Cefotaxim 1g pulb.sol.inj.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefotaxim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 1 g conţine cefotaximă (sub formă de cefotaximă sodică) – 1 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.

4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale căilor urinare;
- infecţii osteoarticulare;
- infecţii ale pielii şi ţesuturi

Se recomandă administrarea unică, intravenos sau intramuscular, a 1 g cu 30-60 min până la începutul operaţiei, 1 g în timpul operaţiei şi 1 g fiecare 6-8 ore după operaţie.
Ca regulă, medicamentul se sistează după 24 ore.

Ajustarea dozei pentru pacienţii cu funcţia renală redusă
Este necesar de ajustat doza de cefotaximă pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
După prima doză de atac, tratamentul trebuie continuat cu jumătate din doză dacă nivelul plasmatic al creatininei este mai mare de 4,8 mg sau dacă nivelul filtraţiei glomerulare este mai mic de 20 ml/min. Pentru pacienţii care se află la hemodializă se recomandă de indicat suplimentar 0,5-2 g cefotaximă după fiecare şedinţă pe parcursul perioadei de dializă.

4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de începerea tratamentului cu cefotaximă, trebuie efectuată o anamneză atentă pentru a determina dacă pacientul a avut anterior vre o reacţie de hipersensibilitate la cefotaximă, la orice alte cefalosporine la orice penicilină sau
antibiotic beta-lactamic.
În cadrul tratamentelor cu cefotaximă au fost raportate diaree, colită şi colită pseudomembranoasă asociate cu antibioticele. Aceste diagnostice trebuie luate în considerare la orice pacient care dezvoltă diaree în timpul tratamentului sau imediat după tratament. Administrarea de cefotaximă trebuie întreruptă dacă, în timpul tratamentului, apare diareea severă şi/sau sanguinolentă şi trebuie instituit un tratament adecvat.

Sunt posibile suprainfecţii cu ciuperci, fungi sau alte microorganisme rezistente.
Acest medicament nu trebuie administrat intramuscular copiilor şi nou-născuţilor.
Cefotaxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu alergie cunoscută la peniciline şi la pacienţii cu insuficienţă renală gravă.
Dacă este indicată terapia combinată cu aminoglicozide, acest medicament şi aminoglicozidele trebuie reconstituite, dizolvate şi administrate separat. Statutul renal trebuie monitorizat pe parcursul terapiei concomitente cu aminoglicozide.
Cefotaxima sodică nu trebuie dizolvată în soluţii alcaline ca bicarbonatul de sodiu sau soluţiile care conţin aminofilină.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cefotaxima şi gentamicina sau tobramicina acţionează sinergic faţă de Pseudomonas aeruginosa. Cefotaxima şi amikacina acţionează sinergic faţă de Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae şi Pseudomonas aeruginosa, dar nu şi faţă de Staphylococcus aureus. Cefotaxima şi clindamicina nu acţionează nici sinergic nici antagonist faţă de Enterobacteriaceae.

Dacă este indicată terapia combinată cu aminoglicozidele, soluţiile de cefotaximă şi aminoglicozide trebuie reconstituite, dizolvate şi administrate separat. Statutul renal trebuie monitorizat pe parcursul terapiei.
Cefotaxima în doze mari trebuie administrată cu precauţie pacienţilor care primesc concomitent diuretice puternice, deoarece se presupune că combinaţia lor poate influenţa negativ funcţia renală, dar acest efect nu a fost observat. Este necesară evaluarea funcţiei renale.
Cefotaxima sodică nu trebuie dizolvată în soluţii alcaline ca bicarbonatul de sodiu sau soluţiile care conţin aminofilină.

Probenecidul creşte clearance-ul cefotaximei cu 5% şi creşte timpul de înjumătăţire cu 45%.

4.6 Sarcina şi alăptarea
Administrarea cefotaximei în sarcină şi lactaţie este posibilă doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu influenţează asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută.

Infecţii şi infestări:
- frecvente: candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice:
- mai puţin frecvente: leucopenie, trombocitopenie,eozinofilie.
Tulburări ale sistemului imunitar:
- mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate, manifestată prin erupţii cutanate şi
febră medicamentoasă.
- cu frecvenţă necunoscută: anafilaxie.
Tulburări ale sistemului nervos central
- rare: cefalee.
Tulburări gastrointestinale:
- frecvente: diaree;
- mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, dureri abdominale;
- cu frecvenţă necunoscută: colită pseudomembranoasă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
- frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor biliare
- rare: nefrită interstiţială.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- mai puţin frecvente: durere la locul injectării intramusculare, flebită la administrarea intravenoasă.

Investigaţii diagnostice
- mai puţin frecvente: creşterea tranzitorie a nivelului de transaminaze, fosfatazei
alcaline, LDH şi a bilirubinei.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acesta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md.

