Teokap®SR 100mg caps.elib.prel.

Teokap SR 100 mg capsule cu eliberare prelungită

Teokap SR 200 mg capsule cu eliberare prelungită

Teokap SR 300 mg capsule cu eliberare prelungită

1. 1. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Teokap SR 100 mg

Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 100 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr 20,68 mg, azorubină.

Teokap SR 200 mg

Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr 41,36 mg.

Teokap SR 300 mg

Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 300 mg.

Excipient cu efect cunoscut: zahăr 62,04 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

2. 2. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule cu eliberare prelungită

Teokap SR 100 mg: capsule gelatinoase tari nr.3, de culoare roz transparent /natural transparent, care conțin micropelete sferice, de culoare albă.

Teokap SR 200 mg: capsule gelatinoase tari nr.2, de culoare albastru-închis transparent /natural transparent, care conțin micropelete sferice, de culoare albă.

Teokap SR 300 mg: capsule gelatinoase tari nr.1, de culoare verde transparent /natural transparent, care conțin micropelete sferice, de culoare albă.

3. 3. DATE CLINICE

3.1 Indicații terapeutice

Bronhodilatator/Antiasmatic

Profilaxia și tratamentul stărilor de detresă respiratorie, datorate îngustării căilor respiratorii (bronhoconstricție), la pacienții cu astm bronșic persistent sau cu boală pulmonară obstructivă medie până la severă (de exemplu, bronșită cronică și emfizem pulmonar).

Teofilina nu trebuie utilizată ca tratament de primă linie pentru astmul pediatric.

Notă:

Se recomandă de a efectua terapia de întreținere a acestor afecțiuni cu teofilină în combinație cu alte medicamente care dilată bronhiile și medicamente antiinflamatoare, cum ar fi, de ex. beta-agonişti cu acţiune prelungită şi glucocorticoizi.

Formele farmaceutice cu eliberare întârziată care conțin teofilină, cum ar fi Teokap SR, nu sunt destinate tratamentului stărilor astmatice acute sau al bronhospasmului acut.

3.2 Doze și mod de administrare

Doze

Doza de Teokap SR trebuie selectată individual, în funcție de efectul terapeutic.

Tratamentul va fi început cu o doză inițială moderată pentru a testa toleranța individuală, aceasta urmând să fie apoi adaptată treptat, prin creșterea sau scăderea dozei, pe etape, până când se obține un efect terapeutic fără efecte adverse.

Efectul terapeutic şi tolerabilitatea teofilinei sunt evaluate în a treia zi a tratamentului. Se va respecta această perioadă minimă pentru evaluarea efectelor terapeutice înainte de creșterea dozei.

În cazul unui efect terapeutic insuficient și în absența oricărui semn de intoleranță, doza va fi crescută treptat, prin prizma nivelurilor teofilinei în sânge, pe etape, cîte 2 mg/kg/zi.

Pentru utilizarea sigură a produsului, nu este esențial controlul teofilinei în sânge, la adulții și copiii cu vârsta peste 6 ani, care administrează o doză zilnică de 13 mg/kg/zi (doza determinată în funcţie de greutatea ideală a pacientului) și care nu depășește, în toate cazurile, 400 mg/zi și în absența factorilor de risc care ar putea duce la scăderea clearance-ului plasmatic, nu este esențial controlul teofilinei în sânge pentru utilizarea în siguranță a produsului.

Supradozajul poate rezulta din administrarea dozelor necorespunzătoare (dacă este necesar, dozele se pot împărți), din repetarea dozelor la intervale prea scurte sau potențarea de către medicamentele luate concomitent (vezi pct. 4.5).

Pacienți cu tulburări hepatice și/sau renale

La pacienții cu insuficiență hepatică, excreția teofilinei este deseori încetinită. În caz de insuficiență renală de grad superior, poate apărea o acumulare de metaboliți ai teofilinei.

Astfel de pacienți necesită, prin urmare, doze mai mici de medicament, iar creșterile dozelor trebuie efectuate cu prudență.

Copii și adolescenți

Datorită cantității mari de substanță activă, Teokap SR 100 mg, Teokap SR 200 mg, Teokap SR 300 mg nu trebuie administrat copiilor sub 6 ani.

Teokap SR 300 mg nu este potrivit copiilor sub 12 ani.

Copii cu vârsta de la 6 la 8 ani

Doza inițială recomandată: 10-14 mg/kg/zi.

Doza uzuală recomandată: 13-20 mg/kg/zi.

Doza zilnică va fi împărțită în 2 doze.

Copii cu vârsta de la 9 la 16 ani

Doza inițială recomandată: 10-12 mg/kg/zi.

Doza uzuală recomandată: 10 până la 16 mg/kg/zi.

Doza zilnică va fi împărțită în 2 doze.

