1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
SOTAGAMMA 80
SOTAGAMMA 160
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sotagamma 80
Un comprimat conţine clorhidrat de sotalol 80 mg.
Sotagamma 160
Un comprimat conţine clorhidrat de sotalol 160 mg.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe.
Profilaxia tahiaritmiilor supraventriculare simptomatice care necesită tratament, cum sunt:
- fibrilaţia atrială cronică după cardioversie;
- fibrilaţia atrială paroxistică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Stabilirea dozei la pacienţii cu tahiaritmii ventriculare necesită supraveghere cardiologică atentă şi existenţa echipamentelor de intervenţie pentru urgenţe cardiace, precum şi a celor de monitorizare continuă ECG. În timpul tratamentului se recomandă efectuarea unor examene regulate (de exemplu la intervale de o lună se va efectua un ECG standard, la intervale de 3 luni un ECG cu traseu lung şi, dacă este necesar, un ECG de efort). În cazul modificării unui parametru ECG, de exemplu lărgirea complexului QRS, alungirea intervalului QT cu peste 25%, alungirea intervalului PQ cu peste 50 %, alungirea intervalului QT cu peste 500 ms sau al creşterii frecvenţei şi agravării aritmiilor cardiace,
se recomandă reconsiderarea schemei terapeutice.
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 2 ori pe zi, administrată oral. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat, doza poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 3 ori pe zi sau până la 160 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 160) de 2 ori pe zi.
În cazul aritmiilor cu potenţial letal, dacă răspunsul este inadecvat, doza poate fi crescută la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize. În aceste cazuri, dozele trebuie crescute numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscul crescut de reacţii adverse severe (în special efectul pro-aritmogen).
Fibrilaţie atrială
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 2 ori pe zi, administrată oral. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este bine tolerat, doza zilnică poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat
Sotagamma 80) de 3 ori pe zi. Această doză nu trebuie depăşită în fibrilaţia atrială paroxistică.
La pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, în lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este bine tolerat, doza poate fi crescută până la cel mult 160 mg clorhidrat de sotalol (2 comprimate Sotagamma 80 sau un comprimat Sotagamma 160) de 2 ori pe zi.
Doza la pacienţii cu disfuncţii renale
Deoarece la pacienţii cu disfuncţie renală există risc de acumulare după administrarea de doze repetate, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul renal, având în vedere frecvenţa cardiacă (aceasta nu trebuie să scadă sub 50 bătăi/minut) şi răspunsul clinic. În cazul în care clearance-ul creatininei este cuprins între 10-30 ml/min (creatininemia
cuprinsă între 2-5 mg/dl), se recomandă reducerea dozei de sotalol la jumătate din doza uzuală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 10 ml/min (creatininemia >5 mg/dl), doza de sotalol trebuie micşorată la un sfert din doza uzuală. Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie trataţi cu sotalol numai în condiţiile monitorizării frecvente a ECG şi
determinării periodice a concentraţiei plasmatice a antiaritmicului.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, cu ½ oră înainte de sau cu 2 ore după mese. Sotalolul nu trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbţia medicamentului poate fi micşorată în prezenţa alimentelor (în special lapte şi produse lactate).
Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta se va face la intervale de 2-3 zile.
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant.
4.3 Contraindicaţii
Sotalolul nu trebuie administrat la pacienţi cu:
- hipersensibilitate cunoscută la sotalol, sulfonamide sau la excipienţii produsului;
- insuficienţă cardiacă clasele III- IV NYHA;
- infarct miocardic acut;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- bloc sinoatrial;
- boală de nod sinusal;
- torsada vârfurilor;
- bradicardie (<50 bătăi/minut);
- interval QT alungit pre
În cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene şi/sau aritmii sau celor care au primit tratament de lungă durată cu antiaritmice, întreruperea administrării trebuie făcută lent, pentru a se evita agravarea simptomatologiei.
Administrarea sotalolului în condiţiile existenţei unui feocromocitom determină blocarea concomitentă a receptorilor alfa. Ca urmare, nu se recomandă utilizarea medicamentului la pacienţii cu feocromocitom netratat.
