Klosart 50mg comp.film.

KLOSART® comprimate filmate DENUMIREA COMERCIALA Klosart® DCI-ul substantei active Losartanum COMPOZITIA 1 comprimat filmat contine: substanta activa: losartan potasic – 25 mg sau 50 mg; excipienti: celuloza microcristalina, croscarmeloza sodica, stearat de magneziu, siliciu coloidal anhidru, Opadry O3B 52014 galben (oxid galben de fier (E 172), galben de chinolina (E 104), hipromeloza, polietilenglicol, dioxid de titan (E 171). FORMA FARMACEUTICA Comprimate filmate DESCRIEREA MEDICAMENTULUI Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare galbena. GRUPA FARMACOTERAPEUTICA si codul АТС Preparate cu actiune asupra sistemului renin-angiotenzina. Antagonisti ai receptorilor angiotensinei II, С09СА01. PROPRIETATILE FARMACOLOGICE Proprietati farmacodinamice Losartanul potasic este un antagonist al receptorilor angiotensinei II (de tip AT1). Angiotensina II care se formeaza din angiotensina I prin reactia cu enzima de conversie a angiotensinei (ECA, kininaza II) este principalul hormon activ al sistemului renina-angiotensina-aldosteron si un component important al fiziopatologiei hipertensiunii arteriale. Angiotensina II se leaga de receptorul AT1 care se gaseste în multe tesuturi (de exemplu, musculatura neteda vasculara, glanda suprarenala, rinichi si inima) si exercita numeroase actiuni biologice importante, inclusiv vasoconstrictia si eliberarea de aldosteron. De asemenea, angiotensina II stimuleaza proliferarea celulelor musculare netede. Losartan si metabolitul sau farmacologic activ, acidul carboxilic, blocheaza toate actiunile angiotensinei II relevante din punct de vedere fiziologic, indiferent de sursa sau de calea de sinteza. Mai mult decât atât, losartanul nu inhiba ECA (kininaza II), enzima care degradeaza bradikinina. În consecinta, nu se înregistreaza potentarea reactiilor adverse mediate de bradikinina. În timpul administrarii losartanului, suprimarea feedback-ului negativ al angiotensinei II asupra secretiei de renina duce la cresterea activitatii reninei plasmatice. Aceasta crestere a activitatii reninei plasmatice conduce la cresterea concentratiilor angiotensinei II în plasma. Chiar în conditiile acestor cresteri, activitatea antihipertensiva si scaderea concentratiei plasmatice de aldosteron sunt mentinute, 0 indicând blocarea eficace a receptorului angiotensinei II. Dupa întreruperea administrarii de losartan valorile activitatii reninei plasmatice si angiotensinei II au scazut în trei zile pâna la valorile initiale. Atât losartanul, cât si principalul sau metabolit activ prezinta o afinitate mult mai mare pentru receptorul AT1 decât pentru receptorul AT2. Metabolitul activ este de 10 pâna la 40 ori mai activ decât losartanul. Proprietati farmacocinetice Dupa administrarea orala, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj hepatic. Biodisponibilitatea sistemica este de aproximativ 33%. Aproximativ 14% dintr-o doza orala de losartan este transformata în metabolitul sau activ. Concentratia plasmatica maxima de losartan si a metabolitului sau activ este atinsa dupa 1 ora si, respectiv, dupa 4,3 ore. Losartanul si metabolitul activ se leaga în proportie mare de proteinele plasmatice, în principal de albumina. Timpul de înjumatatire al losartanului este de 2 ore, al metabolitului activ – 9,6 ore. Farmacocinetica losartanului si a metabolitului sau activ este liniara pentru dozele orale de pâna la 200 mg si nu se schimba în timp. Losartanul si metabolitul activ se acumuleaza în plasma în cazul administrarii de doze repetate o data pe zi. Aproximativ 4% din doza este excretata nemodificata în urina si aproximativ 6% se elimina sub forma de metabolit activ. Excretia biliara contribuie la eliminarea losartanului. Pe cale renala se elimina aproximativ 35%, iar prin fecale - aproximativ 58%. INDICATII TERAPEUTICE - Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale la adulti si copii cu vârsta mai mare de 6 ani. - Tratamentul bolii renale la pacientii cu hipertensiune arteriala si diabet zaharat tip 2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv. - Tratamentul insuficientei cardiace cronice (la pacientii cu vârsta >60 ani), atunci când tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotenzinei (ECA) este imposibil din cauza reactiilor adverse, în special tuse sau din cauza contraindicatiilor.La pacientii cu insuficienta cardiaca stabilizata cu un inhibitor ECA nu se recomanda trecerea la terapia cu losartan. Pacientii trebuie sa prezinte o fractie de ejectie ventriculara ≤40 % si sa urmeze regimul de tratament stabilit pentru insuficienta cardiaca cronica. - Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacientii adulti hipertensivi cu hipertrofie ventriculara