BLEomycin

liofilizat pentru soluţie injectabilă

 

Denumirea comercială

Bleomycin

 

DCI-ul substanţelor active

Bleomycinum

 

Compoziţia

1 flacon conţine:

substanţa activă: sulfat de bleomicină, echivalentul a 15 UI.

 

Forma farmaceutică

Liofilizat pentru soluţie injectabilă.

 

Descrierea medicamentului

Pulbere de culoare albă sau masă poroasă de culoare albă.

 

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC

Antineoplazice şi imunomodulatoare. Alte antibiotice citotoxice, L01DC01.

 

Proprietăţi farmacologice

Proprietăţi farmacodinamice

Bleomycin este un antibiotic antitumoral şi reprezintă un amestec de săruri hidrosolubile ale antibioticelor glicopeptide, înrudite structural.

La baza mecanismului de acţiune a preparatului este fragmentarea ADN-ului, distrugerea structurii lui spiralate, care provoacă inhibarea diviziunii celulare. În măsură mai mică influenţează asupra ARN-ului şi sintezei proteinelor.

Spre deosebire de majoritatea altor citostatice, Bleomycin manifestă o toxicitate mai mică asupra măduvei osoase, nu exercită acţiune imunodepresivă, neurotoxică şi cardiotoxică.

Proprietăţi farmacocinetice

După administrarea intramusculară a preparatului în doza 15 UI/m² suprafaţă corporală concentraţia plasmatică maximă se atinge peste 30 minute de la administrare.Bleomycin se distribuie rapid în ţesuturile organismului, atingând concentraţii maxime în tegumente, plămâni, peritoneu, limfă. Nu penetrează bariera hemato-encefalică. Se conjugă în cantităţi neînsemnate cu proteinele plasmatice. Până în prezent nu este elucidat mecanismul de metabolizare al preparatului. Inactivarea are loc cu participarea enzimei bleomicin-hidrolaza, în special, în plasma sanguină, ficat şi în alte organe, mai puţin în piele şi plămâni. Timpul de înjumătăţire al preparatului constituie circa 2-3 ore. După administrarea prin perfuzie intravenoasă îndelungată timpul de înjumătăţire se prelungeşte până la 9 ore. Circa 2/3 din doza administrată se elimină sub formă nemodificată cu urina, probabil din contul filtraţiei glomerulare. Partea cea mai mare de preparat se elimină în decurs de 8-12 ore. Concentraţia plasmatică a preparatului creşte brusc în cazul administrării unei doze uzuale pacienţilor cu funcţia renală afectată. Conform datelor existente, Bleomycin se elimină insuficient prin hemodializă.

 

Indicaţii terapeutice

Cancere cu celule scuamoase (ale cavităţii bucale, nazofaringe şi sinusurilor paranazale, laringe, esofag, organelor genitale, externe, col uterin sau piele).

Boala Hodgkin şi alte limfoame maligne (inclusiv mycosis fungoid).

Teratom testicular.

Revărsări maligne ale cavităţilor seroase.

 

Doze şi mod de administrare

De regulă, Bleomycin se administrează intramuscular, dar poate fi administrat intravenos (în jet sau perfuzie), intraarterial, intrapleural sau intraperitoneal.

Cancere cu celule scuamoase şi teratom testicular

În monoterapie doza recomandată constituie 15 x 10³ UI (1 flacon) de 3 ori pe săptămână sau 30 x 10³ UI (2 flacoane) de 2 ori pe săptămână, intramuscular sau intravenos, cu repetarea curei de tratament la fiecare 3-4 săptămâni, până la doza cumulativă de 500 x 10³ UI, deşi bărbaţii tineri cu tumori testiculare au tolerat frecvent de două ori această doză.

Perfuzie intravenoasă continuă: doza recomandată constituie 15 x 10³ UI (1 flacon) timp de 24 ore 10 zile sau 30 x 10³ UI (2 flacoane) timp de 24 ore 5 zile. Dezvoltarea stomatitei este un indiciu al toleranţei individuale a preparatului. În tgratamentul combinat se recomandă ajustarea dozei de bleomicină.

Limfoame maligne

În monoterapie doza recomandată constituie 15 x 10³ UI (1 flacon) de 1-2 ori pe săptămână, intramuscular, până la doza totală de 225 x 10³ UI (15 flacoane). Doza trebuie ajustată la vârstnici.

