Norbactin 400mg comp.film.

NORBACTIN
comprimate filmate

Certificat de înregistrare al medicamentului –Norfloxacina nu este activă faţă de anaerobii obligativi.
Norfloxacina nu a prezentat activitate faţă de Treponema pallidum.

În timpul tratamentului au dezvoltat rezistenţă la norfloxacină mai puţin de 1% dintre pacienţii trataţi.
Microorganismele care au dezvoltat rezistenţă mai mare sunt: Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter spp., Enterococcus spp.

În caz de răspuns clinic nesatisfăcător este necesar de a efectua repetat antibioticograma. In vitro, microorganismele rezistente la acidul nalidixic sunt sensibile la norfloxacină, însă acestea pot necesita concentraţii minime inhibitorii mai mari de norfloxacină, decît tulpinile sensibile la acidul nalidixic.
În general, nu există rezistenţă încrucişată la norfloxacină şi alte antibacteriene. Astfel, norfloxacina poate fi eficientă contra agenţilor rezistenţi la aminoglicozide, peniciline, cefalosporine, tetracicline, macrolide şi sulfanilamide (inclusiv combinaţiile sulfametoxazolului cu trimetoprim).
A fost demonstrat antagonismul între norfloxacină şi nitrofurantoină.

Proprietăţi farmacocinetice
După administrare internă norfloxacina se absoarbe din tractul gastrointestinal în proporţie de 30-40%.
Absorbţia după o doză unică de 200 mg, 400 mg şi 800 mg este rapidă. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse peste aproximativ 1 oră şi ating nivelul de 0,8 mcg/ml, 1,5 mcg/ml şi 2,4 mcg/ml, respectiv.
Absorbţia este puţin întîrziată cînd administrarea se face concomitent cu alimentele. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 3-4 ore. Valori constante ale concentraţiei plasmatice a norfloxacinei se ating după 2 zile
de administrare.

La voluntarii vîrstnici sănătoşi (vîrsta cuprinsă între 65-75 ani, cu funcţia renală neafectată), norfloxacina este eliminată mai lent din cauza eliminării renale micşorate. După administrarea unei doze de 400 mg, ASC şi Cmax au fost de 9,8 (2,83) mcg*oră/ml şi 2,02 (0,77) mcg/ml, respectiv. Cuantumul expunerii sistemice este mai înalt decît cel determinat la tineri (ASC 6,4 mcg*oră/ml şi Cmax 1,5 mcg/ml). Absorbţia medicamentului rămîne neafectată. Timpul de înjumătăţire plasmatică la această categorie de pacienţi este de 4 ore.

Nu există informaţii referitoare la acumularea norfloxacinei după administrarea repetată la pacienţii vîrstnici.
Totuşi, nu este necesar de a ajusta doza pentru această categorie de pacienţi. La pacienţii vîrstnici cu funcţia renală afectată, regimul de dozare trebuie ajustat similar altor categorii de pacienţi cu insuficienţă renală.
Expunerea la norfloxacină a pacienţilor cu clearance-ul creatininei mai mare decît 30 ml/min/1,73 m2 este similară cu expunerea voluntarilor sănătoşi. La pacienţii cu clearance-ul creatininei egal sau mai mic decît 30 ml/min/1,73 m2
, excreţia renală a norfloxacinei scade, astfel încît perioada de înjumătăţire este de 6,5 ore.
Aceşti pacienţi necesită ajustarea dozelor. În caz de dereglare a funcţiei renale, absorbţia medicamentului nu este afectată.
Norfloxacina este metabolizată şi eliminată prin excreţie biliară şi renală. După administrarea dozei unice de 400 mg de norfloxacină, în masele fecale au fost decelate concentraţii de 278, 773 şi 82 mcg per gram de mase fecale, obţinute la 12, 24 şi 48 ore, respectiv. Excreţia renală se realizează atît prin filtrare glomerulară, cît şi prin secreţie tubulară, fapt demonstrat de valorile înalte a clearance-ului renal (aproximativ 275
ml/minut). După 24 ore de la administrare, de la 26 la 32% din doza administrată este regăsită urină sub formă nemodificată, alături de 5-8% sub formă de 6 metaboliţi activi cu potenţial antimicrobian scăzut. În masele fecale sunt regăsite 30% din doza administrată. La pacienţii vîrstnici (cu clearance-ul creatininei 91 ml/min/1,73 m2 ), aproximativ 22% din doza administrată au fost decelate în urină, iar clearanece-ul renal atinge 154 ml/min.

