RISPOLEPT®
solutie orala
DENUMIREA COMERCIALA
Rispolept®
DCI-ul substantelor active
Risperidonum
COMPOZITIA
1 ml solutie contine:
substante active: risperidona 1 mg;
excipienti: acid tartric 7,5 mg, acid benzoic 2 mg, hidroxid de sodiu, apa purificata.
FORMA FARMACEUTICA.
Solutie orala
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Solutie transparenta, incolora.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICA SI CODUL ATC
Alte antipsihotice, N05AX08
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Proprietati farmacodinamice
Mecanismul de actiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietati unice. Are o mare afinitate cu receptorii serotoninergici 5-HT2 si dopaminergici D2. Risperidona se leaga, de asemenea, de receptorii alfa1-adrenergici si, cu o afinitate mai mica, de receptorii H1-histaminergici si alpha2-adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Desi risperidona este un antagonist D2 puternic, fiind considerata eficace în ameliorarea simptomelor schizofreniei, aceasta determina într-o proportie mai mica deprimarea activitatilor motorii si inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice. Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic si dopaminergic poate reduce incidenta reactiilor adverse extrapiramidale si extinde activitatea terapeutica la simptomele negative si afective ale schizofreniei.
Efecte farmacodinamice
Eficacitate clinica
Schizofrenie
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilita în patru studii, cu durata de 4 pâna la 8 saptamâni, care au înrolat peste 2500 de pacienti, care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. Într-un studiu de 6 saptamâni, controlat cu placebo, care a implicat cresterea treptata a dozei de risperidona pâna la 10 mg pe zi
administrata de doua ori pe zi, risperidona a fost superioara fata de placebo în scorul total al Scalei de Punctare
Psihiatrica Succinta
(BPRS).
Într-un studiu clinic de 8 saptamâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidona (2, 6, 10 si 16 mg pe zi, administrate de doua ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidona au fost superioare celor cu placebo în ceea ce priveste scorul total pe Scala Sindromului Pozitiv si Negativ (PANSS).
Într-un studiu clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 saptamâni, si care a implicat cinci doze fixe de risperidona (1, 4, 8, 12 si 16 mg pe zi administrate de doua ori pe zi), grupurile tratate cu doze de 4, 8, si 16 mg pe zi de risperidona au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidona de 1 mg în ceea ce priveste scorul total PANSS.
Într-un studiu clinic comparativ al dozelor de 4 saptamâni, controlat cu placebo, implicând 2 doze fixe de risperidona (4 si 8 mg pe zi administrate o data pe zi), scorul ambelor grupuri tratate cu doze de risperidona a fost superior celor cu placebo cu câteva unitati PANSS.
Într-un studiu clinic cu durata mai lunga, pacientilor tratati ambulatoriu, care îndeplineau predominant criteriile DSM-IV pentru schizofrenie si care fusesera stabili clinic timp de cel putin 4 saptamâni în urma medicatiei antipsihotice, li s-a administrat aleatoriu fie risperidona în doze de la 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 pâna la 2 ani de observatie a recidivelor. Pacientii carora li s-a administrat risperidona au prezentat o perioada semnificativ mai lunga între recidive în acest interval de timp în comparatie cu pacientii tratati cu haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolara
Eficacitatea monoterapiei cu risperidona în tratamentul al episoadelor maniacale acute asociate cu tulburarea bipolara a fost demonstrata în trei studii clinice dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie, la aproximativ 820 de pacienti care sufereau de tulburare bipolara I, pe baza criteriilor DSM-IV. În cele trei studii s-a demonstrat, ca risperidona în doze de 1 pâna la 6 mg pe zi (doza initiala 3 mg în doua studii si 2 mg într-un studiu) a fost semnificativ superioara fata de placebo, în ceea ce priveste criteriul clinic final principal prespecificat, adica, modificarea de la valoarea initiala a scorului total pe Scala de Punctare a Maniei la Tineri (YMRS) la saptamâna 3.
Rezultatele de eficacitate secundara au fost, în general, în conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienti cu o scadere de ≥ 50% în scorul total YMRS de la valoarea initiala la valoarea finala la saptamâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru risperidona, decât pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramura cu haloperidol si o faza de întretinere de 9 saptamâni dublu orb. Eficacitatea s-a mentinut de-a lungul perioadei de 9 saptamâni de întretinere a tratamentului. Modificarea fata de valoarea initiala în totalul YMRS a aratat o îmbunatatire continua si a fost comparabila între risperidona si haloperidol în saptamâna 12.
Eficacitatea risperidonei adaugata la stabilizatorii de dispozitie în tratamentul maniei acute a fost demonstrata în unul din doua studii clinice dublu orb de trei saptamâni la aproximativ 300 de pacienti care au îndeplinit criteriile DSM-IV pentru tulburarea bipolara I. Într-un studiu de 3 saptamâni, risperidona în doze de la 1 pâna la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a fost superioara litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveste criteriul clinic final principal prespecificat, adica, modificarea de la valoarea initiala a scorului total YMRS în saptamâna 3. Într-un al doilea studiu de 3 saptamâni, risperidona în doze de la 1 pâna la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi, asociata cu litiu, valproat sau carbamazepina, nu a fost superioara litiului, valproatului sau carbamazepinei administrate în monoterapie în ceea ce priveste reducerea scorului total YMRS. O posibila explicatie pentru esecul acestui studiu a fost inducerea clearance-ului risperidonei si 9-hidroxi-risperidonei de catre carbamazepina, ducând la concentratii subterapeutice de risperidona si 9-hidroxi-risperidona. Atunci când grupul cu carbamazepina a fost exclus într-o analiza post-hoc, risperidona asociata cu litiu sau valproat a fost superioara litiului sau valproatului administrate în monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
Agresivitate persistenta în dementa
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale si psihice ale dementei (SCPD), care includ tulburari de comportament, cum sunt agresivitatea, agitatia, psihoza, hiperactivitatea si tulburarile afective, s-a demonstrat în trei studii clinice dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de pacienti vârstnici cu dementa moderata pâna la severa. Un studiu a inclus doze fixe de risperidona de 0,5, 1, si 2 3 mg pe zi. Doua studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidona în intervalul 0,5 pâna la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 pâna la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativa statistic si importanta clinic în tratarea agresiunii si mai putina consistenta în tratarea agitatiei si psihozei la pacientii vârstnici cu dementa (conform masuratorilor de Patologie comportamentala pe scala de punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE-AD] si Evaluarea agitatiei Cohen-Mansfield [CMAI]).