stânga, confirmata prin ECG. DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE Comprimatele pot fi administrate cu sau fara alimente, cu un pahar cu apa. Hipertensiune arteriala Pentru majoritatea pacientilor doza uzuala initiala si de întretinere de Klosart® este de 50 mg o data pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins catre a 3-6 saptamâna dupa initierea tratamentului. Klosart® poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive, în special cu diuretice (de exemplu, hidroclortiazida). Pacienti hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 si proteinurie( ≥0,5 g/zi) Doza uzuala initiala este 50 mg o data pe zi. În functie de raspunsul tensiunii arteriale, doza poate fi crescuta pâna la 100 mg o data pe zi, începând cu a doua luna dupa initierea tratamentului. Losartanul poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa- sau beta-blocante si medicamente cu actiune centrala) precum si în asociere cu insulina sau alte antidiabetice orale utilizate în mod frecvent (de exemplu, derivati de sulfoniluree, glitazone si inhibitori de glucozidaza). Nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a Klosart® cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotenzinei (ECA), blocante ale receptorilor angiotensinei II sau aliskiren. Insuficienta cardiaca La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica doza initiala uzuala de losartan este de 12,5 mg o data pe zi. În general, doza trebuie stabilita treptat, la intervale de o saptamâna (adica 12,5 mg zilnic, 25 mg zilnic, 50 mg zilnic), pâna la doza uzuala de întretinere de 50 mg o data pe zi, în functie de tolerabilitate. Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienti hipertensivi cu hipertrofie ventriculara stânga documentata prin ECG Doza initiala uzuala este 50 mg losartan o data pe zi. În functie de raspunsul tensiunii arteriale, poate fi adaugata o doza mica de hidroclorotiazida si/sau doza de losartan poate fi crescuta la 100 mg o data pe zi. Grupe speciale de pacienti Utilizare la pacientii cu depletie volemica intravasculara. Pentru pacientii cu depletie volemica intravasculara (de exemplu, cei tratati cu doze mari de diuretice), trebuie luata în considerare administrarea unei doze initiale de 25 mg o data pe zi. Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala si la cei hemodializati La administrarea Klosart® pacientilor cu insuficienta renala si la cei hemodializati nu este necesara ajustarea initiala a dozelor. Administrarea concomitenta a Klosart® cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala (RFG <60 ml/min si 1,73 m2 ) Utilizarea la pacientii cu antecedente de tulburari ale functiei hepatice La pacientii cu tulburari ale functiei hepatice în anamneza trebuie luata în considerare reducerea dozelor. Nu exista experienta de administrare a medicamentului la pacientii cu tulburari severe ale functiei hepatice, de aceea, Klosart® este contraindicat la aceasta grupa de pacienti. Administrarea la copii si adolescenti cu vârsta 6-18 ani Pentru pacientii care pot înghiti comprimatele si care au masa corporala >20 kg pâna la <50 kg, doza uzuala recomandata este de 25 mg o data pe zi. În cazuri exceptionale, doza poate fi crescuta pâna la maxim 50 mg, o data pe zi. Dozele trebuie ajustate în functie de raspunsul tensiunii arteriale la tratament. La pacientii cu greutate >50 kg, doza uzuala recomandata este de 50 mg o data pe zi. În cazuri exceptionale doza poate fi crescuta pâna la maxim 100 mg o data pe zi. La copii si adolescenti nu a fost studiata administrarea de doze mai mari de 1,4 mg/kg (sau peste 100 mg) pe zi. Klosart® nu este recomandat la copiii si adolescentii cu insuficienta hepatica. Medicamentul nu este recomandat la copiii si adolescentii cu rata filtrarii glomerulare <30 ml/min /1,73 m2 suprafata corporala, deoarece nu exista date clinice disponibile Copii cu vârsta sub 6 ani Nu exista date cu privire la siguranta si eficienta administrarii losartanului la aceasta grupa de pacienti. Nu este recomandata administrarea losartanului la copiii cu vârsta sub 6 ani. Vârstnici Tratamentul trebuie initiat cu o doza de losartan de 25 mg administrata 1 data pe zi. De obicei, ajustarea dozelor nu este necesara. REACTII ADVERSE Reactiile adverse sunt clasificate pe sisteme de organe si în functie de frecventa, utilizînd urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 pâna la <1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 pâna la <1/100), rare (≥1/10000 pâna la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). Tulburari hematologice si limfatice: anemie, trombocitopenie. 