După 2-3 ore de la administrarea dozei unice de 400 mg, concentraţii de 200 mcg/ml au fost determinate în urină. La voluntarii sănătoşi, concentraţiile norfloxacinei în urină rămîn la un nivel de 30 mcg/ml timp de cel puţin 12 ore. pH-ul urinei poate influenţa solubilitatea norfloxacinei: aceasta este mai puţin solubilă la un pH de 7,5, avînd o solubilitate mai mare la valori diferite de acest pH. Cuplarea norfloxacinei cu proteinele plasmatice este de aproximativ 10-15%.

Concentraţiile medii ale norfloxacinei în lichidele şi ţesuturile organismului, determinate după 1-4 ore de la administrarea dozei de 400 mg, sunt: parenchim renal - 7,3 mcg/g, prostată - 2,5 mcg/g; lichid seminal - 2,7 mcg/ml; testicul -1,6 mcg/g; vagin - 4,3 mcg/g; trompele lui Fallope - 1,9 mcg/g; bilă: 6,9 mcg/g (după administrarea a 2 doze de 200 mg).

INDICAŢII TERAPEUTICE
Norbactin este indicat adulţilor, în tratamentul infecţiilor provocate de microorganisme sensibile faţă de norfloxacină:
infecţii necomplicate ale tractului urinar (inclusiv cistite), cauzate de Enterococcus faecalis, Esherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa, Saphylococcus epidermidis, Staphylococcus saprophyticus, Citrobacter freundii**, Enterobacter aerogenes**, Enterobacter cloacae**, Proteus vulgaris**, Staphylococcus aureus** sau Streptococcus agalactiae**. infecţii complicate ale tractului urinar, cauzate de Enterococcus faecalis, Esherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Pseudomonas aeruginosa sau Serratia marcescens**. gonoree uretrală şi cervicală necomplicată, provocată de Neisseria gonorrhoeae; prostatită, provocată de Esherichia coli. ** - eficienţa contra acestui microorganism a fost studiată în mai puţin de 10 infecţii.

Microorganismele producătoare de penicilinaze nu afectează activitatea norfloxacinei.
Identificarea microorganismului şi determinarea sensibilităţii acestuia trebuie efectuate înainte de începerea terapiei, cu scop de a izola şi identifica agentul patogen şi sensibilitatea acestuia la norfloxacină. Terapia cu norfloxacină poate fi iniţiată înainte de efectuarea acestor teste, însă odată ce rezultatele testelor sunt cunoscute, terapia trebuie ajustată. Efectuarea testelor repetate pe parcursul tratamentului va fi utilă pentru determinarea efectului terapeutic şi dezvoltarea eventuală a rezistenţei bacteriene.

În scop de a reduce dezvoltarea microorganismelor rezistente şi pentru a menţine eficienţa norfloxacinei şi a altor antibiotice, norfloxacina trebuie utilizată doar în cazul tratamentului sau profilaxiei infecţiilor provocate de tulpini la care a fost determinată sensibilitatea. Atunci cînd există informaţii despre sensibilitatea tulpinii, acestea trebuie folosite la selectarea terapiei antibacteriene. În cazul absenţei acestor informaţii, datele epidemiologice locale pot contribui la selectarea empirică a agentului terapeutic.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Norbactin se administrează intern, cu o oră înainte sau două ore după mese, cu un pahar de apă.
Pacienţi cu funcţia renală intactă
Dozele recomandate de norfloxacină sunt descrise în tabelul de mai jos:
Infecţia Descrierea Doza unică
Frecvenţa
Durata Doza nictemerală
Infecţii ale căilor urinare
Infecţii necomplicate ale tractului urinar (cistite), provocate de E.coli, K. pneumoniae sau P.mirabilis 400 mg fiecare 12 ore 3 zile 800 mg
Infecţii necomplicate ale tractului urinar provocate de alte microorganisme 400 mg fiecare 12 ore 7-10 zile 800 mg
Infecţii complicate ale tractului urinar 400 mg fiecare 12 ore 10-21 zile 800 mg

Maladii sexualtransmisibile
Gonoree necomplicată 800 mg priză unică 1 zi 800 mg
Prostatită Acută sau cronică 400 mg fiecare 12 ore 28 zile 800 mg

Pacienţii cu insuficienţă renală
Norfloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor căilor urinare la pacienţii cu insuficienţă renală.
Pacienţilor cu clearance-ul creatininei ≤30 ml/min/1,73 m2 doza recomandată este de un comprimat 400 mg
o dată pe zi. Astfel, concentraţia urinară depăşeşte concentraţia minimă inhibitoare pentru majoritatea patogenilor urinari sensibili la norfloxacină, chiar dacă clearance-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min/1,73 m2.