Pacienţilor care prezintă psoriazis în antecedentele personale sau în cele familiale li se recomandă instituirea tratamentului cu sotalol numai după ce s-a analizat atent raportul beneficiu/risc.
Datorită efectului de blocare al receptorilor beta-adrenergici, sotalolul poate creşte sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice. La pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate în antecedente sau la cei care urmează un tratament de desensibilizare există risc crescut de reacţii anfilactice severe. Ca urmare, la această categorie de pacienţi se recomandă o evaluare atentă a indicaţiilor.
Sotalolul poate masca semnele cardiovasculare ale tireotoxicozei.
În următoarele cazuri se recomandă supraveghere medicală atentă:
- afectarea funcţiei renale (reducerea dozei);
- regim dietetic strict şi pacienţi diabetici care prezintă variaţii mari ale glicemiei (mascarea simptomelor hipoglicemiei).
În cazul utilizării lentilelor de contact în timpul tratamentului cu sotalol se poate produce reducerea secreţiei lacrimale.
Administrarea concomitentă a diureticelor care favorizează eliminarea potasiului necesită efectuarea unor determinări regulate ale potasemiei.
Nu există suficiente date privind utilizarea acestui medicament la copii. La pacienţii
vârstnici trebuie avută în vedere posibilitatea afectării funcţiei renale; dacă este necesar, se recomandă individualizarea dozelor.
Sportivii trebuie atenţionaţi că sotalolul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
În cazul administrării orale concomitente de sotalol şi blocante ale canalelor calciului de tipul verapamilului şi diltiazemului se poate produce scăderea accentuată a tensiunii arteriale. De asemenea, datorită efectului aditiv asupra nodului sinoatrial şi a celui atrioventricular se pot produce tulburări de ritm de tip bradicardic şi tulburări de conducere atrioventriculară de grad înalt.
Este contraindicată administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor calciului de tipul diltiazemului şi verapamilului la pacienţii trataţi cu sotalol, cu excepţia cazurilor de terapie intensivă.
În cazul asocierii cu antiaritmice de clasa I (mai ales medicamente de tip chinidinic) sau cu alte aritmice de clasa III există pericolul prelungirii intervalului QT cu risc crescut de aritmii ventriculare.
Utilizarea concomitentă a sotalolului şi a medicamentelor care prelungesc intervalul QT cum sunt antidepresive tri– şi tetraciclice (imipramină, maprotilină), antihistaminice (astemizol, terfenadină), antibiotice macrolidice (eritromicină), probucol, haloperidol, halofantrină şi terodilină, prezintă risc crescut de producere a unor efecte pro-aritmogene
(torsada vârfurilor).
Administrarea concomitentă a blocantelor canalelor calciului de tipul nifedipinei poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale; de asemenea, trebuie luată în considerare accentuarea deprimării nodului sinoatrial.
În cazul utilizării concomitente a sotalolului şi noradrenalinei sau a inhibitorilor monoaminooxidazei (IMAO), precum şi după întreruperea bruscă a administrării asociate de clonidină se poate produce creşterea accentuată a tensiunii arteriale.
Administrarea concomitentă a sotalolului şi antidepresivelor triciclice, barbituricelor, fenotiazinelor, opioidelor, precum şi a antihipertensivelor, diureticelor şi vasodilatatoarelor, poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale.
Efectul inotrop negativ al sotalolului se poate suma cu cel al opioidelor, respectiv cu cel al antiaritmicelor.
Efectele cronotrop şi dromotrop negative ale sotalolului pot fi accentuate în cazul administrării concomitente de rezerpină, clonidină, alfa-metildopa, guanfacină şi a glicozidelor cardiace.
Blocada neuromusculară indusă de tubocurarină poate fi accentuată de inhibarea receptorilor beta-adrenergici.
În cazul administrării concomitente de sotalol şi insulină sau antidiabetice orale, mai ales în condiţii de efort fizic, se poate produce hipoglicemie, cu mascarea simptomelor acesteia.
