietăţi farmacodinamice.

La nivelul cordului amiodarona produce:
- alungirea repolarizării, probabil prin inhibarea efluxului de potasiu, ca urmare a blocării canalelor specifice;
- diminuarea automatismului sinusal şi bradicardie; acest efect nu este antagonizat de atropină;
- antagonism necompetitiv alfa şi beta-adrenergic;
- scăderea conducerii sino-atriale şi nodale, cu atât mai mare cu cât descărcările sunt mai frecvente;

- prelungirea perioadei refractare şi micşorarea excitabilităţii miocardice la nivel atrial, nodal şi ventricular;
- încetinirea conducerii şi prelungirea perioadei refractare a căilor accesorii atrio-ventriculare.

Nu influenţează conducerea intraventriculară.

Alte proprietăţi:
- creşterea debitului coronarian prin efect direct asupra musculaturii netede a arterelor coronare (vasodilataţie coronariană directă);
- micşorarea consumului de oxigen, prin scăderea moderată a rezistenţei periferice şi prin efect bradicardizant;
- menţinerea debitului cardiac prin micşorarea presiunii şi rezistenţei vasculare periferice şi absenţa efectului inotrop negativ.

Proprietăţi farmacocinetice.

Absorbţie
Lentă şi variabilă; se absoarbe aproximativ 20-55% din doza orală.

Distribuţie
Volumul de distribuţie este larg şi variabil, ca rezultat al acumulării crescute în ţesutul adipos şi în organele intens vascularizate (ficat, plămân, splină, cord), ceea ce determină obţinerea lentă a stării de echilibru plasmatic, a concentraţiei plasmatice terapeutice şi prelungirea eliminării.

Biodisponibilitate 22-86%. Legarea de protein - foarte mare (96%).

Metabolizare
Amiodarona este metabolizată extensiv în ficat rezultând un metabolit activ, desetilamiodaronă care se elimină biliar. Metabolizarea este posibilă şi prin deiodare (o doză de 300 mg eliberează aproximativ 9 mg de iod elementar care se elimină urinar).

Timp de înjumătăţire plasmatică

Eliminarea este bifazică: timp de înjumătăţire plasmatică iniţial - 2,5-10 zile, timp de înjumătăţire plasmatică terminal -14-107 zile (în medie 53 zile; la majoritatea pacienţilor este de 40-55 zile). Timpul de înjumătăţire plasmatică al desetilamiodaronei: în medie 61 zile. Debutul acţiunii: după 2-3 zile, până la 2-3 luni, chiar cu dozele de atac. Timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime: 3-7 ore. Concentraţia plasmatică terapeutică - 1-2,5 mg/ l, în faza de echilibru (după 2 luni de terapie). Totuşi, efectul antiaritmic este dificil de prezis pe baza concentraţiilor plasmatice, iar toxicitatea poate să apară chiar şi la concentraţii terapeutice.

Durata de acţiune

- Variabilă, de săptămâni până la luni; concentraţiile plasmatice sunt măsurabile până la 9 luni de la întreruperea amiodaronei.

Eliminarea

- Biliară.

Aproximativ 25% din doza maternă se excretă în lapte. Nu se poate elimina prin hemodializă.

Indicaţii terapeutice

Profilaxia şi tratamentul aritmiilor ventriculare severe recurente - prevenirea şi suprimarea recidivelor aritmiilor ventriculare cu potenţial de evoluţie letală, cum sunt tahicardia ventriculară instabilă hemodinamic, fibrilaţia ventriculară.

Profilaxia şi tratamentul aritmiilor supraventriculare severe recurente - prevenirea şi suprimarea recidivelor aritmiilor supraventriculare refractare la alte antiaritmice, îndeosebi cele asociate cu sindromul Wolff–Parkinson–White (WPW), cum sunt: fibrilaţia atrială paroxistică, flutterul atrial, tahicardia supraventiculară paroxistică.

Datorită instalării lente a efectului şi a posibilităţii apariţiei unor reacţii adverse grave, amiodarona se recomandă numai dacă alte antiaritmice nu au fost eficace sau nu au fost tolerate.

Amiodarona poate fi utilizată la pacienţii cu boală coronariană şi/sau disfuncţii ale ventriculului stâng.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul va fi iniţiat în spital sau sub directa supraveghere şi monitorizare a unui medic specialist. Tratamentul este individualizat.

Adulţi

Doza de atac este de 600 mg clorhidrat de amiodaronă (3 comprimate pe zi) timp de 8-10 zile.
În anumite cazuri doza poate fi mărită până la 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă (4-5 comprimate) pe zi, pe perioade scurte de timp şi sub control electrocardiografic.