Cînd este disponibil doar nivelul creatininei serice, următoarea formulă poate fi utilizată pentru determinarea clearance-ului creatininei.
Femei = 0,85 × (valoarea pentru bărbaţi)

Pacienţii vîrstnici
Pacienţii vîrstnici care au clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min/1,73 m2 nu necesită ajustarea dozelor pentru tratamentul infecţiilor căilor urinare.
Pacienţii vîrstnici cu clearance-ul creatininei ≤30 ml/min/1,73 m2 , pentru tratamentul infecţiilor căilor
urinare trebuie să administreze o doză de 400 mg 1 dată pe zi.

REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de
frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(>1/1000 şi <1/100); rare (>1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu
pot fi estimate din datele disponibile).

Studii cu administrarea dozei unice
În studiile clinice efectuate pe voluntari sănătoşi şi pacienţi cu gonoree, trataţi cu o singură doză de norfloxacină reacţii adeverse au apărut în 6,5% din cazuri. Totuşi, frecvenţa reacţiilor apărute nu a fost calculată ţinînd cont de interacţiunile medicamentoase.

Cele mai frecvente reacţii adverse semnalate sunt: ameţeli, greaţă, cefalee, crampe abdominale; mai puţin frecvent: anorexie, diaree, hiperhidroză, astenie, dureri rectale sau anale, constipaţie, dispepsie, flatulenţă, furnicături la nivelul degetelor, vomă.
Modificarea indicilor de laborator s-a dezvoltat în 4,5% din cazuri. Acestea includ: frecvent: majorarea AST (SGOT), scăderea numărului de leucocite, diminuarea numărului de trombocite, creşterea proteinuriei; mai puţin frecvent: diminuarea hematocritului şi a hemoglobinei, creşterea nivelului de eozinofile.

Studii cu doze repetate
În studiile clinice efectuate pe voluntari sănătoşi şi pacienţi cu infecţii ale căilor urinare sau prostatită, trataţi cu doze repetate de norfloxacină, reacţii adeverse au apărut în 3,6% din cazuri. Totuşi, frecvenţa reacţiilor apărute nu a fost calculată ţinînd cont de interacţiunile medicamentoase.

Au fost raportate - frecvent: greaţă, cefalee, ameţeli, astenie; mai puţin frecvent: dureri abdominale, dureri de spate, constipaţii, diaree, xerostomie, dispepsii/pirozis, febră, flatulenţă, hiperhidroză, scaune moi, prurit, erupţii cutanate, somnolenţă, vomă, distensie abdominală, reacţii alergice, anorexie, iritabilitate, anxietate, nervozitate, euforie, dezorientare, epiforă, gust amar în cavitatea bucală, vedere înceţoşată, bursită, dureri în piept, frisoane, depresie, dismenoree, edeme, eritem, edem al membrelor, insomnii, ulceraţii bucale, infarct miocardic, palpitaţii, prurit, colici renale, dereglări de somn, urticarie.

Modificări ale indicilor de laborator includ - frecvent: eozinofilie, creşterea ALT (SGPT), scăderea numărului de leucocite şi/sau de neutrofile, creşterea AST (SGOT), creşterea nivelului de fosfatază alcalină; mai puţin frecvent: creşterea azotului ureic în sânge, creşterea LDH, creşterea nivelului plasmatic al creatininei, scăderea hematocritului, glucozurie.

Studii post-marketing
Cea mai frecventă reacţie adversă raportată este erupţia cutanată.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a preparatului:
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii anafilactoide, angioedem, dispnee, vasculite, urticarie, artrită, artralgie, mialgie şi nefrită interstiţială.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: necroliză epidermală toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, dermatită exfoliativă, prurit, reacţii de fotosensibilitate/fototoxicitate.
Tulburări gastrointestinale: colită pseudomembranoasă, hepatită, icter (inclusiv icter colestatic şi creşterea testelor funcţionale hepatice), pancreatită, stomatită, disgeuzie. Simptomele colitei pseudomembranoase pot apărea în cadrul
tratamentului sau după finisarea acestuia.
Tulburări hepatobiliare: insuficienţă hepatică, inclusiv cazuri letale.
Tulburări cardiace: prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, inclusiv torsada vîrfurilor.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală.
Tulburări ale sistemului nervos/psihice: neuropatie periferică, polineuropatie inclusiv sindromul GuillainBarre, ataxie, parestezii, hipoestezie, tulburări psihice, inclusiv reacţii psihotice, confuzie, convulsii, tremor, mioclonii.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: tendinită, ruptură de tendon, exacerbări de miastenia gravis.
Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, uneori asociate cu deficit de glucozo-6-fosfat, trombocitopenie.
Tulburări oculare: diplopie, tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare: pierderea auzului, tinitus.
Alte reacţii adverse raportate la dministrarea chinolonelor includ: agranulocitoză, albuminurie, candidurie, cristalurie, cilindrurie, disfagie, creşterea glicemiei, creşterea nivelului colesterolului seric, creşterea concentraţiei potasiului şi trigliceridelor serice, hematurie, necroză hepatică, hipoglicemie simptomatică, nistagmus, hipotensiune arterială ortostatică, prelungirea timpului de protrombină şi candidoză vaginală.