Efectul terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinarii minime a starii mentale (MMSE) (si, în consecinta, de gravitatea dementei), de proprietatile sedative ale risperidonei, de prezenta sau absenta psihozei, precum si de tipul de dementa Alzheimer, vasculara sau mixta.
Copii
Tulburari de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost demonstrata în doua studii dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienti, cu vârste cuprinse între 5 si 12 ani, cu diagnostic DSM-IV de tulburari de comportament disruptive (DBD) si functie intelectuala la granita, retard mental usor sau moderat/tulburari de învatare. În cele doua studii, risperidona
în doze de 0,02 pâna la 0,06 mg/kg si zi a fost semnificativ superioara fata de placebo în ceea ce priveste criteriul clinic final principal prespecificat, adica, schimbarea de la valoarea initiala conform Nisonger-Child Behaviour Rating Form (N-CBRF) la saptamâna 6.
Proprietati farmacocinetice
Risperidona este metabolizata în 9-hidroxi-risperidona, care are o activitate
farmacologica similara cu a risperidonei.
Absorbtia
Risperidona este complet absorbita dupa administrarea orala, atingând concentratia plasmatica maxima în 1 pâna la 2 ore. Biodisponibilitatea orala absoluta a risperidonei este de 70% (VC=25%). Biodisponibilitatea relativa dupa administrarea interna a risperidonei sub forma de comprimate constituie 94% (CV=10%), comparativ cu solutia orala. Absorbtia nu este afectata de alimente, si, astfel, risperidona poate fi administrata independent de mese. Concentratia constanta a risperidonei este atinsa într-o zi la majoritatea pacientilor. Concentratia constanta a 9-hidroxi-risperidonei
este atinsa în 4-5 zile de administrare a dozei.
Distributia
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distributie este de 1-2 l/kg. În plasma, risperidona este legata de albumina si alfa1-acid glicoproteina. Legatura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea a metabolitului activ, 9-hidroxirisperidona, este de 77%.
Biotransformarea si eliminarea
Risperidona este metabolizata de CYP 2D6 în 9-hidroxi-risperidona, care are o activitate farmacologica similara cu a risperidonei. Risperidona plus 9-hidroxirisperidona formeaza fractiunea cu activitate antipsihotica. Gena CYP 2D6 este supusa polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6 transforma rapid risperidona în 9-hidroxi-risperidona, în timp ce metabolizatorii lenti CYP 2D6 o transforma mult mai lent. Desi metabolizatorii rapizi au concentratii mai mici de risperidona si concentratii mai mari de 9-hidroxi-risperidona decât metabolizatorii lenti, farmacocinetica risperidonei si a 9-hidroxi-risperidonei asociate (adica, fractiunea antipsihotica activa), dupa administrare de doze unice si repetate, este similara la metabolizatorii rapizi si lenti ai CYP 2D6.
O alta cale metabolica a risperidonei este N-dezalchilarea.
Studiile in vitro pe microzomii hepatici umani au aratat, ca risperidona la o concentratie clinic relevanta nu inhiba substantial biotransformarea medicamentelor metabolizate de catre izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 si CYP 3A5. La o saptamâna dupa administrarea orala a risperidonei, 70% din doza se excreta în urina si 14% în fecale.
În urina, risperidona plus 9-hidroxi-risperidona reprezinta 35-45% din doza administrata oral. Restul reprezinta metaboliti inactivi. Dupa administrarea orala la pacientii psihotici, risperidona este eliminata cu un timp de înjumatatire plasmatica de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumatatire prin eliminare al 9-hidroxi-risperidonei si al fractiunii active antipsihotice este de 24 de ore.
PREZENTARE, AMBALAJ
Solutie orala 1 mg/mg. Câte 30 ml în flacon, închis cu capac securizat pentru copii.
Câte 1 flacon împreuna cu pipeta dozatoare si instructiunea pentru administrare în cutie de carton.
PASTRARE
A se pastra la temperaturi de la 15 pâna la 30 ºC.
A nu se congela.
A nu se lasa la îndemâna si vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
Termenul de valabilitate dupa prima deschidere a flaconului – 3 luni.
A nu se utiliza dupa data de expirare indicata pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescriptie medicala.
DATA ULTIMEI REVIZURI A TEXTULUI
Iulie 2014.
DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Johnson&Johnson SRL, Rusia
121614, or. Moscova, str. Krîlatskaya, 17/2
Tel.: (495) 755-83-57
Fax: (495) 755-83-58
NUMELE SI ADRESA PRODUCATORULUI
Janssen Pharmaceutica N.V,
Turnhoutseweg 30, Beerse, 2340, Belgia
La aparitia oricarei reactii adverse informati sectia de farmacovigilenta
a Agentiei Medicamentului si Dispozitivelor Medicale (tel.: 0-22-88-43-38)