Doza de atac se administrează, în principiu, până la apariţia efectelor clinice sau a semnelor de impregnare tisulară cu amiodaronă şi anume modificările cordaronice ECG sau apariţia depozitelor corneene.

Doza de întreţinere este de 1-2 comprimate pe zi, timp de 5 zile pe săptămână (2 zile pauză, neconsecutiv, pentru a menţine un stoc tisular, care să asigure efectul terapeutic fără reacţii adverse).

Vârstnici (cu vârsta mai mare de 65 ani)

Se recomandă administrarea dozei minime eficace, deoarece la această grupă de pacienţi se întâlnesc mai frecvent bradicardia şi tulburările de conducere atrioventriculare.

Reacţii adverse

Reacţiile adverse ale preparatului sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente ( >1/10); frecvente ( >1/100, <1/10); mai puţin frecvente ( >1/1000, <1/100); rare (>1/10000, <1/1000); foarte rar, inclusiv cazuri unice (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: trombocitopenie, anemie aplastică sau hemolitică.

Tulburări endocrine

Rare: în caz de hipotiroidie creşterea în greutate, apatie, adinamie, somnolenţă, bradicardie semnificativă sau în caz de hipertiroidie micşorarea în greutate, reducerea eficacităţii antiaritmicelor, dereglări psihice la vîrstnici.

Foarte rare: sindrom de secreţie inadecvată de hormon de hormon antidiuretic

Tulburări ale sistemului nervos

Mai puţin frecvente: tremor sau alte simptome extrapiramidale, tuburări de somn, coşmaruri.

Rare: neuropatie senzitivo-motorie

Foarte rare: hipertensiune intracraniană, cefalee, vertij.

Tulburări oculare:

Rare: fotofobie, ochi uscaţi, neuropatie optică.

Foarte rare: vedere neclară, scăderea acuităţii vizuale, cecitate, percepţie de halou colorat.

Tulburări cardiace:

Mai puţin frecvente: aritmii, insuficienţă cardiacă congestivă, bradicardie.

Rare: tulburări de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrioventricular).

Foarte rare: acţiune aritmogenă, stop cardiac.

Tulburări vasculare

Foare rare: vasculite.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:

Rare: pneumopatie interstiţială, bronşiolită obliterantă.

Foarte rare: fibroză pulmonară, pleurezie, bronhospasm, detresă respiratorie.

Tulburări gastro-intestinale

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături.

Rare: disgeuzie, constipaţie, anorexie, senzaţie de plenitudine în epigastru.

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente: creşterea valorii serice a transaminazelor.

Rare: hepatopatie acută cu icter, hepatită cronică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului celular subcutanat:

Rare: fotosensibilizare, coloraţie albastru-gri a zonelor de piele expuse la soare. Foarte rare: erupţii cutanate, alopecie, dermatită exfoliativă.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte rare: impotenţă, orhiepididimită.

Investigaţii diagnostice

Rare: creatininemie.

Contraindicaţii

- Hipersensibilitate la clorhidratul de amiodaronă, la iod, sau la oricare dintre excipienţii produsului;

- Bradicardie sinusală şi bloc sinoatrial fără pacemaker;

- Boala nodului sinusal fără pacemaker (risc de stop sinusal);

- Tulburări de conducere de grad înalt fără pacemaker;

- Colaps cardiovascular, hipotensiune arterială severă;

- Insuficienţă cardiacă severă (efectul inotrop negativ slab al amiodaronei nu produce de obicei agravare);

- Hipertiroidism (posibilitatea agravării);

- Fibroză pulmonară;

- Alterare severă a parenchimului hepatic;

- Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO);

- Sarcina în trimestrele II şi III;

- Perioada de alăptare.

Nu se recomandă asocierea cu anumite medicamente care pot determina torsada vârfurilor.

Supradozare

În cazul administrării de doze mai mari decât cea prescrisă, trebuie informat medicul. Se pot produce: bradicardie sinusală, hipotensiune arterială, aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor şi afectare hepatică.

Alături de măsurile generale de susţinere cardio-circulatorie, trebuie monitorizată tensiunea arterială a pacienţilor, iar dacă apare bradicardie se utilizează un -simpatomimetic sau un stimulator cardiac.

Hipotensiunea arterială, cu perfuzia inadecvată a ţesuturilor, trebuie tratată cu un inotrop pozitiv şi/sau un vasopresor. Având în vedere farmacocinetica medicamentului se recomandă monitorizarea funcţiei cardiace pentru o perioadă suficient de lungă.