CONTRAINDICAŢII
Antecedente de reacţii de hipersensibilitate, tendinite sau ruptură de tendon asociate cu administrarea de norfloxacină sau alte antibacteriene din grupa chinolonelor sau reacţii de hipersensibiliate la oricare dintre excipienţii preparatului.
Copiii de vîrsta prepubertară şi adolescenţi în perioada de creştere.

SUPRADOZAJ
În caz de supradozaj se recomandă evacuarea conţinutului gastric prin inducerea vomei sau lavaj gastric, monitorizarea cu atenţie a pacientului şi indicarea tratamentului simptomatic şi de susţinere, menţinerea hidratării corespunzătoare.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Fluorochinolonele, inclusiv norfloxacina, sunt asociate cu un risc crescut de tendinită şi ruptură de tendon la toate vîrstele. Această reacţie adversă cel mai frecvent afectează tendonul lui Ahile şi ruptura tendonului poate necesita intervenţie chirurgicală. Tendinita şi ruptura de tendon au fost raporate, de asemenea, în coafa rotatorilor (umăr), mîini, biceps, degetul mare precum şi în alte regiuni. Riscul de dezvoltare a tendinitei şi rupturei de tendon asociate cu utilizarea fluorochinolonelor este mai mare la pacientii vîrstnici, de obicei, cu vîrsta peste 60 de ani, la pacienţii trataţi cu corticosteroizi şi la pacienţii cu transplant renal, cardiac sau pulmonar. Factori suplimentari, cu excepţia vîrstei şi utilizarea corticosteroizilor, care pot creşte independent riscul de ruptură de tendon, includ activitatea fizică intensă, insuficienţa renală şi leziuni anterioare ale tendoanelor, cum ar fi artrita reumatoidă. Tendinita şi ruptura de tendon, de asemenea, au apărut la pacienţii trataţi cu fluorochinolone care nu au manifestat factorii de risc de mai sus. Ruptura de tendon poate apărea în timpul sau după terminarea tratamentului şi au fost raportate cazuri de apariţie după cîteva luni după finisarea tratamentului. Tratamentul cu norfloxacină trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă durere, tumefiere, inflamaţie sau ruptură a unui tendon.

Pacienţilor se recomandă repaos al membrului la primul semn de ruptură de tendon sau tendinită şi solicitarea asistenţei medicale în vederea transferului la un alt preparat antimicrobian non-chinolonic.

Convulsii
Convulsiile au fost raportate la pacienţii trataţi cu norfloxacină.
Convulsiile, creşterea tensiunii intracraniene şi psihoze toxice au fost raportate la pacienţii trataţi cu alte medicamente din această grupă. Chinolonele, de asemenea, pot provoca stimularea sistemul nervos central (SNC), ceea ce poate duce la apariţia tremorului, agitaţiei, ameţelilor, confuziei şi halucinaţiilor. În cazul în care aceste reacţii apar la pacienţii trataţi cu norfloxacină, tratamentul trebuie întrerupt şi instituite măsuri corespunzătoare.

Efectele norfloxacinei asupra funcţiei sau activităţii cerebrale nu au fost studiate. Prin urmare, pînă cînd mai multe informaţii vor deveni disponibile, norfloxacina, la fel ca toate celălalte chinolone, trebuie utilizate cu  precauţie la pacienţii cu tulburari cunoscute sau suspectate ale SNC, cum ar fi ateroscleroză cerebrală severă, epilepsie şi alţi factori care predispun la convulsii.

Reacţii de hipersensibilitate
Reacţii de hipersensibilitate (anafilactice) severe şi uneori letale au fost raportate la pacienţii care au administrat tratament cu chinolone, inclusiv norfloxacină. Unele reacţii au fost însoţite de colaps cardiovascular, pierderea cunoştinţei, furnicături, edem faringian sau facial, dispnee, urticarie şi prurit. Dacă la administrarea norfloxacinei apare o reacţie alergică, administrarea medicamentului trebuie întreruptă.