Adulți

Doza inițială recomandată: 5 până la 8 mg/kg/zi.

Doza uzuală recomandată: 7-12 mg/kg/zi fără a depăși 800 mg pe zi.

Doza zilnică va fi împărțită în 2 doze.

Unii pacienți pot beneficia de o singură doză pe zi.

În caz de obezitate sau supraponderalitate

Dozarea teofilinei va fi adaptată la greutatea ideală (greutatea medie în raport cu înălțimea măsurată pe curbele standard de creștere staturo-greutate).

Insuficiență hepatică și/sau renală

Dozele recomandate sunt reduse din cauza riscului de supradozaj, având în vedere nivelul redus al metabolismului sau al excreției.

Mod de administrare

Administrare orală

Capsulele Teokap SR trebuie administrate după mese, cu o cantitate mare de lichid, fără a fi mestecate.

Pacienții care au dificultăți în înghițirea capsulelor, le pot deschide și administra conținutul acestora fără a-l mesteca, cu o cantitate mare de lichid, sau semilichid (cum ar fi iaurtul sau compotul), imediat după amestecare.

3.3 Contraindicații

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 5.1;

- Porfirie acută intermitentă;

- Asociere cu enoxacină sau sunătoare (vezi pct. 3.5);

- Infarct miocardic recent;

- Tulburări acute ale ritmului cardiac (tahiaritmii acute);

- Copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.2).

3.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Atenționări speciale

Datorită variațiilor mari interindividuale în metabolismul teofilinei, în special la copii, este necesară ajustarea dozelor în funcție de eficacitatea clinică, efectele secundare și/sau nivelurile sanguine (vezi pct. 4.2). Supradozajul poate rezulta din doze neadecvate, doze repetate prea scurte sau potențarea de către medicamentele asociate sau o scădere a metabolismului (vezi pct. 4.5 și 5.2).

Teofilina trebuie utilizată cu mare prudență la copiii mici care sunt extrem de sensibili la acțiunea bazelor xantinei: convulsii convulsive, accidente neurologice cu sechele uneori ireversibile și deces au fost raportate în caz de supradozaj.

Teofilina administrată pe cale orală nu este tratamentul pentru un atac de astm. Un bronhodilatator beta 2 mimetic inhalator cu acțiune scurtă trebuie prescris pentru tratarea simptomelor acute de astm.

Precauție pentru utilizare

În cazul ineficienței dozei recomandate și în cazul reacțiilor adverse, trebuie monitorizată concentrația plasmatică de teofilină.

În următoarele situații, Teokap SR trebuie utilizat numai atunci când este strict necesar și cu o monitorizare precaută:

- insuficiență cardiacă acută (reduceți dozele din cauza riscului de supradozaj);

- cardiomiopatie obstructivă hipertrofică;

- insuficiență coronariană;

- tendința la aritmii tahicardice;

- obezitate (ajustați doza în funcție de greutatea ideală, (vezi pct. 4.2);

- hipertiroidism

- insuficiență hepatică sau renală (reduceți dozele din cauza riscului de supradozaj);

- crize epileptice;

- febră acută și/sau prelungită mai mult de 24 de ore, peste 38°C, în special la copiii mici (reduceți doza la jumătate din cauza riscului de supradozaj, prin reducerea clearance-ului teofilinei);

- hipertensiune arterială severă;

- ulcer gastric și/sau duodenal.

Acest medicament conține zahăr. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție de glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să administreze acest medicament.

Teokap SR 100 mg conține azorubină. Poate provoca reacții alergice.

3.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Teofilina este metabolizată în ficat preponderent de enzima CYP1A2. Utilizarea concomitentă a medicamentelor care afectează această enzimă poate duce la modificări ale degradării teofilinei.

Teokap SR acționează sinergic cu:

- alte medicamente care conţin xantine;

- ß-simpatomimetice;

- cofeina și substanțe similare.

O degradare accelerată a teofilinei și/sau o scădere a biodisponibilității și o eficacitate redusă a acesteia pot apărea la utilizarea concomitentă a următoarelor medicamente:

- barbiturice, precum fenobarbital, pentobarbital și primidona;

- carbamazepină;

- fenitoină și fosfenitoină;

- rifampicina si rifapentina;

- sulfinpirazonă;

- ritonavir;

- aminoglutetimidă;

- medicamente care conțin hipericină (sunătoare (Hypericum perforatum)).

La fumători poate avea loc, de asemenea, degradarea accelerată și/sau scăderea biodisponibilității și eficacității teofilinei.

Dacă este necesar, este indicată o creștere a dozei de teofilină.

În cazul unui tratament concomitent cu unul dintre aceste medicamente, trebuie monitorizată concentrația plasmatică a teofilină și, dacă este necesar, trebuie efectuată ajustarea dozei. Acest lucru se aplică și după întreruperea administrării acestor medicamente.