0 Tulburari ale sistemului imunitar: reactii de hipersensibilitate (anafilaxie, angioedem, inclusiv edem al laringelui si glotei rezultând în obstructia cailor respiratorii si/sau edem al fetei, buzelor, faringelui si/sau limbii). Unii pacienti au avut antecedente de angioedem asociate cu utilizarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ai ECA; vasculita, inclusiv purpura Henoch-Schönlein. Tulburari psihice: depresie. Tulburari acustice si vestibulare: vertij, tinitus. Tulburari ale sistemului nervos: ameteli, somnolenta, cefalee, insomnie, crampe musculare, parestezii, accident vascular cerebral, migrena, disgeuzie. Tulburari cardiace: palpitatii, sincopa, angina pectorala, tahicardie, fibrilatie atriala. Tulburari vasculare: hipotensiune arteriala simptomatica (în special la pacientii cu deshidratare intravasculara, de exemplu, pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva în caz de tratament cu doze mari de diuretice), efect ortostatic depndent de doza. Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: tuse, dispnee, rinita, sinuzita, faringita, infectii ale tractului respirator superior. Tulburari gastrointestinale: dureri abdominale, dispepsie, constipatie, diaree, pancreatita, greata si varsaturi. Tulburari hepatobiliare: hepatita, modificari ale functiei hepatice. Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: urticarie, prurit, eruptii cutanate, fotosensibilitate, eritrodermie. Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: dureri de spate, mialgii, artralgii, rabdomioliza. Tulburari renale si ale cailor urinare: modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala la pacientii cu risc (aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile cu întreruperea tratamentului), infectii ale tractului urinar. Tulburari ale aparatului genital si sânului: disfunctie erectila/impotenta. Tulburari generale si la nivelul locului de administrare: astenie/oboseala, stare generala de rau, edem, simptome asemanatoare gripei. Investigatii diagnostice: hipoglicemie, hiperkaliemie, hiponatremie, cresterea ALT, valori crescute ale ureei, creatininei serice. CONTRAINDICATII Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienti. Insuficienta hepatica severa. Administrarea concomitenta cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala (RFG <60 ml/min si 1,73 m2 ). SUPRADOZAJ Simptome Datele diponibile privind supradozajul sunt limitate. Cele mai probabile manifestari, în functie de intensitatea supradozajului, sunt hipotensiunea arteriala si tahicardia. Bradicardia poate sa apara prin stimulare parasimpatica (vagala). Tratament Masurile terapeutice depind de perioada de timp de la ingestia medicamentului si de tipul si severitatea simptomelor. Dupa administrarea orala se recomanda utilizarea unei cantitati duble de carbune activat. Ulterior, trebuie instituita monitorizarea stricta a parametrilor vitali, care, daca este necesar, trebuie corectati. Losartanul si metabolitul sau activ nu pot fi eliminati din organism prin hemodializa. ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA) Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului. Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA si blocantele receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica. Hipersensibilitate Pacientii cu angioedem în antecedente (edem facial, al buzelor, faringelui si/sau al limbii) trebuie monitorizati cu atentie. Hipotensiunea arteriala si dezechilibrul hidro-electrolitic Hipotensiunea arteriala simptomatica, în special dupa prima doza si dupa cresterea dozei, poate sa apara la pacientii cu depletie volemica si/sau de sodiu dupa tratament sustinut cu diuretice, dieta cu restrictie de sare, diaree sau varsaturi. Aceste tulburari trebuie corectate înainte de administrarea losartanului sau trebuie administrata o doza de initiere mai mica. Acest lucru este valabil si la copiii cu vârsta mai mare de 6 ani. Dezechilibre electrolitice La pacientii cu insuficienta renala, cu sau fara diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice se întâlnesc frecvent si trebuie corectate. Concentratiile plasmatice ale potasiului (risc de hiperkaliemie), precum si clearance-ul creatininei, în special la pacientii cu insuficienta cardiaca si cu un clearance al creatininei cuprins în intervalul 30-50 ml/min, trebuie monitorizate cu atentie. Nu este recomandata utilizarea concomitenta de losartan si diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu. Insuficienta hepatica Pe baza datelor de farmacocinetica care demonstreaza cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroza hepatica, trebuie luata în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficienta hepatica. Nu exista experienta terapeutica privind administrarea losartanului la pacientii cu insuficienta hepatica severa. Prin