În revărsatele maligne se introduc în cavităţi seroase 60 x 10³ UI (15 flacoane) bleomicină dizolvată în 100 ml soluţie 0,9% clorură de sodiu. La necesitate instilaţiile pot fi repetate până la doza totală cumulativă de 500 x 10³ UI (33 flacoane)

În cazul polichimioterapiei se ajustează dozele conform schemei de tratament.

 

La pacienţii vârstnici doza preparatului se determină în modul următor:

Vârsta (ani)	Doza totală, UI	Doza săptămânală, UI
80 şi peste	100	15
70 - 79	150 - 200	30
60 - 69	200 - 300	30 - 60
sub 60	500	30 - 60

Copii

Administrarea Bleomycin copiilor se va efectua numai în cazuri excepţionale, determinarea dozei se va efectua reieşind din suprafaţa corporală.

La pacienţii cu funcţia renală afectată doza se modifică în modul următor:

•  

nivelul creatininei serice de 2-4 mg% - doza se va reduce cu 50%;

•  

nivelul creatininei serice peste 4 mg% - se recomandă o reducere suplimentară a dozei.

Prepararea soluţiei

Pentru injecţia intramusculară se recomandă dizolvarea preparatului în 5 ml soluţie 0,9% soluţie clorură de sodiu.

Pentru administrare intravenoasă doza recomandată se dizolvă în 5-200 ml soluţie 0,9% soluţie clorură de sodiu.

 

Reacţii adverse

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: la 2-10% din pacienţi în procesul tratamentului sau după cura de tratament se poate dezvolta pneumonie interstiţială. Dacă nu este diagnosticată la timp sau nu se efectuează măsuri corespunzătoare de tratament, se poate dezvolta fibroză pulmonară ireversibilă. Din cauza efectului de cumulare creşte riscul afectării toxice a plămânilor, care la pacienţii vârstnici, la pacienţii, care au fost supuşi radioterapiei în regiunea toracelui şi la pacienţii care au primit oxigenoterapie se poate dezvolta chiar şi în cazul utilizării dozelor mici.

La apariţia tusei, dispneei, ralurilor sau a semnelor radiologice de pneumonie interstiţială, se va suspenda administrarea preparatului până la dispariţia fenomenelor de afectare toxică a plămânilor. La necesitate se vor indica antibiotice şi glucocorticoizi. Febra (majorarea temperaturii cu frisoane) se determină la 20-60% din pacienţi, de obicei peste 2-6 ore după prima injecţie de bleomicină. Pentru jugularea febrei se pot administra remedii antipiretice. Frecvenţa dezvoltării reacţiilor febrile la efectuarea injecţiilor ulterioare se reduce considerabil.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: cea mai frecventă reacţie adversă înregistrată este modificarea tegumentelor şi a mucoaselor (până la 50% din pacienţi). Hipertrofia, hiperemia, hiperestezie şi edemul falangelor distale, decolorarea unghiilor, edemul tegumentelor în locurile supuse compresiunii, aşa ca coate, alopecie şi stomatita se poate dezvolta după administrarea bleomicinei. Aceste reacţii, de regulă, rar poartă un caracter pronunţat şi dispar de obicei după sistarea administrării preparatului. Ulcerarea mucoaselor se poate accentua dacă bleomicina se utilizează în asociere cu radioterapie sau cu alte remedii chimioterapeutice, care pot fi toxice pentru mucoase.

Tulburări gastrointestinale: reacţiile adverse din partea tractului gastrointestinal se pot manifesta sub formă de greţuri şi vomă, în special la utilizarea dozelor mari; anorexie, scăderea masei corporale, tomatită; ocazional - diaree, afectarea funcţiei hepatice.

Tulburări renale și ale căilor urinare: ocazional – oligurie, disurie, poliurie.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: foarte frecvent – febră, candidoză; ocazional – dureri, induraţie la locul de injectare.

Investigații diagnostice: modificarea indicilor probelor funcţionale ale ficatului şi rinichilor.

Tulburări cardiace: pleuropericardită, infarct de miocard.