Reacţiile grave de hipersensibilitate necesită tratament de urgenţă imediat cu epinefrină. Oxigenoterapia, perfuziile intravenoase, antihistaminicele, corticosteroizii, aminele presoare şi managementul cailor respiratorii, inclusiv intubarea, trebuie aplicate conform indicaţiilor.
Alte reacţii grave şi uneori letale, în unele cazuri datorită reacţiilor de hipersensibilitate, în altele de etiologie incertă, au fost raportate rar la pacienţii care primesc tratament cu chinolone, inclusiv norfloxacină. Aceste reacţii pot fi severe şi apar în general după administrarea de doze repetate. Manifestările clinice pot include una sau mai multe dintre următoarele reacţii adverse:
• febră, erupţii cutanate sau reacţii dermatologice severe (de exemplu, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson), vasculită, artralgii, mialgii, boala serului, pneumonie alergică; nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută, hepatită, icter, insuficienţă hepatică acută sau necroză;
• anemie, inclusiv hemolitică şi aplastică, trombocitopenie, inclusiv purpură trombocitopenică trombotică, leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie şi/sau alte anomalii hematologice.

Tratamentul trebuie întrerupt imediat la prima apariţie a unei erupţii cutanate, icter, sau orice alt semn de hipersensibilitate şi trebuie instituite măsurile de susţinere a funcţiilor vitale.
Diareea asociată cu infecţie cu Clostridium difficile
Diareea asociată cu infecţie cu Clostridium difficile a fost raportată la utilizarea majorităţii preparatelor antibacteriene, inclusiv norfloxacină şi poate varia ca severitate de la diaree uşoară pîna la colite letale.
Tratamentul cu agenti antibacterieni altereaza flora normala a colonului, ceea ce duce la creşterea exagerată a Clostridium difficile.
Clostridium difficile produce toxinele A şi B, care contribuie la dezvoltarea diareei. Hypertoxina produsă de tulpini de Clostridium difficile cauzează creşterea morbidităţii şi mortalităţii, deoarece aceste infecţii pot fi refractare la tratamentul antimicrobian şi pot necesita colectomie. Diareea asociată cu Clostridium difficile trebuie să fie luate în considerare la toţi pacienţii care prezintă diaree după administrarea antibioticelor. Este necesară colectarea unei anamneze minuţioase, deoarece apariţia diareei asociate cu Clostridium difficile a fost raportată la mai mult de două luni după administrarea medicamentelor antibacteriene.
Dacă diareea asociată cu Clostridium difficile este suspectată sau confirmată, tratamentul antibiotic prescris, care nu este îndreptat împotriva Clostridium difficile poate necesita să fie întrerupt. Managementul hidric şi electrolitic, suplimentarea de proteine, tratamentul cu antibiotice cu acţiune contra Clostridium difficile şi evaluarea chirurgicală trebuie instituită dacă este indicat clinic.

Neuropatia periferică
La pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv norfloxacină au fost raportate cazuri rare de polineuropatie axonală senzorială sau sensomotorie care afectează axonii mici şi/sau mari ca rezultat determinînd: parestezii, hipoestezie, diestezie şi slăbiciune. Administrarea norfloxacinei trebuie întreruptă dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie, inclusiv durere, arsură, furnicături, amorţeală şi/sau slăbiciune sau se constată că nu sunt sensibili la atingere uşoară, durere, febră, simţ de poziţionare, senzaţie de vibrare, şi/sau forţă motorie cu scopul de a preveni dezvoltarea unei afecţiuni ireversibile.

Tratamentul sifilisului
Norfloxacina nu s-a dovedit a fi eficientă în tratamentul sifilisului. Agenţii antimicrobieni utilizaţi în doze mari pentru perioade scurte de timp pentru a trata gonoreea poate masca sau întarzia simptomele perioadei de incubare a sifilisului. Toţi pacienţii cu gonoree trebuie supuşi unui test serologic pentru sifilis la momentul diagnosticului. Pacientii trataţi cu norfloxacină trebuie supuşi unui test serologic pentru determinarea sifilisului după trei luni.

Atenţionări
La administrarea norfloxacinei în doze de 800 mg sau 1600 mg (doza zilnică recomandată sau doza dublă), în urină au fost depistate cristale aciforme. Deşi, apariţia cristaluriei nu a fost raportată în condiţii normale, la un regim de administrare de 400 mg de 2 ori pe zi, ca măsură de precauţie, doza zilnică recomandată nu  trebuie depăşită, iar pacientul trebuie să administreze lichide în cantităţi suficiente pentru a asigura o hidratare corespunzătoare şi excreţie urinară adecvată.

