Moxogamma 0.2mg comp.film

Moxogamma 0,2 mg comprimate filmate
Moxogamma 0,3 mg comprimate filmate
Moxogamma 0,4 mg comprimate filmate

Moxonidină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicu
- dacă aveţi o tulburare severă a circulaţiei creierului (insuficienţă severă cerebrovasculară);
- dacă aţi avut de curând o afectare severă a circulaţiei inimii dumneavoastră (infarct miocardic);
- dacă aveţi o afectare severă a circulaţiei de la nivelul membrelor (tulburări periferice circulatorii);
- dacă sunteți vârstnic. Medicul dumneavoastră poate iniția tratamentul cu doza cea mai mică și să o crească gradat.
- dacă suferiți de intoleranță la galactoză, deficiență de lactază sau malabsorbție glucoză-galactoză;
- dacă aveţi o boală severă a vaselor inimii dumneavostră şi, de aceea, prezentaţi simptome cum sunt dureri în piept (angină pectorală);
- dacă aveţi o suferinţă severă a rinichilor.

Spuneţi medicului dumneavostră dacă aveţi una dintre următoarele afecţiuni:
- dureri intense, bruşte şi de scurtă durată ale muşchilor (claudicaţie);
- episoade repetitive de învineţire a degetelor mâinilor şi picioarelor (sindrom Raynaud);
- crize convulsive sau episoade de pierdere spontană şi de scurtă durată a cunoştinţei (epilepsie);
- tremurături involuntare (boala Parkinson);
- o boală a ochilor caracterizată de creşterea presiunii în globul ocular (glaucom);
- o boală psihică numită depresie.

Tratamentul cu Moxogamma nu trebuie întrerupt brusc. În funcţie de recomandările medicului, dozele trebuie scăzute lent pe o perioadă de două săptămâni.

Copii şi adolescenţi
Moxogamma nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta mai mică de 16 ani deoarece, până în prezent, nu sunt disponibile suficiente informaţii terapeutice privind utilizarea medicamentului la această categorie de vârstă.

Vârstnici
În cazul în care funcția renală nu este afectată, doza de Moxogamma nu trebuie scăzută la vârstnici.

Moxogamma împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.
Este foarte important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi deja tratat cu:
- alte antihipertensive (medicamente care scad tensiunea arterială) deoarece se accentuează efectul de scădere a tensiunii arteriale;
- medicamente pentru reducerea stărilor de nelinişte şi agitaţie (tranchilizante), calmante, somnifere deoarece moxonidina utilizată concomitent intensifică efectele acestor medicamente;
- antidepresive triciclice (medicamente care tratează depresiile), al căror efect este crescut de utilizarea concomitentă cu moxonidină;
- benzodiazepine (medicamente calmante şi/sau pentru tratamentul tulburărilor de somn) al căror efect este crescut de utilizarea concomitentă cu moxonidină;
- lorazepam (derivat de benzodiazepină cu acţiune calmantă) utilizat concomitent cu moxonidina poate produce o scădere uşoară a funcţiilor cognitive;
- tolazolina (utilizată pentru lărgirea vaselor de sânge) poate produce, în funcţie de doză, scăderea efectului moxonidinei;
- digitalice (medicamente folosite pentru întărirea funcţiei inimii dumneavoastră);
- insulină şi sulfoniluree (folosite pentru tratarea diabetului);
- nitraţi (medicamente folosite pentru dilatarea vaselor inimii);
- antireumatice;
- alopurinol, colchicină, probenicid (medicamente folosite pentru tratamentul gutei);
- antiulceroase (medicamente folosite pentru tratamentul ulcerului);
- medicamente care conţin extracte tiroidiene.

Moxogamma este eliminată din corpul dumneavoastră prin rinichi printr-un proces numit ”excreție tubulară”. Alte medicamente eliminate prin rinichi în același fel pot afecta modul în care acționează Moxogamma.

Moxogamma împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Moxogamma poate intensifica efectele alcoolului.

Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Nu sunt disponibile suficiente date privind utilizarea moxonidinei la femeile gravide. Spuneţi medicului dumneavostră dacă sunteţi gravidă, aţi putea fi gravidă sau planificaţi să deveniţi gravidă.
Acesta va decide dacă riscul administrării este mai mic decât beneficiile tratamentului.