Nici clorhidratul de amiodaronă, nici metabolitul său nu sunt dializabili.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

Administrarea amiodaronei se face sub control medical.

Efecte cardiace
Înaintea începerii tratamentului trebuie eefectuată o electrocardiogramă. Sub tratament cu amiodaronă, apar modificări ale ECG: prelungirea intervalului QT care reflectă prelungirea repolarizării şi, eventual, apariţia undei U. Acesta este un semn de impregnare medicamentoasă terapeutică şi nu de toxicitate.

Apariţia sub tratament a unui bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, a unui bloc sinoatrial sau a unui bloc bifascicular necesită oprirea tratamentului; un bloc atrio-ventricular de gradul I necesită intensificarea monitorizării.

Scăderea frecvenţei cardiace poate fi chiar mai accentuată la bolnavii vârstnici.

Tulburări tiroidiene

Datorită conţinutului în iod, clorhidratul de amiodaronă poate da rezultate false la anumite teste ale funcţiei tiroidiene (fixarea iodului radioactiv, PBI); cu toate acestea, un bilanţ al funcţiei tiroidiene este întotdeauna posibil.

Clorhidratul de amiodaronă poate determina disfuncţii tiroidiene, în special la pacienţi cu antecedente personale sau familiale de boli tiroidiene. De aceea, se recomandă monitorizare atentă clinică şi biologică, înaintea începerii tratamentului, în timpul tratamentului, la intervale de 6 luni, şi câteva luni după întreruperea tratamentului. Dacă se suspectează disfuncţie tiroidiană se recomandă dozarea TSH. Deoarece vârstnicii sunt mai sensibili la efectele amiodaronei asupra funcţiilor tiroidiene, monitorizarea acestor funcţii este foarte importantă la această grupă de vârstă.

Tulburări hepatice

Se recomandă supravegherea regulată a funcţiei hepatice (transaminaze) în timpul tratamentului; creşterea valorii serice a enzimelor hepatice se observă frecvent la pacienţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă şi în cele mai multe cazuri este asimptomatică. Dacă creşterea depăşeşte de trei ori limita superioară a valorilor normale, dozele trebuie reduse sau dacă se consideră necesar trebuie întreruptă administrarea clorhidratului de amiodaronă.

Tulburări pulmonare

Apariţia dispneei sau a tusei neproductive, izolată sau asociată cu deteriorarea stării generale, trebuie considerată un semn de toxicitate pulmonară, cum ar fi o pneumonie interstiţială şi impune examinare radiologică.

Tulburări hidro-electrolitice

Trebuie avute în vedere situaţiile care pot fi asociate cu hipokaliemie, deoarece acestea pot favoriza apariţia efectelor proaritmice. Hipokaliemia trebuie corectată înaintea iniţierii tratamentului cu amiodaronă.

Anestezia
Înaintea unei intervenţii chirurgicale, medicul anestezist trebuie informat dacă pacientul se află sub tratament cu clorhidrat de amiodaronă. Asocierea anestezicelor generale sau locale în timpul tratamentului cronic cu clorhidrat de amiodaronă creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse hemodinamice (bradicardie, hipotensiune arterială, scăderea debitului cardiac şi tulburări de conducere).

Au fost observate câteva cazuri de detresă respiratorie acută, imediat după o intervenţie chirurgicală, la pacienţi trataţi cu clorhidrat de amiodaronă. În consecinţă este necesară supravegherea atentă în caz de ventilaţie artificială la aceşti pacienţi.

Tulburări de vedere

La adulţii trataţi cu clorhidrat de amiodaronă pot să apară aproape constant tulburări de vedere, de aceea se recomandă efectuarea periodică a unor examene oftalmologice complete. Neuropatia optică cu vedere neclară, scăderea acuităţii vizuale şi edemul papilar pot progresa către cecitate, făcând necesară oprirea administrării.

Tulburări neuromusculare

Amiodarona poate induce neuropatie periferică senzorială, motorie sau mixtă şi/sau miopatie, în general, reversibile la întreruperea tratamentului.

S-a raportat o incidenţă crescută a ataxiei şi a efectelor neurotoxice la vârstnici.

Fotosensibilizare
În timpul tratamentului cu amiodaronă trebuie evitată expunerea la soare sau trebuie folosite măsuri de protecţie, datorită fotosensibilizării.