La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară modificarea regimului de dozare.
Reacţii de fotosensibilitate/fototoxicitate severe pînă la moderate, care se pot manifesta ca reacţii similare arsurilor solare (de exemplu, senzaţie de arsură, eritem, exudat, vezicule, edem), care implică zone expuse la lumină (de obicei faţa, regiunea gîtului, suprafeţele extensoare ale antebratelor, partea dorsală a mîinilor), pot fi asociate cu utilizarea de antibiotice chinolone după expunerea la soare sau la radiaţie ultravioletă. De aceea, expunerea excesivă la aceste surse de lumină trebuie evitată.

Tratamentul medicamentos trebuie întrerupt la apariţia simptomelor de fototoxicitate.
Rar, reacţii hemolitice au fost raportate la pacienţii cu tulburări latente sau manifeste ale activităţii glucozo6-fosfat dehidrogenazei, care administrează chinolone, inclusiv norfloxacină. Chinolonele, inclusiv norfloxacina, pot agrava simptomele de miastenia gravis şi pot pune viaţa în pericol prin relaxarea musculaturii respiratorii. Este necesară prudenţă atunci cînd se utilizează chinolone, inclusiv norfloxacină, la pacienţii cu miastenia gravis.

Foarte rar, unele chinolone au fost asociate cu prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă şi cazuri rare au fost observate aritmii (inclusiv cazuri extrem de rare de torsadă a vîrfurilor). Ca şi în cazul altor medicamente asociate cu prelungirea intervalului QT, este necesară prudenţă atunci cînd se utilizează norfloxacina la pacienţii cu hipokaliemie, bradicardie semnificativă sau la administrarea concomitentă cu medicamente antiaritmice din clasa IA sau clasa III.
Unele chinolone, inclusiv norfloxacina trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii care administrează cisaprida, eritromicina, antipsihotice, antidepresive triciclice sau cu antecedente individuale sau familiale de prelungire a intervalului QT.

Prescrierea norfloxacinei în absenţa unei infecţii bacteriene neconfirmate sau suspectate sau cu scop de profilaxie este puţin probabil să ofere un beneficiu pentru pacient şi creşte riscul de dezvoltare a bacteriilor rezistente la medicamente.

Informaţii pentru pacienţi
Pacienţii trebuie informaţi:
• să solicite asistenţă medicală în cazul în care prezintă dureri, tumefiere sau inflamaţie a unui tendon, slăbiciune sau incapacitatea de a utiliza una din articulaţii, să se afle în repaos şi să se abţină de la efectuarea exerciţiilor fizice şi întreruperea tratamentului cu norfloxacină. Riscul de afecţiuni severe ale tendoanelor la utilizarea fluorochinolonelor este mai mare la pacienţii cu vîrsta de peste 60 de ani, care administrează corticosteroizi, cu afecţiuni renale, cu transplant cardiac sau pulmonar;
• că norfloxacina poate provoca modificări ale electrocardiogramei (prelungirea intervalului QT);
• că norfloxacina trebuie evitată la pacienţii care au administrat preparate antiaritmice clasa IA (chinidina, procainamida) sau de clasa III (amiodarona, sotalol);
• că norfloxacina trebuie utilizată cu precauţie în cazul persoanelor care administrează medicamente care afectează intervalul QTc, cum ar fi cisaprida, eritromicina, antipsihotice, antidepresive triciclice;
• să informeze medicul cu privire la orice antecedente personale sau familiale de prelungire a intervalului QTc sau afecţiuni proaritmogene, cum ar fi hipokaliemie, bradicardie sau infarct miocardic recent;
• că neuropatiile periferice au fost asociate cu utilizarea de norfloxacină. Dacă apar simptome de neuropatie periferică, inclusiv durere, arsură, furnicături, amorţeală, şi/sau dezvoltarea slabiciunii, trebuie să întrerupă tratamentul şi să informeze medicul;
• să consume o cantitate suficientă de lichide pe parcursul tratamentului;
• că norfloxacina trebuie administrată cu cel puţin o oră înainte sau cu cel puţin două ore după masă sau consumul de lapte şi/sau de alte produse lactate;
• că produsele multivitaminice sau alte produse care conţin fier sau zinc, antiacide, didanozină comprimate masticabile/comprimate sau pulberea pentru soluţie orală, nu trebuie să fie administrate în decurs de două ore înainte sau timp de două ore după administrarea norfloxacinei;
• că norfloxacina poate fi asociată cu reacţii de hipersensibilitate, chiar după prima doză şi să întrerupă administrarea medicamentului la apariţia primului simptom de erupţii cutanate sau alte reacţii alergice;
• că reacţiile de fotosensibilitate/fototoxicitate au fost raportate la pacienţii trataţi cu chinolone.