urmare, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica severa. Losartan nu este recomandat la copii si adolescenti cu insuficienta hepatica. Insuficienta renala Au fost raportate modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala, ca consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron (în special la pacientii a caror functie renala este dependenta de sistemul renina-angiotensina-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienta cardiaca severa sau disfunctie renala preexistenta). Similar altor medicamente care afecteaza sistemul renina-angiotensina-aldosteron, la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic au fost raportate, de asemenea, cresteri ale ureei sanguine si creatininei serice. Aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului. Klosart® trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic. Administrarea la copii si adolescenti cu insuficienta renala Losartan nu este recomandat la copii cu rata de filtrare glomerulara <30 ml/min/1,73 m2 deoarece nu exista date disponibile. Functia renala trebuie monitorizata periodic în timpul tratamentului cu losartan, deoarece se poate deteriora. Transplant de rinichi Nu exista experienta terapeutica suficienta privind administrarea losartanului la pacientii cu transplant de rinichi recent. Hiperaldosteronism primar Pacientii cu hiperaldosteronism primar nu vor raspunde la medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina- 0 aldosteron. Prin urmare, utilizarea Klosart® nu este recomandata la acesta grupa de pacienti. Boala coronariana si boala cerebrovasculara Similar oricarui medicament antihipertensiv, scaderea excesiva a tensiunii arteriale la pacientii cu cardiopatie ischemica si boala vasculara cerebrala poate determina infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral. Insuficienta cardiaca Similar altor medicamente care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensina- aldosteron, pacientii cu insuficienta cardiaca, cu sau fara insuficienta renala asociata, prezinta un risc de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala (frecvent acuta). Nu exista experienta terapeutica suficienta privind administrarea losartanului la pacientii cu insuficienta cardiaca asociata cu insuficienta renala severa, la pacientii cu insuficienta cardiaca severa (clasa IV NYHA), precum si la pacientii cu insuficienta cardiaca si aritmii cardiace simptomatice care pot pune viata în pericol. Prin urmare, losartan trebuie utilizat cu precautie la aceste grupuri de pacienti. Asocierea de losartan cu un beta-blocant trebuie utilizata cu precautie. Stenoza de valva aortica si mitrala, cardiomiopatia hipertrofica obstructiva Similar altor vasodilatatoare, se recomanda precautie deosebita la pacientii cu stenoza aortica sau mitrala, sau cardiomiopatie hipertrofica obstructiva. Copii cu vârsta sub 6 ani Nu exista date cu privire la siguranta si eficacitatea administrarii losartanului la aceasta grupa de pacienti. Nu este recomandata administrarea losartanului la copiii cu vârsta sub 6 ani. Administrarea în sarcina si perioada de alaptare Sarcina Nu este recomandata utilizarea losartanului în timpul primului trimestru de sarcina si este contraindicata în timpul trimestrului II si III de sarcina. Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la inhibitori de ECA în timpul primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, nu poate fi exclusa o crestere mica a riscului. Desi nu exista date epidemiologice controlate despre riscul administrarii inhibitorilor receptorilor angiotensinei II (antagonisti ai receptorilor de angiotensina II - ARAII), pot exista riscuri similare pentru aceasta clasa de medicamente. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, la pacientele care intentioneaza sa ramâna gravide acest tratament trebuie înlocuit cu tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea în sarcina. Când sarcina este diagnosticata, tratamentul cu losartan trebuie întrerupt imediat si, daca este adecvat, trebuie început tratamentul alternativ. Se cunoaste faptul ca expunerea la tratamentul cu ARAII în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina induce fetotoxicitate la om (functie renala scazuta, oligohidramnios, întârzierea osificarii craniene) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie). Daca expunerea la losartan a avut loc din trimestrul al doilea de sarcina, se recomanda examenul cu ultrasunete a functiei renale si a craniului. Sugarii ale caror mame au utilizat losartan trebuie monitorizati cu atentie în ceea ce priveste aparitia hipotensiunii arteriale. Alaptarea Deoarece nu exista informatii disponibile cu privire la utilizarea losartan în timpul