Se recomandă evitarea asocierii consumului de alcool cu administrarea de sotalol, datorită riscului de aritmii ventriculare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Deoarece siguranţa administrării sotalolului nu a fost încă stabilită în timpul sarcinii, acest medicament trebuie utilizat la femeile gravide, în special în primele trei luni de sarcină, numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Administrarea sotalolului trebuie întreruptă cu 48-72 ore înainte de data probabilă a naşterii, datorită riscului de bradicardie şi hipotensiune arterială la nou-născuţi; în caz contrar, nou-născuţii trebuie monitoriza
4.8 Reacţii adverse
Ocazional, în timpul tratamentului cu sotalol pot să apară oboseală, vertij, obnubilare, cefalee, stări confuzionale, halucinaţii, creşterea perioadei de somn cu vise, parestezii şi senzaţie de extremităţi reci.
Foarte rar s-au raportat tulburări gastrointestinale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree), declanşarea unor accese de dispnee la pacienţii cu tulburări respiratorii obstructive, reacţii cutanate (eritem, prurit, exantem), alopecie şi tulburări de somn.
În afară de aceste manifestări se pot produce accentuarea tulburărilor de circulaţie periferică, stări depresive, crampe musculare, astenie musculară sau tulburări de dinamică sexuală.
Rareori, s-au semnalat scăderea marcată a tensiunii arteriale, accentuarea insuficienţei cardiace, bradicardie şi tulburări de conducere la nivelul nodului atrioventricular (tulburări de conducere a stimului nervos între atrii şi ventriculi). În cazuri izolate s-au semnalat sincopă, precum şi agravarea crizelor de angină pectorală.
Efectele pro-aritmogene, manifestate prin modificări sau agravări ale aritmiilor, pot să afecteze semnificativ activitatea cardiacă şi pot duce chiar la stop cardiac. Efectele proaritmogene pot să apară în special la pacienţii cu aritmii grave (cu potenţial letal) şi insuficienţă ventriculară stângă.
Datorită faptului că sotalolul prelungeşte intervalul QT se pot declanşa tahiaritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) mai ales în caz de supradozaj, ducând astfel la bradicardie marcată.
Rareori s-au raportat senzaţie de uscăciune a gurii, conjunctivită sau reducerea secreţiei lacrimale şi, în cazuri izolate, tulburări de vedere şi keratoconjunctivită.
S-a raportat un caz de bronşită alergică cu fibroză pulmonară.
Tratamentul cu sotalol se poate asocia cu hipoglicemie. În timpul tratamentului cu sotalol manifestările hipoglicemiei (în special tahicardia) pot fi mascate. Aceste fenomene trebuie avute în vedere îndeosebi la pacienţii cu diabet zaharat cu instabilitate marcată a glicemiei şi la persoanele cu dietă restrictivă.
În timpul tratamentului cu sotalol se pot produce tulburări ale metabolismului lipidic (creşterea colesterolului total şi a trigliceridelor, scăderea HDL-colesterolului).
În cazuri izolate medicamentele cu efecte blocante beta-adrenergice (de exemplu sotalol) pot precipita apariţia psoriazisului, agrava simptomele acestei afecţiuni sau pot determina apariţia unor erupţii cutanate psoriaziforme.
Datorită efectelor blocante beta-adrenergice, sotalolul poate determina creşterea sensibilităţii la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice. Ca urmare, se pot produce reacţii anafilactice foarte grave la pacienţii care prezintă în antecedente reacţii de hipersensibilitate grave sau la cei care urmează un tratament vizând scăderea acestei hipersensibilităţi la diferiţi factori (desensibilizare).
4.9 Supradozaj
Simptomatologia unei intoxicaţii cu sotalol depinde mai ales de patologia cardiacă preexistentă (disfuncţie ventriculară stângă, aritmii). În cazul existenţei unei insuficienţe cardiace severe agravarea afectării cardiace poate fi indusă chiar şi de doze mici de medicament.
În funcţie de gradul intoxicaţiei, tabloul clinic este caracterizat de simptome cardiovasculare şi nervos centrale cum sunt oboseală, pierderea conştienţei, midriază, ocazional, convulsii generalizate, hipotensiune arterială, bradicardie până la asistolie (frecvent, traseul ECG poate arăta un ritm de scăpare); de asemenea, pot să apară tahicardii ventriculare atipice (torsada vârfurilor) şi simptome de şoc cardiovascular.