Tulburări vasculare: acţiune toxică asupra vaselor, inclusiv arteriită cerebrală, accident cerebrovascular, microangiopatie trombotică.

 

Contraindicaţii

•  

Hipersensibilitatea la bleomicină;

•  

infecţii pulmonare acute;

•  

afectarea severă ale funcţiei pulmonare;

•  

sarcina şi perioada de lactaţie.

 

Supradozaj

Cazuri de supradozare se semnalează rar, dar se recomandă precauţie la administrarea preparatului.

Simptome: hipotensiune arterială, febră, puls accelerat şi simptome generale ale şocului.

Tratament: simptomatic. La apariţia complicaţiilor din partea sistemului bronhopulmonar se indică tratament cu glucocorticoizi şi antibiotice cu spectru larg de acţiune.

 

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

Pacienţii, care administrează tratament cu bleomicină, necesită control sistematic al funcţiei pulmonare şi radiografia organelor cutiei toracice.

Toxicitatea preparatului creşte la atingerea dozei cumulative de 400 UI (225 UI/m²), deşi doza toxică poate fi mai joasă la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu funcţia renală afectată, cu afecţiuni pulmonare în anamneză, în cazul efectuării radioterapiei pulmonare.

Sensibilitatea către bleomicină creşte la pacienţii vârstnici. Concentraţia plasmatică a preparatului creşte brusc la administrare pacienţilor cu funcţia renală alterată. Ca urmare a efectului potenţial teratogen asupra celulelor reproductive masculine şi feminine, se recomandă respectarea măsurilor de contracepţie în timpul tratamentului cu bleomicină şi în decurs de 3 luni după finisarea lui.

Se recomandă respectarea măsurilor uzuale de precauţie în procesul pregătirii soluţiei de preparat şi la administrarea lui. La nimerirea preparatului pe tegumente sau pe mucoase aceste locuri se vor spăla cu apă timp îndelungat.

Bleomicină se va administra sub supravegherea riguroasă a unui medic, care posedă experienţă la utilizarea remediilor antineoplazice.

Preparatul se va administra cu precauţie la pacienţii cu maladii cardiace severe.

Administrarea în sarcină și perioada de alăptare

Nu se va administra în aceste perioade.

Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu există date referitoare la afectarea capacităţii de a conduce autovehicule sau de a manevra utilaje.

 

Interacţiuni cu alte medicamente, alte tipuri de interacțiuni

Un risc sporit de dezvoltare a toxicităţii pulmonare s-a determinat la administrarea concomitentă a bleomicinei cu carmustin (BCNU), mitomicină C, ciclofosfamid şi metotrexat.

Radioterapia asupra regiunii toracice efectuată actualmente sau recent este un factor esenţial în majorarea toxicităţii pulmonare a bleomicinei. Pacienţii, care au administrat tratament ce include bleomicină, au un risc sporit de toxicitate pulmonară la administrarea oxigenului pe parcursul anesteziei sau a intervenţiei chirurgicale. La asemenea pacienţi se recomandă reducerea concentraţiei de oxigen pe parcursul şi după intervenţia chirurgicală.

La pacienţii cu tumoare malignă a testiculelor, care administrează un tratament asociat cu bleomicină şi preparate din clasa alcaloizilor din vinca, este descris sindromul cu simptome ale maladiei Reynaud: ischemia sectoarelor periferice ale corpului, care poate provoca necroza lor (degete la mâni şi picioare, nas).

Se recomandă evitarea administrării concomitente cu clozapina, deoarece există riscul de dezvoltare a agranulocitozei

 

Prezentatre, ambalaj

Liofilizat pentru soluţie injectabilă, cîte 15 UI în flacoane. Câte 20 flacoane împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

 

Păstrare

A se păstra la temperatura 2-8°С.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

 

Termen de valabilitate

2 ani.

A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

 

Statutul legal

Cu prescripţie medicală.

 

Data ultimei revizuiri a textului

Iunie 2013.

 

Deţinătorul certificatului de înregistrare

NEON LABORATORIES LIMITED, India 

 

 

 

Numele şi adresa producătorului

NEON LABORATORIES LIMITED, India 

28, Mahal Ind. Est., M.Caves Rd,
Andheri (East), Mumbai – 400 093

 

La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a

Agenţiei Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (tel. 022-88-43-38)