La administrarea concomitentă cu următoarele medicamente poate avea loc o metabolizare întârziată și/sau o creștere a nivelurilor plasmatice ale teofilinei, cu un risc crescut de supradozaj și reacții adverse:

- contraceptive orale;

- antibiotice macrolide (în special, eritromicină și troleandomicină, claritromicină, josamicină, spiramicină);

- chinolone (inhibitori de girază, în special, ciprofloxacină, enoxacină, pefloxacină, vezi mai jos *);

- imipenem (în special, sunt de așteptat reacții adverse la nivelul sistemului nervos central, cum ar fi convulsii: reducerea pragului convulsivant al creierului);

- hidrazida acidului izonicotinic;

- tiabendazol;

- blocante ale canalelor de calciu (de exemplu, verapamil, diltiazem);

- propranolol;

- mexiletină;

- propafenonă;

- ticlopidină;

- cimetidină, ranitidină;

- alopurinol, febuxostat;

- fluvoxamină;

- α-interferon, Peginteferon α;

- rofecoxib;

- pentoxifilină;

- viloxazină;

- disulfiram;

- fenilpropanolamină;

- zafirlukast;

- vaccin antigripal și BCG;

- etintidină;

- hidrocilamid;

- zileuton;

- aciclovir.

În aceste cazuri, poate fi indicată o reducere a dozei de teofilină.

* Doza de teofilină trebuie redusă până la maximum 60% în timpul tratamentului concomitent cu ciprofloxacină, până la maximum 30% în timpul tratamentului concomitent cu enoxacină și până la 50% din doza recomandată în timpul tratamentului concomitent cu grepafloxacină sau clinafloxacină.

Alte chinolone (de exemplu, pefloxacina, acidul pipemidic) pot crește, de asemenea, efectele medicamentelor cu conținut de teofilină. Prin urmare, se recomandă monitorizarea precaută a concentrațiilor plasmatice ale teofilinei în timpul tratamentului concomitent cu chinolone.

Concentrația plasmatică a teofilinei poate crește sau scădea în timpul utilizării concomitente a izoniazidei. Este indicată monitorizarea nivelului de teofilină.

Efectele următoarelor medicamente pot fi atenuate la administrarea concomitentă cu teofilina:

- carbonat de litiu;

- β-blocante;

- adenozină;

- benzodiazepine.

Efectul și riscul de apariție a reacțiilor adverse pot fi crescute la administrarea concomitentă a următoarelor medicamente cu teofilina:

- diuretice (de exemplu, furosemid - efectul acestuia de scădere a nivelului de potasiu în sânge este potențat de teofilină);

- halotan (poate provoca aritmii cardiace grave la pacienții cărora li se administrează teofilină).

Din cauza diverselor interacțiuni medicamentoase ale teofilinei este, per general, recomandabilă monitorizarea nivelului plasmatic în cazul administrării pe termen lung a Teokap SR concomitent cu alte medicamente.

5.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

Până în prezent, nu este disponibilă informație cu referire la utilizarea teofilinei în primul trimestru de sarcină. Prin urmare, utilizarea Teokap SR trebuie evitată în această perioadă.

În timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru, teofilina trebuie utilizată numai după o evaluare minuțioasă a raportului beneficiu-risc, deoarece substanța activă traversează bariera placentară și poate provoca efecte simpatomimetice la făt.

Datorită modificărilor a proprietăților farmacocinetice ale teofilinei în perioada sarcinii, se recomandă monitorizarea administrării de teofilină.

Legarea de proteinele plasmatice și clearance-ul teofilinei pot scădea pe măsură ce sarcina progresează. Prin urmare, poate fi necesară reducerea dozei pentru a evita efectele adverse.

Dacă o pacientă urmează tratament cu teofilină la sfârșitul sarcinii, contracțiile uterine pot fi inhibate. Nou-născuții expuși la teofilină, trebuie monitorizați cu atenție pentru a identifica eventualele efecte ale teofilinei.

Nou-născuții, mamele cărora au administrat teofilină la sfârșitul sarcinii, au prezentat apariția tahicardiei, agitație, iritabilitate și vărsături.

Perioada de alăptare

Alăptarea nu este recomandată pe parcursul tratamentului cu teofilină, din cauza riscului de acumulare a teofilinei la nou-născut și de apariție a reacțiilor adverse ( excitabilitate excesivă, tahicardie, vărsături).

3.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Acest medicament poate afecta capacitatea de reacție, chiar și atunci când este utilizat în dozele recomandate. Dacă este necesar de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra la înălțimi mari sau de a fi poziționat neavând o bază de suport și siguranță, se va manifesta prudență, deoarece aceste acțiuni pot fi afectate.