alaptarii, administrarea losartan nu este recomandata si sunt de preferat tratamente alternative cu profiluri de siguranta mai bine stabilite în timpul alaptarii, în special în timpul alaptarii unui nou-nascut sau nascut prematur. Influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Datele cu privire la efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje sunt limitate. Trebuie luata în considerare aparitia unor reactii adverse ca ameteli sau somnolenta, în special la initierea tratamentului si la cresterea dozei. INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACTIUNI Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA. Alte medicamente antihipertensive pot creste actiunea hipotensiva a losartanului. Administrarea concomitenta cu alte medicamente care pot determina hipotensiune arteriala (antidepresive triciclice, antipsihotice, baclofen si amifostina) creste riscul de aparitie a acesteia. Losartanul este metabolizat predominant prin intermediul izoenzimei (CYP) 2C9 a citocromului P450 pâna la metabolitul activ – un acid carboxilic. S-a observat ca fluconazolul (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%. Tratamentul concomitent cu losartan si rifampicina (inductor al enzimelor de metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Relevanta clinica a acestui efect nu este cunoscuta. În cazul tratamentului concomitent cu fluvastatina (inhibitor slab al CYP2C9) nu s-a observat nici o diferenta privind expunerea. Similar altor medicamente care blocheaza angiotensina II sau efectele acesteia, utilizarea concomitenta a altor medicamente care retin potasiul (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactona) sau care pot creste concentratia potasiului (de exemplu, heparina), a suplimentelor de potasiu sau a substituentilor de sare alimentara care contin potasiu poate duce la cresterea potasiului seric. Administrarea concomitenta nu este recomandata. În timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA au fost raportate cresteri reversibile ale concentratiilor serice ale litiului si toxicitate. Administrarea concomitenta de litiu si losartan trebuie realizata cu prudenta. În cazul în care aceasta asociere se dovedeste a fi esentiala, în timpul utilizarii concomitente se recomanda monitorizarea concentratiilor serice ale litiului. Atunci când antagonistii de angiotensina II sunt administrati concomitent cu AINS (de exemplu, inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare si AINS neselective), efectul antihipertensiv poate fi atenuat. Utilizarea concomitenta de antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice cu AINS poate determina cresterea riscului de deteriorare a functiei renale, inclusiv posibila insuficienta renala acuta si o crestere a potasemiei, în special la pacientii cu insuficienta renala preexistenta. Asocierea trebuie administrata cu precautie, în special la vârstnici. Pacientii trebuie hidratati corespunzator si trebuie luata în considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si periodic dupa aceea. Dubla blocare (de exemplu, prin adaugarea unui inhibitor al ECA la un antagonist al receptorilor angiotensinei II) trebuie limitata la cazurile individuale, când asocierea acestor medicamente este considerata absolut necesara si tratamentul trebuie administrat sub supraveghere specializata, cu monitorizarea atenta a functiei renale, a echilibrului hidro-electrolitic si a tensiunii arteriale. Exista date care demonstreaza ca la pacientii cu ateroscleroza, insuficienta cardiaca sau cu diabet zaharat cu leziuni ale organelor-tinta, dubla blocare a sistemului renina-angiotensina-aldosteron este asociata cu o incidenta mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperpotasemiei si cu modificari ale functiei renale (incluzând insuficienta renala acuta), comparativ cu utilizarea unui antagonist al sistemului renina-angiotensina-aldosteron în 0 monoterapie. PREZENTARE, AMBALAJ Comprimate filmate 25 mg sau 50 mg. Câte 14 comprimate filmate în blister. Câte 1, 2 sau 6 blistere împreuna cu instructiunea pentru administrare plasate în cutie de carton. PASTRARE A se pastra la temperatura sub 25 °С. A nu se lasa la îndemâna si vederea copiilor! TERMEN DE VALABILITATE 3 ani. A nu se utiliza dupa data de expirare indicata pe ambalaj. STATUTUL LEGAL Cu prescriptie medicala. DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI Ianuarie 2015 DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE „Kusum Pharm” SRL, Ucraina NUMELE SI ADRESA PRODUCATORULUI „Kusum Pharm” SRL, Ucraina str. Skryabin 54, or. Sumî 40030 La aparitia oricarei reactii adverse informati sectia de farmacovigilenta a Agentiei Medicamentului si Dispozitivelor Medicale (tel.: 0 22 88 43 38)