MAC-AMLODIPIN
comprimate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Mac-Amlodipin
DCI-ul substanţei active
Amlodipinum
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţa activă: amlodipină (sub formă de besilat de amlodipină) – 5 mg sau 10 mg; excipienţi: celuloză microcristalină, manitol, copovidonă, amidon glicolat de sodiu, siliciu coloidal anhidru, talc, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Mac-Amlodipin 5 mg: comprimate uniforme, rotunde, biconvexe, de culoare albă.
Mac-Amlodipin 10 mg: comprimate uniforme, rotunde, de culoare albă, cu suprafaţă plată, cu linie de divizare pe una din feţe.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Blocante selective ale canalelor calciu cu efect preponderent vascular. Derivaţi de dihidropiridină; C08CA01
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu din grupul de dihidropiridină (blocante ale canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) inhibând influxul transmembranar al ionilor de calciu la nivelul miocardului şi musculaturii vasculare netede.
Mecanismul acţiunii antihipertensive este determinat de efectul relaxant direct asupra musculaturii vasculare netede.
Mecanismul exact prin care amlodipina îşi exercită efectul antianginos nu este pe deplin cunoscut, însă amlodipina reduce manifestările de etiologie ischemică prin următoarele două acţiuni:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice şi, astfel, scade rezistenţa periferică sistemică (postsarcina). Deoarece rata cardiacă rămâne constantă, această reducere a travaliului cardiac determină scăderea consumului de energie şi a necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
2. Mecanismul de acţiune al amlodipinei implică, probabil, şi dilatarea arterelor coronariene principale şi a arteriolelor coronare, atât în zonele miocardice normale, cât şi în cele ischemice. La pacienţii cu spasm arterial coronarian (angină pectorală
Prinzmetal sau angină pectorală vasospastică), această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivelul miocardului.
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea zilnică în doză unică determină scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale atât în clinostatism cât şi în ortostatism, timp de 24 de ore. Datorită instalării lente a acţiunii, hipotensiunea arterială acută nu este o caracteristică a administrării de amlodipină.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică prelungeşte timpul total de efort, creşte durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, întârzie apariţia subdenivelării segmentului ST cu 1 mm şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă, cât şi necesitatea administrării comprimatelor care conţin nitroglicerină.
Amlodipina nu a fost asociată cu nici o reacţie adversă metabolică sau cu modificări ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor şi, ca urmare, poate fi utilizată la pacienţi cu astm bronşic, diabet zaharat şi gută.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie, distribuţie, legare de proteinele plasmatice
După administrarea orală a dozelor terapeutice, amlodipina este bine absorbită şi atinge concentraţia plasmatică maximă după 6 – 12 ore de la administrare.
Biodisponibilitatea absolută a fost estimată între 64% şi 80%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. Studii in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din amlodipina circulantă este legată de proteinele plasmatice.
Biodisponibilitatea amlodipinei nu este influenţată de ingestia de alimente.
Metabolizare/eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35 – 50 ore şi este în concordanţă cu administrarea unei doze unice zilnice. Amlodipina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic, rezultând metaboliţi inactivi, şi se excretă în urină în proporţie de 10% sub formă nemodificată şi de 60% sub formă de
metaboliţi.
Utilizare în insuficienţă hepatică
Sunt disponibile date clinice foarte limitate privind administrarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică au clearance-ul amlodipinei redus, fapt care duce la un timp de înjumătăţire plasmatică crescut şi o creştere a ASC cu aproximativ 40 – 60%.
Utilizare la vârstnici
Timpul necesar pentru realizarea concentraţiei plasmatice maxime a amlodipinei este similar la pacienţii tineri şi vârstnici.
Clearance-ul amlodipinei tinde să scadă, determinând o creştere a ASC şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la pacienţii vârstnici. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost cele preconizate pentru grupul de vârstă studiat.
Administrare la copii
Într-un studiu populaţional de farmacocinetică, au fost randomizaţi 74 de copii şi adolescenţi hipertensivi cu vârsta de la 1 lună la 17 ani (34 de pacienţi cu vârsta între 6 – 12 ani şi 28 de pacienţi cu vârsta între 13 – 17 ani), cărora li s-au administrat doze de amlodipină cuprinse între 1,25 şi 20 mg, 1 dată pe zi sau de 2 ori pe zi.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 13 - 17 ani, clearance-ul caracteristic după administrarea orală (Cl/F) a fost de 22,5 l/oră şi 27,4 l/oră la băieţi, respectiv de 16,4 l/oră şi 21,3 l/oră la fete. A fost observată o mare variabilitate individuală a expunerii. Datele raportate pentru copiii cu vârsta sub
6 ani sunt limitate.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
Angină pectorală cronică stabilă.
Angină pectorală vasospastică (Prinzmetal).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mod de administrare
Adulţi
Doza iniţială, atât pentru hipertensiune arterială, cât şi pentru angină pectorală, este de 5 mg amlodipină o dată pe zi, doza putând fi crescută până la o doză maximă de 10 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.
La pacienţii hipertensivi, amlodipina a fost utilizată în asociere cu diuretice tiazide, alfa blocante, beta blocante sau cu inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
Pentru indicaţia de angină pectorală, amlodipina poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală care nu prezintă răspuns terapeutic la nitraţi şi/sau la dozele adecvate de beta-blocante.
Nu este necesară nici o ajustare a dozei de amlodipină după administrarea concomitentă cu diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Amlodipina utilizată în doze similare la vârstnici sau pacienţi tineri este tolerată la fel de bine. La vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice cu doze uzuale, însă creşterea dozei trebuie făcută cu atenţie.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost stabilite recomandări de doze la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată; prin urmare, se recomandă precauţie la stabilirea dozei iar tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză din intervalul de doze terapeutice.
Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. La pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, iar doza va fi stabilită treptat lent.
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale, prin urmare se recomandă dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabilă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi hipertensivi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru indicaţia de hipertensiune arterială doza iniţială recomandată este de 2,5 mg, administrată oral o dată pe zi; această doză va fi crescută treptat până la 5 mg o dată pe zi, dacă tensiunea arterială dorită nu este obţinută după 4 săptămâni. Dozele ce depăşesc 5 mg pe zi nu au fost studiate la pacienţii copii şi adolescenţi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Comprimate pentru administrare orală.
REACŢII ADVERSE
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate pe durata tratamentului sunt somnolenţa, ameţeli, cefaleea, palpitaţii, eritem facial tranzitoriu, dureri abdominale, greaţa, edem maleolar, edem şi oboseală.
Reacţiile adverse sunt indicate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă:
foarte frecvente (>1/10)
frecvente (>1/100 şi <1/10)
mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
rare (>1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