Acest lucru se aplică într-o măsură mai mare atunci când medicamentul este administrat concomitent cu alcool sau medicamente care pot afecta capacitatea de reacție.

3.8 Reacții adverse

Reacțiile adverse sunt menționate mai jos, clasificate conform frecvenței și sistemelor de organe. Convenţia folosită pentru estimarea frecvenţei: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Tulburări ale sistemului imunitar

Mai puțin frecvente: reacții de hipersensibilitate la teofilină (erupție cutanată, prurit, urticarie, bronhospasm), inclusiv reacții anafilactice.

Tulburări metabolice și de nutriție

Foarte frecvente: modificări ale concentrației plasmatice a electroliților, în special hipokaliemie, creșteri ale nivelului plasmatic de calciu, hiperglicemie, hiperuricemie.

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: cefalee, agitație, tremor, neliniște, insomnie, amețeli.

Cu frecvență necunoscută: convulsii.

Tulburări cardiace

Foarte frecvente: tahicardie, aritmie, palpitații, hipotensiune arterială.

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente: disconfort gastrointestinal, greață, vărsături, diaree.

Cu frecvenţă necunoscută: stimularea secreţiei de acid gastric*.

*Datorită scăderii tonusului din sfincterul esofagian inferior, refluxul gastroesofagian existent se poate intensifica în timpul nopții.

Tulburări renale și ale căilor urinare

Foarte frecvente: creșterea diurezei, creșterea concentrației plasmatice a creatininei.

Reacții adverse mai pronunțate pot apărea în cazul hipersensibilității individuale sau în caz de supradozaj (concentrații plasmatice ale teofilinei peste 20 μg/ml) (vezi pct. 4.9 „Supradozaj”).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceаsta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

3.9 Supradozaj

Copii

Semnele supradozajului sunt agitație, logoree, confuzie psihică, vărsături repetate, hipertermie, tahicardie, fibrilație ventriculară, convulsii, hipotensiune arterială, tulburări respiratorii, hiperventilație apoi depresie respiratorie.

Adulți

Simptome:

Pentru concentrații plasmatice terapeutice de până la 20 mg/l, reacțiile adverse cunoscute, cum ar fi tulburări gastrointestinale (greață, durere epigastrică, vărsături, diaree), tulburări neurologice precum agitație, dureri de cap, insomnie, amețeli și tulburări ale ritmului cardiac sunt, de obicei, ușoare până la moderate, în funcție de susceptibilitatea individuală a pacientului. Pentru concentrații terapeutice peste 20 mg/l se observă, în general, aceleași simptome, dar cu intensitate crescută. Pentru concentrații de peste 25 mg/l, tulburările sistemului nervos central și cardiac devin severe prin manifestări de convulsii, delir, hipertermie, aritmie ventriculară și poate apărea colaps cardiovascular. Asemenea reacții nu sunt întotdeauna anunțate dacă apariția lor este moderată.

Tratament:

Lavaj gastric, resuscitare în mediu specializat, cărbune activat pe cale orală.

În cazul formei cu eliberare prelungită a Teokap SR, se va lua în considerare posibilitatea apariției simptomelor prelungite de intoxicație și a unei posibile creșteri ulterioare a concentrațiilor plasmatice.

Teofilina este dializabilă.

4. 4. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

4.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: metilxantine (derivați purinici), codul ATC: R03DA04

Spectrul larg de activitate farmacologică include:

Efecte asupra sistemului respirator

- relaxarea mușchilor netezi bronșici și a vaselor pulmonare;

- îmbunătățirea clearance-ului mucociliar;

- inhibarea eliberării mediatorilor din mastocite și alte celule inflamatorii;

- atenuarea bronhoconstricției;

• atenuarea reacției astmatice imediate și tardive;
•  creşterea forţei de contracţie a diafragmului;

Efecte extrapulmonare

• reducerea gradului de senzație a sufocării;
•  vasodilatație;
•  relaxarea mușchilor netezi (de exemplu, vezica biliară, tractul gastrointestinal);
•  inhibarea contractilității uterine;
•  ino- și cronotropie pozitivă la nivelul inimii;
•  stimularea mușchilor scheletici;
•  creșterea diurezei;
•  stimularea organelor de secreție și increție (de exemplu, secreție crescută de acid clorhidric în stomac, eliberare crescută de catecolamine din glanda suprarenală).

Mecanismele de acțiune ale teofilinei nu sunt încă pe deplin înțelese. Inhibarea fosfodiesterazei, ca urmare a creșterei intracelulară a cAMP, posibil, poate influența doar în concentrațiile de la limita superioară al intervalului terapeutic utilizat. Alte mecanisme discutate includ antagonismul al receptorilor de adenozină (antagonismul prostaglandinelor), inhibarea sintezei mediatorilor inflamatori, inducerea apoptozei, precum și translocarea calciului intracelular.