În afara măsurilor generale de tratament care trebuie luate pentru îndepărtarea substanţei active din organism, trebuie monitorizaţi şi, dacă este necesar, corectaţi parametrii vitali în servicii de terapie intensivă.
Poate fi necesară administrarea următoarelor medicamente:
- atropină - 1-2 mg intravenos in bolus;
- beta-simpatomimetice, în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală şi de răspunsul terapeutic: dopamină, dobutamină, izoprenalină, orciprenalină sau adrenalină;
- glucagon - iniţial 0,2 mg/kg în perfuzie intravenoasă scurtă, apoi 0,5 mg/kg timp de 12 ore.
Bradicardia refractară la tratament poate necesita un pacemaker cardiac temporar.
Clorhidratul de sotalol este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante neselective.
Cod ATC: C07A A07.
D,L-sotalolul, conform clasificării Vaughan Williams, este un antiaritmic din clasa III, hidrofil, cu acţiune pronunţată de blocare a receptorilor beta-adrenergici.
Acţiunea antiaritmicelor din clasa III se datorează prelungirii potenţialului de acţiune, fără modificarea vitezei de conducere. Perioada refractară absolută este crescută. Acest mecanism electrofiziologic de acţiune este caracteristic ambilor enantiomeri (dextrogir şi levogir) şi se realizează la nivelul atriilor, nodului atrioventricular, căilor accesorii şi ventriculilor.
Acţiunea beta-blocantă, fără activitate simpatomimetică intrinsecă, se datorează enantiomerului levogir şi se exercită în aceeaşi măsură asupra receptorilor beta1 şi beta2.
Ca efect al acţiunii beta-blocante, sotalolul scade frecvenţa, contractilitatea miocardică, viteza conducerii atrio-ventriculare şi activitatea reninei plasmatice. Deoarece sotalolul inhibă receptorii beta2-adrenergici, poate creşte tonusul musculaturii netede.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, sotalolul se absoarbe din tractul gastro-intestinal în proporţie de 75-90%. Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 75-90%, datorită lipsei metabolizării la primul pasaj hepatic. După administrare pe cale orală, timpul de realizare a concentraţiei plasmatice maxime este de 2-3 ore.
Volumul aparent de distribuţie este de 1,6-2,4 l/kg; nu se leagă de proteinele plasmatice.
Până în prezent, nu s-a evidenţiat nici un metabolit farmacologic activ.
Sotalolul se elimină în principal pe cale renală.
Clearance-ul renal este de 120 ml/min şi corespunde clearance-ului total al organismului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este în medie de 15 ore (7-18 ore), dar poate creşte la 42 ore în insuficienţa renală severă.
Sotalolul se elimină în laptele matern.
La mamele care alăptează, raportul concentraţiilor sotalolului în laptele matern/plasmă a fost 2,2-8,8.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate cronică
Studii de toxicitate cronică efectuate la şobolan şi câine nu au evidenţiat efecte toxice specifice.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Potenţialul mutagen al clorhidratului de sotalol nu a fost studiat adecvat.
Studiile realizate până în prezent nu au pus în evidenţă semne sugestive care să ateste un potenţial genotoxic.
Studii pe termen lung efectuate la şoarece şi şobolan nu au evidenţiat potenţial cancerigen.
Efecte asupra procesului de reproducere
Studii efectuate la iepure nu au evidenţiat potenţial teratogen. La şobolan, la doze mai mari de 140 mg/kg şi zi, a apărut mortalitate embrionară. Dozele mai mari de 20 mg/kg şi zi, administrate la şobolan în ultima lună de gestaţie, au redus greutatea corporală a puilor nou-născuţi. Şobolanii expuşi prenatal la sotalol au prezentat tulburări de comportament.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Sotagamma 80
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Cutii cu 10 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Sotagamma 160
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Cutii cu 10 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH&Co.KG
Calwer Straβe 7, 71034 Boblingen, Germania
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Sotagamma 80: 4752/2004/01-02
Sotagamma 160: 4753/2004/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare – Septembrie 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2012