Pacienţii trebui să reducă sau să evite expunerea la lumina solară sau lumină artificială (raze ultraviolete de tip A şi B) în timpul tratamentului cu chinolone. Dacă pacienţii trebuie să se afle la aer liber în timp ce administrează  chinolone, aceştia trebuie să poarte haine care protejeaza pielea de expunerea la soare şi să ceară sfatul medicului referitor la alte măsuri de protecţie solară. Dacă apare o reacţie de tip arsură solară sau erupţii cutanate, pacienţii trebuie să se adreseze medicului;
• că unele chinolonele, pot creşte efectele teofilinei şi/sau cafeinei;
• că convulsiile au fost raportate la pacienţii trataţi cu chinolone, inclusiv norfloxacină, şi să anunţe medicul înainte de a administra acest medicament în cazul în care există antecedente de astfel de manifestări;
• că diareea este o problemă comună cauzată de antibiotice, care dispare de obicei atunci cînd tratamentul cu antibiotice este întrerupt. Uneori, după începerea tratamentului cu antibiotice, pacienţii pot dezvolta scaune apoase şi sîngeroase (cu sau fără crampe de stomac şi febră), chiar şi după două sau mai multe luni după administrarea ultimei doze de antibiotic. Dacă se întîmplă acest lucru, pacienţii trebuie să se adreseze medicului cît mai curînd posibil.

Pacienţii trebuie informaţi că medicamente antibacteriene, inclusiv norfloxacina, trebuie să fie folosite numai pentru tratamentul infectiilor bacteriene. Acestea nu tratează infecţiile virale (de exemplu, răceala).
Cînd norfloxacina este prescrisă pentru a trata o infectie bacteriană, pacienţii trebuie să cunoască că, deşi, este obişnuit să se simtă mai bine înainte de finisarea curei de tratament, medicamentul trebuie administrat
conform indicaţiilor. Omiterea unei doze sau nerespectarea ciclului complet de tratament scade eficacitatea tratamentului şi creşte probabilitatea dezvoltării rezistenţei bacteriene.

Testele de laborator
Ca în cazul oricărui alt preparat antibacterian în timpul tratamentului de lungă durată, se recomandă evaluarea periodică a funcţiei renale, hepatice şi hematopoietice.

Pediatrie
Siguranţa şi eficacitatea medicamentelor care conţin norfloxacină administrate pe cale orală la copii şi adolescenţi cu vîrsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Norfloxacina produce artropatie la animalele tinere la mai multe specii de animale.

Vîrstnici
Pacienţii vîrstnici au un risc crescut de a dezvolta afecţiuni ale tendoanelor severe, inclusiv ruptura de tendon atunci cînd sunt trataţi cu fluorochinolone, cum ar fi norfloxacina. Acest risc este crescut şi mai mult la pacienţii administrează tratament concomitent cu corticosteroizi. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la acest efect secundar potenţial şi trebuie sfătuiţi sa întrerupă tratamentul cu norfloxacină şi să informeze medicul în cazul oricăror simptome de ruptură de tendon sau tendinită.

În practica clinică, nu au fost observate diferenţe între tipul reacţiilor reacţii adverse la pacienţii vîrstnici şi tineri, cu excepţia unui risc posibil mai mare de ruptură de tendon la pacienţii vîrstnici care administrează concomitent corticosteroizi. În plus, riscul crescut de apariţie a altor reacţii adverse la unele persoane vîrstnice nu poate fi exclus.

Acest medicament este excretat în principal prin rinichi şi riscul de reacţii toxice poate fi mai mare la pacienţii cu insuficienţă renală. Deoarece pacienţii vîrstnici sunt mai predispuşi de a avea o funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă la alegerea dozei şi poate necesară monitorizarea funcţiei renale.

În general, pacienţii vîrstnici pot fi mai sensibili la efectele medicamentului asupra intervalului QTc. Trebuie luate măsuri de precauţie la utilizarea norfloxacinei concomitent cu medicamentele care pot duce la prelungirea intervalului QT (antiaritmice clasa IA sau clasa III), pacienţii cu factori de risc de torsadă a vîrfurilor (prelungirea cunoscută a intervalului QTc, hipokaliemie necorectată).