Datorită prezenţei lactozei în compoziţia comprimatului, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare

Amiodarona traversează bariera placentară şi este excretată în lapte, atingând concentraţii de 25% din concentraţia plasmatică la mamă. În consecinţă, se recomandă evitarea administrării clorhidratului de amiodaronă în trimestrul I de sarcină, iar administrarea de clorhidrat de amiodaronă în trimestrele II şi III de sarcină este contraindicată.

Amiodarona şi metabolitul său, ca şi iodul, se excretă în laptele matern. Datorită riscului de hipotiroidism la sugar, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu amiodaronă.

Efecte privind capacitatea de a conduce autovehicule şi de a manevra utilaje

În timpul tratamentului cu amiodaronă, pot să apară (mai ales la început), somnolenţă, oboseală, vertij, care pot să afecteze capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Datorită eliminării sale lente, amiodarona poate interacţiona cu alte medicamente timp de săptămâni - luni după întreruperea sa.

- Utilizarea concomitentă de alte antiaritmice, beta-blocante şi blocante ale canalelor de calciu duce la efect aditiv deprimant cardiac precum şi la posibile tahiaritmii. Amiodarona determină creşterea concentraţiei plasmatice a chinidinei, procainamidei, flecainidei sau fenitoinei precum şi a fenazonei; s-a raportat că utilizarea concomitentă de amiodaronă şi chinidină, disopiramidă, procainamidă sau mexiletină, aprindină şi propafenonă poate duce la creşterea intervalului QT şi, rareori, la torsada vîrfurilor, deci utilizarea concomitentă a oricărui antiaritmic de clasă I nu se recomandă. Doza antiaritmicelor administrate anterior trebuie redusă treptat cu 30 - 50%; dacă este necesar tratament antiaritmic adiţional la amiodaronă, acesta ar trebui iniţiat la jumătate din doza recomandată în mod normal.

- Nu este recomandată utilizarea concomitentă de doxepină (tulburări de conducere, tahicardie, hipotensiune arterială)
- În asociere cu digitalice, amiodarona determină creşterea concentraţiei plasmatice de digoxină şi probabil a altor digitalice, posibil la nivele toxice; când terapia cu amiodaronă este iniţiată, digitalicele trebuie întrerupte, sau doza trebuie redusă cu 50%; dacă este continuat tratamentul cu digitalice, ar trebui monitorizate cu grijă concentraţiile plasmatice; amiodarona şi digitalicele pot produce, de asemenea, şi efecte aditive asupra nodului sinoatrial (SA) şi (AV).

- Anticoagulante (semnificaţie clinică majoră), derivaţi cumarinici (warfarina): amiodarona inhibă metabolismul şi potenţează efectul anticoagulant, timp de 4 –6 săptămâni, chiar luni după întreruperea sa; timpul de protrombină poate creşte până la valori de 2-3 ori valoarea normală, dar efectul este variabil; se recomandă ca doza de anticoagulant să fie redusă cu 1/3-1/2, iar timpul de protrombină să fie monitorizat îndeaproape.

- Anestezicele inhalatorii pot potenţa hipotensiunea arterială şi bradicardia care este rezistentă la atropină;

- Administrarea concomitentă de colestiramină poate duce la scăderea efectului amiodaronei, fiind necesară ajustarea dozei;

- Medicamentele care produc scăderea kaliemiei sau magneziemiei (de exemplu diuretice, în special diureticele de ansă, tiazidele sau indapamida) pot duce la creşterea riscului de aritmii. Scăderea kaliemiei sau magneziemiei trebuie compensată înaintea şi în timpul terapiei cu amiodaronă;

- Fenitoina - amiodarona poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice de fenitoină, ducând la cresterea efectului şi/sau toxicităţii;

- Medicaţie fotosensibilizantă - utilizarea concomitentă de amiodaronă poate produce efecte adiţionale;

- Iodura de sodiu (I 123 sau I 131) precum şi pertechnetatul de sodiu Tc 99m: - captarea iodului la nivelul tiroidei poate fi inhibată de către amiodaronă;

- Alterări ale rezultatelor testelor de laborator: unele teste pentru funcţia tiroidiană (testul de captare a iodului) prezintă valori false până la un an după tratamentul cu amiodaronă.

Prezentare, ambalaj

Comprimate 200 mg.

Câte 10 comprimate în blister, câte 3 sau 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie individuală din carton.

Păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25 °C.

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

Termen de valabilitate

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

Statutul legal

Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI

Decembrie 2012.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SC Balkan Pharmaceuticals SRL,

str. N. Grădescu 4,

mun. Chişinău, Republica Moldova

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a

Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel.: 0 22 88 43 38)