Alăptarea
Moxonidina se excretă în laptele matern. De aceea nu trebuie administrată în timpul alăptării. Dacă tratamentul cu moxonidină este absolut necesar, alăptarea trebuie întreruptă.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu sunt disponibile studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, au fost raportate somnolenţă şi ameţeli şi aceste reacţii trebuie luate în considerare în momentul efectuării acestor activităţi.
Moxogamma conține lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. Cum să luaţi Moxogamma
Luaţi întotdeauna Moxogamma exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Modul de administrare
Se administrează pe cale orală.
Utilizaţi Moxogamma înainte, în timpul sau după masă, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar de apă).

Adulţi
Tratamentul trebuie iniţiat cu 0,2 mg moxonidină, administrată dimineaţa.
Dacă nu s-a obţinut răspunsul terapeutic dorit, doza poate fi crescută după trei săptămâni la 0,4 mg moxonidină, care poate fi administrată sub forma unei singure doze sau împărţită în două doze (una dimineaţa şi una seara).
Dacă tot nu s-a obţinut răspunsul terapeutic dorit, după un interval de alte trei săptămâni, doza poate fi
crescută până la maxim 0,6 mg moxonidină, administrată în două doze (dimineaţa şi seara).
Doza unică maximă este de 0,4 mg moxonidină.
Doza zilnică maximă este de 0,6 mg moxonidină.

Vârstnici
Dacă nu este afectată funcţia renală, dozele recomandate sunt aceleaşi ca la adulţi.

Copii
Moxogamma nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta mai mică de 16 ani.
Afectare severă a rinichilor
Doza unică maximă este 0,2 mg moxonidină
Doză zilnică maximă: 0,4 mg moxonidină

Afectare severă a ficatului
Dozele recomandate sunt aceleaşi ca la adulţi.
Dacă utilizați mai mult Moxogamma decât trebuie
Simptomele supradozajului la copii mici pot fi: sedare, pupile contractate, scăderea marcată a tesiunii arteriale, scurtarea respiraţiei, comă.
Simptomele supradozajului la adulţi pot fi: sedare, scăderea tensiunii arteriale, scăderea marcată a ritmului cardiac, ameţeală, uscăciunea gurii, oboseală, dureri abdominale, vărsături. În cazuri rare se poate produce o creştere paradoxală a tensiunii arteriale.
În caz de supradozaj sever pot să apară tulburări ale stării de conştienţă şi deprimarea respiraţiei.
Dacă suspectaţi producerea unui supradozaj, adresaţi-vă imediat unui medic sau serviciului de ambulanţă ca aceştia să decidă ce măsuri trebuie luate.
Dacă uitați să luaţi Moxogamma
Dacă aţi uitat să utilizaţi o doză, luaţi direct următoarea doză. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Moxogamma
Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc. Vorbiţi cu medicul dumneavostră înainte de a întrerupe administrarea Moxogamma.
Tratamentul cu Moxogamma trebuie întrerupt treptat, pe o perioadă de două săptămâni.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Moxogamma poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Opriţi administrarea de Moxogamma şi contactaţi imediat medicul dacă observaţi una dintre următoarele reacţii adverse serioase: umflarea feţei, limbii şi gurii (angioedem). S-ar putea să aveţi nevoie de tratament. În general aceste situaţii sunt rare şi afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori.
În special la iniţierea tratamentului s-au raportat foarte frecvent: uscăciunea gurii, dureri de cap, senzaţia de slăbiciune şi ameţeală. De obicei, frecvenţa şi intensitatea acestor simptome a scăzut după administrarea regulată a medicamentului.

Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
- uscăciunea mucoasei gurii;

Frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- durere de cap
- ameţeală
- vertij
- somnolenţă
- senzaţie de rău (greaţă)
- stare de rău (vărsătură)
- diaree
- discomfort abdominal (dispepsie)
- erupţii cutanate tranzitorii
- mâncărimea pielii
- oboseală marcată
- durere de spate
- adormire dificilă

Mai puţin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- bătăi rare ale inimii (bradicardie)
- ţiuituri în urechi
- pierdere bruscă a conştienţei (sincopă)
- scăderea tensiunii arteriale, inclusiv la ridicarea în picioare
- umflarea feţei, zonei din jurul ochilor, limbii, gâtului (angioedem)
- acumularea de apă în exces în ţesuturi (edem)
- durere de ceafă
- nervozitate