Digoxin 0.25mg comp.

DIGOXIN 0,25 mg, comprimate
Compozitie: Un comprimat contine digoxina micronizata 0,25 mg si excipienti: lactoza monohidrat 200 mesh, amestec de lactoza monohidrat cu amidon de porumb, tipstartac, stearat de magneziu, talc, celuloza microcristalina pH 102, amidon de porumb. Contine: 85 parti lactoza monohidrat si 15 parti amidon de porumb. 

Indicatii: Digoxina este indicata in insuficienta cardiaca congestiva cu disfunctie sistolica dominanta; insuficienta cardiaca cronica asociata cu fibrilatie atriala; tahiaritmii supraventriculare: flutter si fibrilatie atriala, tahicardie paroxistica supraventriculara, tahicardie jonctionala. 

Contraindicatii: Hipersensibilitate la digoxina, alte glicozide digitalice sau la oricare dintre excipienti; bloc atrioventricular grad II si III; tahiaritmii supraventriculare in cadrul sindromului Wolf-Parkinson-White; hiperexcitabilitate ventriculara in special extrasistole survenite cand pacientul se afla deja sub actiunea unui preparat digitalic; cardiomiopatie hipertrofica si cardiomiopatie restrictive; pericardita cronica constrictiva; tahicardie si fibrilatie ventriculare; administrare de sultoprida, calciu i.v.; simptome de supradozaj digitalic. 

Reactii adverse: In general, reactii adverse raportate in timpul tratamentului cu digoxina sunt dependente de doza. Astfel, reactiile adverse sunt mai putine cand digoxina este utilizata in doze terapeutice si cand se tine cont de medicamentele cu care poate interactiona si de conditiile de administrare. La concentratii de digoxina intre 0,8 mg/ml (1,02 nmol/l) - 2,0 mg/ml (2,56 nmol/l) exista un risc minim de aparitie a semnelor si simptomelor toxice. Peste aceste limite simptomele si semnele toxice devin mai frecvente, iar valorile peste 3,0 mg/ml (3,84 nmol/l) sunt toxice. Concentrate serice ale digoxinei trebuie corelate cu starea clinica a pacientului, potasemia si functia tiroidiana. Alte glicozide, inclusiv metabolitii digoxinei, pot interfera cu determinarea serica a digoxinei si trebuie avut in vedere acest lucru atunci cand este vorba de valori care nu corespund cu starea clinica a pacientului. Reactii adverse ale digoxinei la sugari si copii sunt difente fata de efectele la adulti. La pacientii tineri digoxina poate produce: anorexie, greata, varsaturi, diaree si tulburari ale SNC, acestea fiind rar simptomele supradozajului.

Manifestari cardiace: 
- diferite aritmii si tulburari de conducere. De obicei semnul premonitor al toxicitatii digoxinei este aparitia contractiilor ventriculare premature, ce se pot transforma in extrasistole bigeminate sau trigeminate. In caz de supradozaj pot apare tahicardii atriale (de obicei - indicatii ale tratamentului cu digoxina). Tahicardia atriala cu un anumit grad de bloc atrio-ventricular este caracteristica, fara ca pulsul sa fie neaparat crescut. 
- prelungirea intervalului PR si subdenivelarea segmentului ST care nu ar trebui considerate semne de toxicitate. Toxicitatea cardiaca poate aparea la doze terapeutice la pacientii cu afectiuni care modifica sensibilitatea la digoxina.

Manifestari extracardiace: Acestea se asociaza, in principal, cu supradozajul, dar pot apare si datorita unor cresteri tranzitorii ale concentratiei serice prin absorbtie rapida.
Tulburari qastro-intestinale: anorexie, greata si varsaturi si, de obicei, se remit in cateva ore de la administrarea medicamentului. Poate apare, de asemenea, diaree. Nu se recomanda sa se interpreteze greata ca semn precoce de supradozaj digitalic. Administrarea orala a digoxinei s-a asociat cu ischemie intestinala si, rar, cu necroza intestinala.
Tulburari ale aparatului genital si sanului: in administrarea pe termen lung poate apare ginecomastia. 
Tulburari ale sistemului nervos: slabiciunea musculara, apatie, fatigabilitate, astenie, stare de rau, cefalee, ameteli, confuzie, depresie si chiar psihoze. 
Tulburari oculare: vedere incetosata, discromatopsie (halouri colorate in verde sau galben). 
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: rareori poate apare eruptie cutanata cu caracter urticariform sau scarlatiform, insotit de eozinofilie marcata.
Tulburari hematologice si limfatice: foarte rar digoxina poate determina trombocitopenie. 

Mod de administrare: Doza optima este stabilita de medic pentru fiecare pacient in parte. Pentru atingerea concentratiei plasmatice de platou care sa fie eficienta terapeutic se poate opta pentru una din urmatoarele variante:
- dioitalizarerapida - tratament de atac - adica administrarea unor doze mari in timp scurt (urmate de tratamentul de intretinere) 
- diaitalizarelenta - cu doze relativ mici, care realizeaza digitalizarea in cateva zile. 
Dozele de intretinere administrate dupa atingerea platoului corespund cantitatii eliminate in 24 ore, tinand cont de cantitatea totala din organism in condtii decompensare si de proportia de eliminare.

Adulti: In cazul in care se impune digitalizarea rapida, la pacientii care nu au mai fost digitalizati, se administreaza o doza de incarcare de 0,5 -1 mg Digoxin zilnic, timp de 2-3 zile, monitorizarea pacientului fiind obligatorie. Tratamentul se continua cu doze de intretinere cuprinse intre 0,125 - 0,50 mg Digoxin zilnic, cu administrare orala (obisnuit 0,25 mg).
Grupe speciale de pacienti 
Varstnici: doza de intretinere este mai mica si poate fi redusa la 0,125 mg. 
Pacienti cu insuficienta renala: doza de intretinere trebuie redusa si se stabileste in functie de valoarea creatininemiei. 
Copii: Pentru copii cu varsta sub 6 ani, sunt disponibile alte forme farmaceutice adecvate.