4.9 Supradozaj
Simptome:
Cefotaxima poate afecta funcţia hepatică şi renală.
Tratament: Antidot specific nu există.
În caz de supradozare se indică tratament simptomatic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antibiotice -lactamice, cefalosporine de generaţia a III;
Cod ATC: J01D D01.

Activitatea bactericidă a cefotaximei este determinată de inhibiţia sintezei peretelui celulei bacteriene. Cefotaxima se poate lega de proteinele bacteriene PBP-IB şi PBP-IA care leagă penicilina (ex. transpeptidaza, carboxipeptidaza, endopeptidaza), enzime care participă direct la procesul de creştere a bacteriilor, ce duce la degradarea rapidă
a celulelor bacteriene.
Cefotaxima este asemănătoare cefalosporinelor de generaţia I-a în ceea ce priveşte activitatea antibacteriană faţă de bacteriile gram-pozitive, fiind foarte eficientă faţă de streptococi (inclusiv Enterococci). De asemenea ea posedă activitate faţă de multiple tulpini ale microorganismelor gram-negative.
Neisseria spp., Haemophilus influenzae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella spp., şi Salmonella spp. sunt foarte sensibile la cefotaximă.
Citrobacter spp. sunt moderat sensibile, Serattia spp. şi Proteus indol-pozitivi de asemenea posedă sensibilitate faţă de cefotaximă.
Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter cloacae şi Bacteroides fragilis sunt mai puţin sensibili la cefotaximă.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După injectarea intramusculară a unei doze de 1 g valoarea concentraţiei plasmatice maxime constituie circa 25 μg/ml, peste 30 min se micşorează până la 1,5 μg/ml peste 6 ore, timpul de înjumătăţire este 1 oră. Doza eficientă a cefotaximei se determină peste 8 ore. Cefotaxima se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 30-45 %.

După administrarea intravenoasă a dozei de 1 g, valoarea medie a concentraţiei plasmatice maxime peste 5 min constituie 102 μg/ml, peste 30 min se micşorează până la 42 μg/ml, iar peste 4 ore – 1,5 μg/ml.
Cefotaxima se distribuie pe larg în tot organismul. Ea se determină atât în ţesuturile organismului, cât şi în lichidele pleural şi peritoneal. În concentraţii mari se determină în bilă. Dacă meningele nu este inflamat, preparatul pătrunde greu în lichidul cefalorahidian.

Cefotaxima se metabolizează parţial în ficat. Circa 1/3-1/2 din doza de cefotaximă se transformă în dezacetil-cefotaximă, metabolit activ care asigură 1/10 din activitatea bactericidă a cefotaximei şi, de asemenea, în alţi metaboliţi inactivi. Circa 80% din doză se excretă prin rinichi, determinându-se în concentraţii mari în urină: 50-60% sub formă neschimbată şi 10-20% sub formă de dezacetil-cefotaximă.

Timpul de înjumătăţire este prelungit la pacienţii în vârstă, pacienţii cu dereglarea funcţiei renale sau hepatice, este micşorat la copii şi pacienţii care sunt supuşi hemodializei.

5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există alte date preclinice de siguranţă relevante, în plus faţă de cele prezentate la alte puncte ale acestui Rezumat al Caracteristicilor Produsului.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conţine excipienţi.

6.2 Incompatibilităţi
Dacă este indicată terapia combinată cu aminoglicozidele, soluţiile de cefotaximă şi aminoglicozide trebuie reconstituite, dizolvate şi administrate separat. Statutul renal trebuie monitorizat pe parcursul terapiei.
Cefotaxima sodică nu trebuie dizolvată în soluţii alcaline ca bicarbonatul de sodiu sau soluţiile care conţin aminofilină.

6.3 Perioada de valabilitate
24 luni.

6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperaturi sub 25 °C.

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon de sticlă cu volumul de 12 ml, cu dop de cauciuc halogenat şi capac flip-off, care conţin o pulbere cristalină sterilă, de culoare albă cu nuanţă gălbuie. Câte 10 flacoane în cutii din carton.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Modul de preparare şi administrare:
Administrare intramusculară
1 g de cefotaximă se dizolvă în 4 ml lidocaină de 1% sau 2% sau în 4 ml apă pentru injecţii. Soluţia reconstituită se administrează profund intramuscular.
Administrare intravenoasă
Se dizolvă 1 g în 10 ml apă pentru injecţii. Soluţia obţinută se administrează intravenos lent timp de 3-5 minute.
Administrare intravenoasă în perfuzie
Se dizolvă 2 g în 100 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau soluţie glucoză 5%.
Soluţia obţinută se administrează timp de 40-60 minute.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zhuhai United Laboratories (Zhongshan), Co., Ltd.,
12, Jialian Road, Tanzhou Town, Zhongshan, Guangdong, China.

8. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015.