Administrarea în timpul sarcinei şi perioadei de alăptare
Sarcina
Nu există, studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide. Norfloxacina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă norfloxacina este excretată în laptele uman.
La administraea unei doze de 200 mg de norfloxaină la mamele care alaptează, norfloxacină nu a fost detectată în laptele uman. Cu toate acestea, deoarece doza studiată a fost redusă, alte medicamente din aceasta clasa sunt secretate în laptele uman şi datorită potenţialului de reacţii adverse grave la sugari, trebuie luată o decizie de a întrerupe alăptarea sau administrarea medicamentului, ţinînd cont de importanţa medicamentului pentru mamă.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Norfloxacina poate provoca ameţeli şi stare de confuzie, prin urmare pacienţii trebuie informaţi cu privire la aceste efecte înainte de a conduce vehicule, a folosi utilaje sau de efectua ale activităţi care necesită vigilenţă sporită şi reacţii psihomotorii rapide.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNE
Chinolonele, inclusiv norfloxacina, in vitro posedă proprietăţi de a inhiba CYP1A2. Administrarea concomitentă cu medicamentele metabolizate de către CYP1A2 (cafeină, clozapină, ropinirol, tacrină, teofilină, tizanidină) poate determina apariţia concentraţiilor mai mari de norfloxacină la administrarea în doze uzuale. Pacienţii care administrează tratament cu oricare dintre aceste medicamente concomitent cu norfloxacina trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Doza de clozapină sau ropinirol poate fi necesar să fie ajustată la pacienţii care se asociază sau se suspendă terapia concomitentă cu norfloxacina.

Nu se recomandă administrarea concomitentă a tizanidinei şi norfloxacinei.
Concentraţii plasmatice crescute de teofilină au fost raportate la utilizarea concomitentă cu chinolone. Au fost raportate efecte secundare legate de teofilină la pacienţi trataţi concomitent cu norfloxacină. De aceea, monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei şi ajustarea dozelor trebuie luate în considerare.

Unele chinolone au prezentat interacţiuni cu metabolismul cafeinei. Acest lucru poate conduce la reducerea clearance-lui cafeinei şi prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică şi poate determina acumularea cafeinei în plasmă atunci cînd produsele care conţin cafeină sunt consumate în timpul tratamentului cu norfloxacină.
Concentraţii serice crescute de ciclosporină au fost raportate la utilizarea concomitentă a ciclosporinei cu norfloxacina. Prin urmare, concentraţiile serice ale ciclosporinei trebuie monitorizate şi ajustate corespunzător atunci cînd aceste medicamente sunt utilizate concomitent.
Chinolonele, inclusiv norfloxacina, pot creşte efectele anticoagulantelor orale, inclusiv a warfarinei, a derivaţilor acesteia sau altor preparate similare. Atunci cînd aceste produse sunt administrate concomitent, timpul de protrombină sau alte teste de coagulare corespunzătoare trebuie monitorizate cu precauţie.

Administrarea concomitentă de chinolone, inclusiv norfloxacină şi gliburidă/glibenclamidă (derivat de sulfoniluree) în cazuri rare, a condus la hipoglicemie severă. Prin urmare, se recomandă monitorizarea glicemiei atunci cînd aceste medicamente sunt administrate concomitent.

Excreţia urinară redusă a norfloxacinei a fost raportată în timpul administrării concomitente de probenecid şi norfloxacină.
Utilizarea concomitentă a nitrofurantoinei nu este recomandată, deoarece aceasta poate antagoniza efectul antibacterian al norfloxacinei în tractul urinar.

Multivitaminele sau alte produse care conţin fier sau zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate cu norfloxacina concomitent sau timp de 2 ore de la administrare, deoarece pot diminua absorbţia cu reducerea concentraţiei serice şi urinare a norfloxacinei.

Didanozină comprimate masticabile/tamponate sau pulbere pentru soluţie orală nu trebuie administrată concomitent sau timp de 2 ore de la administrarea norfloxacinei, deoarece aceste produse pot influenţa absorbţia cu reducerea concentraţiei serice şi urinare a norfloxacinei.

Administrarea concomitentă a unui antiinflamator nesteroidian (AINS) cu chinolone, inclusiv norfloxacină, poate creşte riscul de stimulare a SNC şi de dezvoltare a crizelor convulsive. De aceea, norfloxacina trebuie utilizată cu precauţie la persoanele care administrează concomitent AINS.
Chinolonele în asociere cu fenbufen pot conduce la convulsii. Prin urmare, administrarea concomitentă trebuie evitată.

PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 400 mg. Câte 10 comprimate în blister. Câte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE
36 luni.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Noiembrie 2017

NUMELE SI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Sun Pharmaceutical Ind., Ltd, India
Plot No. B-2, Madkai Industrial Estate
Ponta Goa – 403404